Valul mare de migrație din Spania în contextul crizei economice, cel de-al treilea din istoria țării, a dus la depopularea unui număr mare de sate, care au început să fie scoase la vânzare la prețul unor apartamente din marile orașe. Satul abandonat O Penso, din nord-vestul țării, de exemplu, unde ultimul localnic a murit acum 10 ani, a fost scos pe piață la un preț de 230.000 de dolari, scrie NPR. Localitatea se întinde pe 40 de hectare și găzduiește șase case, două ferme mari, ce pot adăposti 70 de vaci, și o bucătărie de sine stătătoare pentru coacerea pâinii.
În Europa de Nord, Revoluția Industrială i-a împins pe oamenii de la sate înspre marile orașe acum câteva sute de ani, însă în Spania migrația s-a produs mult mai târziu, la mijlocul secolului XX. Primul val a avut loc după Războiul Civil Spaniol, la sfârșitul anilor ’30, iar cel de-al doilea a început la finalul dictaturii militare de la sfârșitul anilor ’70. În prezent, statul din sud-vestul Europei cunoaște un al treilea val de migrație, în contextul crizei economice. Cele mai afectate de acest fenomen sunt satele din platoul central al țării (meseta), unde sunt condiții aspre de climă și unde nu se mai poate practica agricultura. Ele se însuflețesc vara, când oamenii se întorc câte o săptămână să petreacă în sărbători câmpenești (fiestas), iar 51 de săptămâni pe an sunt dezertate. Spaniolii nu mai vor pur şi simplu să locuiască la ţară, migrând spre oraşe mari în căutare de joburi, educaţie şi de acces la transportul public şi la sistemul medical.
Fenomenul a afectat însă și alte zone ale țării. Chiar și satele din regiunea cea mai fertilă din nord-vest, Galicia, care avea mai demult cea mai mare densitate a populației, au început să fie părăsite de localnici. Regiunea găzduia jumătate din satele din Spania (3.500 de cătune), dintre care jumătate sunt acum abandonate, şi riscă să piardă o treime din populaţie în următorii 35 de ani. În unele locuri, autorităţile locale oferă proprietăţi gratuit în speranţa reînsufleţirii localităţilor.
Publicația americană a stat de vorbă cu Mark Adkinson, un agent imobiliar britanic care cutreieră zona rurală a Spaniei în căutare de proprietăți abandonate pe care să le vândă unor cumpărători străini. Unele locuri, spune el, sunt goale de 50 sau 60 de ani, iar o parte din misiunea lui e să găsească urmași ai foștilor localnici. Alta e să lasă fluturași pe la casele vechi și să-i întrebe pe proprietari dacă vor să vândă. Agentul britanic i-a dus pe jurnaliștii americani în satul O Penso, de care aminteam mai sus, unde ultimul locuitor a murit acum 10 ani, lăsând localitatea goală pentru prima oară în ultimii 500 de ani, şi unde potențialii cumpărători se pot bucura de apă proaspătă și gratuită de la fântână, de un râu plin cu păstrăvi, de plaje cu nisip alb aflate la câțiva kilometri depărtare și de o casă mare, cu cinci dormitoare, care dă înspre o livadă cu piersici, smochine, nuci, mere și pere. Prețul întregului sat este de 230.000 de dolari, iar unele localități mai mici, cu pământ mai puțin fertil, se vând cu câteva zeci de mii de dolari. Mulți dintre potențialii cumpărători sunt străini care vor să se întoarcă în natură.
Un comentariu
le cumpara britanicii 🙂