Sabin, romanul care lucreaza pentru pace in cel mai periculos loc de pe pamant

20

Desi meseria lui nu se regaseste in nomenclatorul din Romania, Sabin lucreaza de cativa ani ca peaceworker. Adica un om care incearca sa amelioreze conflicte prin implicare, educare sau programe de vindecare post-conflict. N-a vrut sa plece niciodata definitiv din tara, dar setea lui de cunoastere si aventura l-au impins sa ajunga in locuri ca Irak, Burundi sau Sudan – unde se afla si in acest moment. Chiar daca locuieste intr-o tara in care se considera ca oamenii sunt panditi de cele mai multe pericole de pe glob in momentul de fata, Sabin ramane optimist si crede in continuare in argumente, dragoste si pace.

 

de Magor Csibi

 

Cine este Sabin Muresan? De unde esti, ce ai facut in tara inainte sa te hotarasti sa pleci?

Sunt un ardelean nascut in Targu Mures, intr-o familie cu radacini romanesti, maghiare, sarbesti si poloneze. Un spirit calator caruia i-au placut de mic explorarile, aventura si care a avut mereu un simt dezvoltat al corectitudinii si adevarului, devenit pe parcurs un “cetatean universal”. Caruia ii place sa se catere pe munti si sa fie in natura, sa cante la chitara si sa faca lucruri minunate cu familia si prietenii dragi. Binecuvantat cu o partenera de viata extraordinara, cu care impart inclusiv munca pentru pace.

Am lucrat zece ani in domeniul educatiei nonformale cu ONCR (Cercetasii Romaniei) si, tot in aceeasi perioada, patru ani ca jurnalist radio. Am avut diferite alte implicari in proiecte sociale, de turism si protectia mediului in sector neguvernamental. In ultimii noua ani, am lucrat cu PATRIR – Institutul Roman pentru Pace, in ultima vreme ca membru afiliat.

Din tara nu am plecat niciodata ‘de tot’ si nu imi doresc asta. Am inceput sa lucrez mai intens in alte tari in urma cu sase ani pentru ca simteam nevoia de a trai alte experiente, de a intra in contact cu alte culturi la ele acasa. A fost o chemare mai puternica decat orice altceva. Planuiesc sa ma intorc anul viitor, sa ma reconectez la “radacinile” de acasa, sa reflectez la ce sunt si ce fac, sa invat cum sa aplic in Romania ce am “cules” din alte locuri.

Ce este un peaceworker? Cum ajunge un om normal sa fie peaceworker?

Un peaceworker e un om normal J Termenul e relativ nou si in afara Romaniei. La noi sigur nu apare in nomenclatorul de meserii – ‘lucrator pentru pace’ suna straniu in contextul romanesc in care pacea era in trecut subiect de propaganda a partidului. E insa o profesie care creste foarte rapid, exista din ce in ce mai multe programe si studii universitare, cercetare, aplicabilitate practica – exista, din nefericire, suficiente zone de conflict armat. Cateva exemple de domenii de aplicare: forte civile si militare de mentinerea pacii, programe de educatie pentru pace si reducerea violentei, lucru pentru reconciliere si vindecare post razboi (in tari precum Cambogia, Ruanda, Africa de Sud), transformarea conflictelor prin mijloace pasnice, interventie nonviolenta in zone de conflict, mediere si negociere, dialog intre comunitati, lucru impotriva violentei domestice. Conflictele abordate pot fi mai mult sau mai putin violente, generate de accesul la resurse naturale, hrana, diferende intre generatii, tari, la nivel politic, militar, economic, social. In Romania, din cate stiu, PATRIR e singura organizatie care lucreaza exclusiv in unele din aceste domenii. Exista si alte organizatii si institutii care lucreaza cu programe de asistenta pentru dezvoltare, domeniu interconectat cu construirea pacii. Lucrul pentru pace nu tine insa  doar de proiecte pentru zone de conflict armat; in sens larg, este ceva de care avem nevoie si la care trebuie sa lucram pentru a convietui in mod pasnic, armonios.

In mod practic, un ‘peaceworker’ sau ‘lucrator pentru pace’ isi dezvolta o gama destul de larga de abilitati si cunostinte care sa-i permita sa abordeze conflictele  la toate nivelurile in mod nonviolent, cu creativitate si empatie. Eu observ ca pentru mine e mai mult un mod de viata decat o meserie…E un drum pe care l-am gasit exact cand il cautam. Un drum ce se pliaza perfect pe cine si ce sunt.

Pe unde ai lucrat pana acum?

Tarile in care am lucrat includ Romania, Moldova, Irak, Filipine, Burundi si Sudan.

