Şapte ‘păcate’ ale bisericii ortodoxe române, la început de mileniu

13

Nu sunt ateu; cu atât mai puţin m-aş putea intitula liber-cugetător – mă încearcă în fiecare zi sentimentul de creatură, am conştiinţa friabilităţii acestei fiinţe a mea de acum, de pe acest pământ, şi-mi pun, tot în fiecare zi, uneori cu o acuitate greu de suportat, „marile” întrebări. Sunt, alături de peste două miliarde de oameni, creştin.

de Cornel Vîlcu (Active Watch)

Dar, ca să nu lungesc foarte mult vorba în acest text, am dificultăţi tot mai mari în raportarea mea la Dumnezeu, câtă vreme ea se face prin instituţia numite Biserica Ortodoxă Română. Sunt, cu alte cuvinte, tot mai tentat să-mi găsesc o cale creştină a mea, care să evite în cât mai mare măsură această intermediere. Şi ştiu destul de multe atât despre creştinism, cât şi despre mine însumi, ca să-mi pot da seama că nu e deloc bine ce (mi) se întâmplă. Unii vor argumenta că e ‚lucrarea diavolului’ şi că eu, scriind aceste cuvinte, mă fac unealta Necuratului. Eu văd, însă, în rândurile care urmează o simplă mărturie privind pricinile de poticnire pe care le întâmpin, acum, în 2013, în calitatea mea de creştin ortodox român.

Refuzul modernizării şi al dialogului, deşi reprezintă eticheta cea mai cuprinzătoare aplicabilă BOR, e şi lucrul care i se poate reproşa cel mai puţin. Orice biserică, prin simplul motiv că instituţionalizează şi îngrădeşte în anumite cadre rigide un comportament religios, este tradiţionalistă – la urma-urmelor, Dumnezeu, oricare ar fi el, ‚stă’ în afara timpului, iar istoria cu meandrele ei, inclusiv cele “ale progresului”, trebuie depăşită în raportarea la divinitate. Cu toate acestea, cred că BOR întâmpină mari dificultăţi în relaţia cu o lume totodată globalizată (din punctul de vedere al economiei, al circulaţiei persoanelor, dar mai ales al informaţiei) şi pluralistă. Fapt este că, pe lângă creştinismul ortodox, există alte opţiuni religioase majore (inclusiv limita negativă, a ateismului) şi că simpla legitimare de tipul „te-ai născut în România” constituie o motivaţie tot mai subţire pentru o alegere care, să nu uităm niciodată, este un act al libertăţii noastre (pe cei care se vor simţi scandalizaţi de această idee, îi trimit cu smerenie la Vladimir Losski). Şi, atenţie, nu spun câtuşi de puţin că ortodoxia ar trebui să se poziţioneze (în sensul din teoria publicităţii) sau să se ‚vândă’ mai bine prin toleranţă faţă de păcatele şi patimile omului de azi; dimpotrivă, cred că există în teologia ortodoxă valori spirituale excepţionale, care ar trebui făcute mai evidente în profunzimea lor, pe de o parte, în capacitatea lor de a produce forme de iluminare-eliberare, pe de alta.

Intoleranţa/ naţionalismul… sectar e, poate cusurul cel mai evident al român-ortodoxiei de azi. Nici nu vreau să mai număr dăţile când mi s-a spus, de către interlocutori variind de la simpli cetăţeni la oameni ‚oficiali’ ai Bisericii (de altfel, ideea e prezentă şi într-o celebră carte a lui Alexandru Paleologu) că degeaba e cutare sau cutare arab sau japonez om bun, iubitor, generos şi de-doar-bine-făcător, fiindcă tot a căzut în capcana cea mai ticăloasă a diavolului: nefiind ortodox, va arde în flăcările iadului. Asta ca să nu mai vorbesc despre acel tip de purism, îngrozitor de răspândit şi el, care face până şi din catolici sau, mai ales, greco-catolici, nişte inamici ai singurului creştinism pur şi adevărat, sau despre mitologia poporului român ca unic şi mare purtător al făcliei creştine. Aici atingem cu adevărat nişte limite greu de suportat ale imposturii intelectuale, fiindcă un concept târziu, modern al istoriei Occidentului, cel de naţiune, e folosit pentru lungi perioade în relaţie cu care nu poate avea nici o relevanţă; ştim cu toţii că se merge cu retorica până la a proclama naşterea poporului român ca naţiune creştină de îndată după Decebal şi Traian – cu două secole, adică, înainte de împăratul Constantin cel Mare, într-un moment în care nici măcar cuceritorii romani nu erau majoritar creştini, darămite dacii băştinaşi.

