Şase sporturi olimpice pierdute în timp

National Geographic face o trecere în revistă a unor sporturi care fie au fost, o vreme, parte a Jocurilor Olimpice, fie au fost prezente măcar o dată în competiţie, dar care, odată cu anii, au dispărut de pe listă. Cele şase sporturi astfel identificate sunt: înotul sincron (solo), lupta cu odgonul, tenisul cu mâna, căţăratul pe frânghie, zborul cu balonul cu aer fierbinte şi … vânătoarea de porumbei.

 

 

1. Înotul sincron – proba solo

Această probă a fost prezentă la Jocurile Olimpice timp de trei ediţii, ultima fiind cea din 1992. Deşi extrem de popular, în special printre privitori şi încă practicat în alte tipuri de competiţii, înotul sincron – solo a fost scos de pe lista întrecerilor olimpice, fiind desconsiderat: „Sunt doar figuri drăguţe pe care le faci în apă”, spunea Bill Mallon, fost preşedinte al Societăţii Internaţionale a Istoricilor Jocurilor Olimpice.

 

2. Lupta cu odgonul (funia)

Acest sport era unul dintre favoritele publicului, iar Mallon (acelaşi fost preşedinte citat mai sus) îl numea „grozav pentru privit”. Sportul a fost prezent la Jocurile Olimpice de vară din 1900 până în 1920, când a fost scos de pe listă de către Comitetul Olimpic Internaţional, în virtutea unor noi reguli administrative stabilite (existenţa unui organism central de coordonare a fiecărei discipline sportive).

 

3. Tenisul cu mâna (jeu de paume)

Acest sport şi-a făcut loc pe lista Jocurilor Olimpice în 1908, tot la Londra, dar a fost singura dată când acest lucru s-a întâmplat. Unii spun că lipsa publicului ar fi decis soarta jocului de tenis cu mâna, considerat de acelaşi Mallon „un sport elitist”, oarecum specific Franţei, unde sunt cele mai multe dintre cele 20 de terenuri din lume rămase pentru practicarea acestui sport. Originile sale vin din Evul Mediu.

 

4. Căţăratul pe frânghie

Între anii 1896 şi 1932, căţăratul pe frânghie era o componentă principală a întrecerilor de gimnastică din cadrul Jocurilor Olimpice. De-a lungul timpului, cât a fost inclus în competiţie, sportul a fost „judecat” după diferite criterii – viteza de căţărare, modalitatea de căţărare şi înălţimea atinsă. În imagine este sportivul grec Georgios Aliprantis, câştigător al medaliei de aur la acest sport, în 1906, la Atena.

 

5. Zborul cu balonul

În anul 1900, Jocurile Olimpice, ţinute la Paris, au fost invadate de diverse sporturi, mai degrabă demonstrative, care nu îşi aveau neapărat locul în competiţie, motiv pentru care nici nu au mai fost incluse ulterior. Unul dintre acestea a fost zborul cu balonul cu aer fierbinte. Piloţii de baloane erau jurizaţi după distanţa parcursă, timpul petrecut în aer şi abilitatea de a ateriza respectând coordonatele indicate.

 

6. Vânătoarea de porumbei

Şi acest „sport” a fost inclus tot în competiţia din 1900 de la Paris; a fost pentru singura dată în istoria Jocurilor Olimpice când au fost ucise animale (păsări, în acest caz) în mod intenţionat. Regulile erau simple: participanţii ucideau cât de multe păsări puteau într-un timp limitat, iar două ratări atrăgeau eliminarea din competiţie. Chiar şi pentru pasionaţii de vânătoare din acele timpuri, lucrurile s-au dovedit prea sângeroase, aşa că „disciplina” nu şi-a mai făcut vreodată apariţia în cadrul jocurilor.

 

Sursa şi foto: National Geographic