 

 

Ce experiente ai acumulat? Unde ai gasit situatia cea mai disperata?

Imi trag energia din zambetele celor cu care lucrez, din prospetimea si unicitatea fiecarui sat sau oras in care am locuit. Din frumusetea oamenilor de peste tot, din familiaritatea ospitalitatii si bunatatii lor, din simplitatea unui pranz pe o frunza de bananier. Ma simt atat de bogat, cu un suflet care s-a extins din Filipine in Republica Dominicana pentru a cuprinde povestile tuturor celor pe care i-am intalnit! Ma fascineaza ca, pentru fiecare respiratie, as putea spune o poveste a unui suflet curajos de undeva, de dincolo de mari si tari. Povestile mele cuprind tarani care isi protejeaza familiile de atacurile armate, comandanti militari care s-au saturat de violenta , mame care isi duc copiii la scoala cu AK 47, copii fortati sa-si omoare familia si sa se inroleze in grupari militare – si care acum s-au transformat in lucratori pentru pace.

Situatiile cele mai disperate pe care le-am intalnit au fost interventiile prost coordonate si insuficient planificate ale celor din exteriorul conflictului (in special in Irak). Oameni si organizatii care nu inteleg contextul si vor sa “ajute”. Industria de ajutor umanitar si dezvoltare in miscare…doar faptul ca dispunem de bune intentii nu e suficient. Greselile facute in astfel de interventii dramatizeaza si mai mult situatia. Am fost practic alungati din Irak in 2004, alaturi de toate celelalte organizatii internationale, din cauza asta. De cele mai multe ori, localnicii dezvolta propriile mecanisme relativ eficiente de a supravietuii conditiilor dificile: sprijinul extern trebuie foarte bine (re)gandit.

Unde esti acum si cu ce te ocupi?

Sunt in Sudan si coordonez o echipa de experti locali si internationali care abordeaza diferite conflicte in cateva comunitati locale. Rolul nostru ca straini e sa-i sprijinim pe colegii sudanezi la nivel de capacitate institutionala si individuala, sa reduca violenta si sa transforme efectele ei devastatoare. In ultimii 60 de ani, Sudanul a trecut prin doua razboaie civile dramatice si nu e nici azi scutit de confruntari armate.

Ce crezi ca poate face un om normal ca sa opreasca suferinta oamenilor de peste tot? Poti da cateva recomandari in acest sens?

Cred ca cel mai important lucru pe care oricine il poate face e sa opreasca propria suferinta si proiectarea acesteia spre cei din jur. Eliminarea comportamentului, gandurilor, vorbelor violente – incepand cu cele indreptate impotriva propriei persoane. Cred ca pana nu ne gasim echilibrul intern, fericirea – numiti-o cum vreti –, nu putem fi modelele pe care le pretindem de la ceilalti. Ca lucrator pentru pace, asta e munca cea mai dificila pe care o fac zilnic, cu mine si in cuplu.

Sunt multe feluri de a actiona: voluntariat pentru o organizatie sau alta, chiar alegerea unei profesii din domeniul construirii pacii sau a cooperarii pentru dezvoltarea altor tari, donatii pentru diferite cauze (in tara sau strainatate), dar si interventia in cazul violentei domestice care se petrece in vecini, in cazul unui conflict de munca, sprijinirea initiativelor de mediere complementare a proceselor din justitie. O fapta buna in fiecare zi acasa, la munca, pe strada.  Actiuni individuale si in solidaritate cu altii. Orice ocean e alcatuit din miliarde de picaturi de apa, nu exista gesturi neimportante.

Din experienta ta, crezi ca e o legatura directa intre bunastarea economica a unei tari si fericirea oamenilor?

Omul este inainte sa aiba. Am trait si lucrat in tari mult mai sarace decat Romania, cu infrastructura slab dezvoltata. Oamenii gaseau mereu resurse de bucurie, de simplitate, cu o atitudine de acceptare (nu resemnare) a vietii asa cum e. Oameni care te serveau cu ce aveau mai bun in casa si iti dadeau cel mai bun loc de dormit. Am intalnit asta nu demult si in Romania. Deci cred ca legatura intre bunastare si fericire e directa atunci cand alegem noi sa o facem astfel, si anume atunci cand decidem ca nu suntem fericiti fara o anumita suma in banca, un anumit tip de casa, model de telefon mobil sau masina. E o chestiune de alegere si de a accepta rezultatele alegerii noastre.

 

 

De ce ai ales sa te implici in conflicte cu care n-ai nici o legatura? Crezi ca nu mai e nimic de facut in Romania?