Trufia cantităţii, de la numărul ‚brut’ de credincioşi şi până la ‚desimea’ teritorială şi dimensiunile bisericilor nou construite, constituie o altă trăsătură marcantă a ortodoxiei noastre de azi. Lozinca mult strigată pe străzile României la începutul lui 2012, „vrem spitale, nu catedrale!” nu a fost, din păcate, vreo destrăbălare a noilor atei sau oameni de stânga, ci expresia foarte concretă a unei triste realităţi sociale româneşti. Iar dacă adăugăm la tot ce s-a întâmplat, din acest punct de vedere, din 1989 până azi, megalomanicul proiect kitsch al Catedralei Mântuirii Neamului (concept şi el cu totul original, câtă vreme creştinismul e o religie a ‚salvării’ individului, prin dragoste pentru toţi ceilalţi), imaginea de ansamblu care se conturează nu e deloc favorabilă BOR.

Discriminarea a tot ceea ce nu e bărbat alb, heterosexual, vorbitor nativ de română e şi ea o trăsătură marcată a sensului în care Biserica Ortodoxă influenţează societatea. Am asistat de multe ori la scene de familie în care, dat fiind că la prânz sau cină era invitat un preot, femeia sau femeile casei nu cutezau să se aşeze la masă cu bărbaţii, dintr-o teamă asumată (iar această asumare e faptul care mi se pare înspăimântător) de a nu… impurifica atmosfera. Este aceasta o întâmplare, o ciudăţenie locală? aş vrea foarte mult să cred că aşa e; dar mă tem că undeva, în politica neoficială, dar nu mai puţin reală, a oamenilor bisericii, femeia e tot fiinţa păcătoasă care trebuie să se supună bărbatului, tot aşa cum ungurul sau ţiganul, chiar bărbaţi fiind, trebuie priviţi cu suspiciune ca nu-se-ştie-cât-de-autentic-creştini, iar membrii minorităţilor sexuale ar trebui, de preferinţă, arşi pe rug încă din timpul acestei vieţi.

Tolerarea sau chiar încurajarea neofascismului e, poate, trăsătura cea mai periculoasă a Bisericii Ortodoxe de azi – şi reprezintă, la drept cuvânt, motivul care m-a determinat să scriu acest articol. Dacă ar avea cu adevărat conştiinţa responsabilităţii sale sociale, BOR s-ar disocia vehement şi ar condamna oficial acţiuni ale Noii Drepte cum a fost cea, mult discutată zilele acestea, de la Muzeul Ţăranului Român. Proliferarea unor mişcări de inspiraţie legionară în România secolului XXI e, desigur, un anacronism surprinzător şi, din fericire, deocamdată minoritar. Dar nu trebuie să subestimăm capacitatea dramatică a crizei economice de a determina o criză de conştiinţă şi căutarea unor ţapi ispăşitori – alţii, desigur, decât politicienii cu care aceeaşi Biserică a cooperat dintotdeauna fără ezitare. Evreul, ţiganul, ungurul, homosexualul sau femeia lesbiană, până şi heterosexualul alb dar ‚de stânga’, care militează pentru restrângerea competenţilor/ a puterii bisericeşti în ansamblul statului – toate aceste categorii de oameni pot fi şi sunt transformaţi, sub ochii noştri tot mai stupefiaţi, în duşmani ai naţiunii şi, ceea ce e infinit mai grav, în cauză directă a nenorocirii de zi-cu-zi în care începe să se zbată populaţia românească ‚majoritară’. Iar un site din multe puncte de vedere remarcabil şi pozitiv, cum e Război întru Cuvântgăzduieşte, pe lângă literatura religioasă scrisă de reprezentanţi autorizaţi ai Bisericii, şi o paraliteratură neofascistă cu toate trăsăturile inerente acestui tip de gândire, de la primitivismul logic-argumentativ şi retorica găunoasă până la îndemnul constant, mai mult sau mai puţin (cel mai adesea, foarte puţin) voalat la agresiune şi violenţă.

Cooperarea cu politicul – cu politicienii, indiferent de calitatea lor moral-profesională sau de gradul lor de corupţie – completează cum nu se poate mai nefericit acest tablou. E suficient să urmărim câte dintre amendamentele aduse fiecărui proiect de buget de către parlamentarii români se referă la construcţia sau renovarea de biserici, ca să vedem raţiunile mai-mult-decât-lumeşti ale acestei alianţe. E adevărat că principiul ‚dă-i Cezarului ce e al Cezarului’ a permis dintotdeauna creştinismului să se disocieze, formal, de abuzurile Puterii de toate tipurile – dar a foarte greu să nu ne simţim manipulaţi atunci când, în Pastorala sa de Paşte din 2012, destul de aproape, încă, de nişte mişcări de stradă care provocaseră o aproape nesperată trezire civică a românilor, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului Laurenţiu spunea: „Nu trebuie să ne revoltăm pentru viaţa tot mai grea pe care am ajuns să o avem. Toate necazurile nu sunt altceva decât roade ale îndepărtării noastre de Dumnezeu, ale încrederii pe care ne-am pus-o în confortul şi plăcerile trupeşti ale lumii acesteia.”

În fine, prozelitismul ‘cu mâna’ Statului e ultima tară a BOR pe care vreau s-o pun în discuţie azi. România este şi trebuie să rămână, în teorie, un stat laic; şi foarte bine ar fi dacă acest principiu democratic elementar s-ar exercita realmente şi în practică. Dar cantitatea imensă de resurse publice cheltuite pentru biserici, prezenţa icoanelor şi a educaţiei religioase obligatorii în şcoli, tot acest amestec a două domenii care ar fi trebuit menţinute separate produce o stare de confuzie foarte utilă cultelor în general, dar mai cu seamă celui ortodox. Celor trei puteri tradiţionale – legislativă, executivă, judecătorească – li se adaugă, neoficial, dar tot mai pregnant, o a patra putere care nu este (aşa cum probabil ar trebui) presa, informarea cetăţenească, libera asociere şi acţiune publică a oamenilor; nu este, cu alte cuvinte, o putere eliberatoare şi echilibrantă în raport cu eventuala supremaţie negativă, în dezechilibru sau cooperare ocultă, a celorlalte trei. Foarte profitabilă pentru ambele părţi, asocierea dintre Stat şi Biserica Ortodoxă e şi ea un fenomen anacronic, de natură a duce la o slăbire a democraţiei de tip occidental, prin subminarea unuia dintre principiile ei fundamentale, secularismul.

——————
Personal, mă simt împins, ca ‚simplu cetăţean’ român creştin, spre o practică a religiozităţii care să presupună cât mai puţin cu putinţă cooperarea cu propria mea Biserică. La fel, probabil, ca mulţi români, tind să mă bazez pe propria-mi conştiinţă, pe o relaţie cât mai înţelegător-iubitoare cu semenii, pe con-vorbirea, eventual, cu câteva individualităţi luminate ale preoţimii creştine, nu neapărat ortodoxă. E aceasta o poziţionare inevitabilă, era necesar să se ajungă, sau, mă rog, să ajung eu în această inerentă dilemă? Greu de spus, atâta vreme cât nu mă aştept la vreo conştientizare sau autocritică din partea instituţiei înseşi a BOR – ba chiar dimpotrivă.

Acest articol a fost preluat de pe blogul lui Cornel Vîlcu, găzduit de ActiveWatch.

Foto: Neam Săturat 


13 comentarii

  1. Draga Captain Planet,
    Nu vreau sa-mi pierd timpul pe aici, de aceea iti atrag doar atentia asupra catorva aspecte in legatura cu opiniile tale prezentate aici:
    1. Chestiunea legata de modernizare si dialog nu are de ce sa fie discutata atata timp cat nu se defineste nici unul dintre termeni. Primul se refera probabil la adaptarea la prezent cu cot ce presupune acesta. Exemple de comunitati religioase care merg in pas cu vremurile sunt multiple; hai sa ne gandim numai la bisericile care hirotonesc femei sau la cele care incuviinteaza, tacit sau nu, casatoriile intre homosexuali. Asta nu inseamna eliminarea discriminarii in biserica. Mai degraba seamana cu o denaturare a rolului femeii in biserica/familie etc. Dar asta e alta poveste. Pentru dialog e nevoie de cel putin doi interlocutori. Cam cu cine ar trebui sa discute BOR despre propria bucatarie?

    2. Aici ar fi cazul sa spui cine sunt interlocutorii aia pentru ca altfel nu te cred decat mangustele de barfoteca. In legatura cu mantuirea, orice ortodox citit iti va spune ca Dumnezeu hotaraste cine se mantuieste si ca oricine exista pe acest pamant, indiferent de culoarea pielii, poate sa se mantuiasca sau nu. Ai auzit de vreun japonez care, in Japonia fiind, respecta legile din Romania sau poate fi condamnat dupa niste legi pe care nu le cunoaste? In legatura cu crestinarea populatiei traitoare pe teritoriul actualei Romanii se pot spune mai multe decat merita un astfel de comentariu. In principiu, acest proces de crestinare s-a realizat prin colonisti, soldati romani, sclavi, negustori dar si prizonieri adusi de goti in Dacia. Cuceritorii romani n-au fost niciodata majoritar crestini! Oricum, crestinarea a inceput prin secolul II in Scitia (probabil Dobrogea; vezi Eusebiu, Sf. Ipolit, Ep. Coloseni). Dupa cum vezi, discutia e mult mai lunga. Intoleranta? Cuvantul asta a devenit cliseu. Daca eu spun ca ma numesc Popescu si ca nimeni nu se poate folosi de buletinul meu, si ca numai eu am acces liber cu pasaportul meu in SUA pt ca sunt cetatean, asta inseamna ca sunt intolerant si-i discriminez pe altii? Apropos de restul confesiunilor, poti sa verific mai atent problema: toate, in afara de Ortodoxie, au alterat traditia si dogma crestina, in numele acestei dorinte de a a tine pasul cu lumea sau pt putere politica.

    3. Bisericile se construiesc din donatiile oamenilor si in jurul lor apar centre sociale foarte folositoare. Nu cred ca ar trebui sa uiti ca spitalele ca si scolile au aparut in jurul bisericilor fiind patronate si sustinute de acestea. Pe considerentul ca edificiul de care vorbeste este un proiect megalomanic, cred ca poti include in aceeasi categorie toate marile catedrale europene. Da, si toate sunt kitsch-uri. N-au nimic original in ele.

    4. Nu stiu ce sa spun de restul, dar homosexualul si lesbiana chiar aduc o atingere grava oricarei societati. De ce nu militezi pentru legalizarea zoofiliei sau necrofiliei? Cum crezi ca ti-ai trata propriul fiu daca ar veni acasa cu sotul lui, Vasile si cu fetita lor (infiata) de sase ani? La fel, neofascismul e un concept prea serios ca sa poata fi discutat aici.

    5. In general, biserica ii ghideaza pe oameni in cele ale spiritului. Nu cred ca te poti simti manipulat daca iti spune cineva sa nu mai fi rau, curvar, betiv, lenes pt ca te bate Dumnezeu, iar pedeapsa Lui va fi si una in plan fizic (lipsa bunastarii materiale are intotdeauna efecte benefice pentru spirit; are gustul aspirinei si aceleasi efecte).

    6. Romania este un stat laic care respecta traditia crestina, pentru ca majoritatea cetatenilor ei sunt crestini. Icoanele sunt in scoli pt ca sunt valori si simboluri crestine si oamenii le vor acolo. Cantitate imensa este ceea ce se numeste “abureala.” Care e diferenta intre imens si neglijabil? Cand vorbesti de bani trebuie sa spui cifra. In legatura cu democratia de tip occidental si principiile ei fundamentale etc. te-as intreba ce crezi despre UK, Danemarca sau Suedia. Crezi ca aia nu stiu ce inseamna secularism? Educatia religioasa este prezenta in scoli pentru ca foloseste spiritului uman. Te rog sa mentionezi aici un singur lucru rau care se invata la orele de religie. In schimb, la biologie se invata despre teoria evolutionista care are atatea brese incat astazi nu mai are decat o valoare sa-i zicem traditionala. In orice caz, eu respect — pentru ca sunt tolerant — optiunea unora sa se identifice cu stramosii lor. Daca venii vorba de stramosi, intre orice primata si Traian+Decebal ii aleg pe astia din urma, desi nu sunt homo.

    • ce vrei sa spui la 3, ca bisericiile sunt construite din donatiile oamenilor?
      eu nu am nimic cu bisericile, dar cred ca cei care vor sa mearga ar trebui sa fie exclusiv si cei care le platesc. de unde provine logica asta ca biserica ar trebui sa primeasca mai multi bani decat spitalele sau scolile la un loc?

      • Domnu Captain Planet, sa spui ca teoria evolutiei are doar valoare “traditionala” inseamna sa fii rupt de tot de secolul nostru si tot ce misca prin lumea stiintifica a ultimilor 150 de ani. Esti depasit total de subiect, mai citeste si altceva decat pomelnice.

    • Unora v-a dat Dumnezeu creier doar ca sa nu umblati cu teasta goala!

      ” De ce nu militezi pentru legalizarea zoofiliei sau necrofiliei?”
      Adica tie o relatie de comun acord, intre doua persoane mature, capabile sa-si poarte singure de grija este echivalent cu o o relatie de zoo/necrofilie?
      Ai procesat macar putin comentariul inainte sa-l postezi ?

      In zoo si necrofilie una dintre parti nu isi poate da acordul, nu e capabila sa ia o decizie (ghici de ce). prin urmare este un abuz. e greu sa vezi asta ?

      Homosexualul si lesbiana nu aduc nici o atingere grava ( te rog sa nu imi dai argumentul cu reproducerea. tu nu faci sex doar sa te reproduci… si sa fim seriosi, numarul oamenilor creste si unora le e frica de extinctie).

      Mai daunatori sunt cei care gandesc ca tine, imprastiati ura pentru ca nu sunteti in stare sa ganditi clar!
      Amin credinciosiloe ipocriti, iubitori de tot si aruncatori de pietre!

  2. Sunt de acord cu comentariul lui Captain Power, va zic din experienta personala ca daca vreti sa gasiti frumusetea Ortodoxiei o puteti face daca cautati un duhovnic bun (sunt tot mai putini) si o manastire unde sa va faca placere sa mergeti.
    Daca chiar vrei sa gasesti motive pentru care sa acuzi BOR-ul sau Ortodoxia poti gasi pentru ca sunt compuse din oameni pana la urma, care dupa cum stim nu exista fara pacat niciunul.
    Am auzit prea des in ultima vreme varianta ca religia/ortodoxia poate fi traita fara biserica, e total gresit, fara tainele bisericii (spovedanie si impartasanie) nu ai cum sa avansezi pe calea duhovniceasca (tocmai pentru a avea parte de ele s-a intrupat Hristos, ce dovada de iubire vreti mai mare de atat, sa se rastigneasca Dumnezeu pentru noi?).
    Va recomand sa intrati pe blogul acesta pentru a descoperi un pic din ce inseamna Ortodoxia adevarata http://parintiduhovnicesti.wordpress.com

    Pace, sanatate si Doamne ajuta! Va recomand cartea http://www.librariasophia.ro/carti-Duhovnicul-inchisorilor-Spiridon-arhim-so-3467.html
    in care puteti parcurge niste cazuri incredibile de oameni cu pacate uriase care s-au desteptat, din inchisorile Siberiei.

    Cautati adevarul cat mai puteti ca timpul e scurt.

    • Hristos s-a daruit pentru om, nu pentru biserica, El doreste o relatie nu o religie, a restaurat relatia cu Divinitatea, faptul ca s-a format o comunitate Crist-ina este o consecinta nu o cauza spre mantuire. Doamne Ajuta !

    • BOR e o biserică coruptă şi colaboraţionistă. Au colaborat binemerci cu regimul comunist, continuă să colaboreze cu regimul actual. Atâta timp cât cineva, duhovnic sau altfel se asociază cu această instituţie înseamnă că îşi asumă păcatele amintite în articolul de mai sus, plus colaboraţionismul de care Vîlcu n-a zis nimic probabil pentru că e ortodox cu vederi de stânga ţi îl doare în cot de faptul că Biserica Greco-Catolică a fost scoasă înafara legii în vremea comuniştilor. Religia poate fi practicată înafara besericii. De fapt biserica e exact asta: asocierea unor creştini practicanţi. Fără creştini practicanţi NU există biserică. Băgaţi bine asta la cap. Spovedania şi împărtăşania sunt tradiţii. Biserica ortodoxă e încuiată în tradiţii. V-aţi făcut chip cioplit din nişte tradiţii.

  3. Nu se poate omul descarca pe blog ca hopa si sfintii lu Peste mai duceti-va. pe la moaste vreo undeva !Dumnezeu e unul singur si nu
    e nici ortodox si nici catolic sau mai stiu eu ce islamist mai sariti un pic peste dogme si treziti-va din somnul ce va tine biserica .I-mi este sila de atatia burtosi , cu toiaguri aurite ce indeamna la smerenie ,pedofili in toata lumea inbracati in sutana ,prooroci nici nu mai zic si cum sa mai merg la biserica cand popa al meu coboara din Mercedes si mai cere ceva si de la enoriasi .O sa scapam noi si de astia ca prea tare s-a intins coarda mai tine sa zic maxim 15 ani si se vor duce dupa papa ,tinerii de azi nu sunt adormiti si vor o schimbare spirituala reala nu teatrul prost regizat al religiei!
    Gata ca o sa ard in iad!

  4. Cum spui ceva de biserica, horoscoape, colonus help, hop! apare in primul comentariu si omu’ drept, tracomanul spiritual mioritic naturist, care le stie pe toate. Cate prostii poate debita in 7 puncte e de speriat. Cum te poti conversa rational cu astfel de oameni: “De ce nu militezi pentru legalizarea zoofiliei sau necrofiliei?”

    Va inchipuiti ce logica controleaza sinapsele acestui om ca sa debiteze asa ceva? E ca si cum as propune interzicerea pupatului de moaste pentru a nu se continua apoi cu frigerea lor pe gratar. N-ai cum!

  5. Pingback: 1.570 LINK-URI ORTODOXE

Leave A Reply