Conflictele m-au ales pe mine. Nu am avut niciodata o ambitie anume sa lucrez intr-o anumita zona…Am urmat semnele si ofertele de moment. Si de vreme ce m-au gasit acolo unde eram, am crezut de cuviinta sa raspund J Sigur, la prima vedere, un roman nascut in Transilvania nu are legatura cu Irak, Burundi, Filipine etc. Pe de alta parte, fac parte dintr-o familie uriasa, cu frati si surori pe toate continentele, cu care ma pot intelege chiar daca nu vorbim aceeasi limba. M-am straduit mereu sa fiu sincer si sa construiesc o relatie cu oamenii cu care am lucrat, iar daca ei m-au acceptat, am devenit o parte din conflict si am cautat sa fiu si o parte a solutiei. Fara sa am iluzia ca prezenta mea e decisiva. In plus, am gasit in Sudan arme produse in Romania si in Burundi o asociatie a fostilor studenti burundezi in Romania, cu peste doua sute de membri. Legaturile sunt multiple, mai ales in ziua de azi, in care informatia circula atat de repede, in care calatorim mai usor fizic si virtual.

Sigur ca in Romania e mereu ceva de facut in privinta conflictelor, e o parte constanta a evolutiei noastre ca popor si specie. Lucrul in alte tari m-a imbogatit enorm cu experiente si perspective pe care nu aveam cum sa le cunosc in tara. Dinamicile conflictelor in care am lucrat sunt similare cu cele din Romania, pornesc de la cauze comune…Prin urmare, stiu ca lucrul asta imi va fi de ajutor in contributia la atingerea unui alt nivel de pace la noi.

Avand in vedere experienta ta in managementul conflictului, cum crezi ca se poate lupta impotriva agresivitatii?

Am putea considera predispozitia la violenta un atribut pe care il dobandim din cauza a) actiunilor noastre personale agresive, b) experientelor agresive trecute individuale si de grup si transmiterii acestora generatiilor urmatoare pe patru niveluri: direct, relational, structural, cultural. Traim intr-o lume dominata de o viziune bipolara asupra conflictelor, unde pacea semnifica retragere, abandon, iar violenta, agresivitatea echivaleaza cu castigul. Asta e principala problema, in opinia mea: faptul ca nu avem cunostinte minime despre conflicte, nu intelegem dinamicile violentei si agresivitatii, nu ne intereseaza sa privim dincolo de imaginile dihotomice ‘alb-negru’, ‘bun-rau’.

Avantajul e, prin urmare, ca exista nenumarate puncte de intrerupere a “cercului vicios” care sunt promovate in diferite tari: studii serioase a subiectului in universitati (la fel cum pregatim medici, de exemplu); introducere de programe de “alfabetizare” despre conflicte, violenta si agresivitate in gradinite si scoli; instruirea educatorilor si formatorilor ; promovarea nonviolentei si a comunicarii nonviolente ca abordari ale conflictelor;  revizuirea programelor TV si instruirea in ceea ce se numeste “jurnalism pentru pace”; orientarea culturii, sportului si spatiului public catre valori precum parteneriatul, colaborarea, coexistenta pasnica; sprijinirea “agresorilor” si “victimelor” si eliminarea separatiei dintre ei; renuntarea la mishtocareala fata de anumite categorii profesionale, fata de persoanele de un anumit sex, practica religioasa, categorie sociala; o practica morala si spirituala constienta si profunda; scoaterea oricarei forme de violenta organizata (inclusiv a razboiului) in afara legii. Pentru rezultate durabile interventiile trebuie sa fie corelate sistemic pe toate cele patru niveluri mentionate mai sus. Totul depinde de practica si exemplul personal.

Crezi ca agresivitatea de zi cu zi poate sa ajute la aparitia conflictelor adevarate?

Agresivitatea e o expresie a unui dezechilibru, a departarii de esenta fiintei noastre. Vrem sa supunem, sa dominam, sa intimidam si inspiram frica altora atunci cand nu suntem constienti ca suntem toti parte a unui intreg. Parti interdependente ale Tot Ceea Ce Este. De obicei, violenta (fizica, verbala, psihologica) e doar varful aisbergului… Agresivitatea ne poate ajuta sa identificam conflictul, cauzele lui, dinamica, trecutul lui si tendintele, care sunt “actorii” implicati, interesele si nevoile lor.

Ce ai vrea sa realizezi? Care e visul tau cel mai mare?

Imi doresc sa apuc o zi in care sa nu mai am “obiectul muncii”, sa nu mai am unde sa contribui la reducerea/eliminarea violentei, la transformarea pasnica a conflictelor. Sa ma bucur de viata alaturi de ceilalti, fara sa fiu nevoit sa vad atata suferinta in jur. Stiu ca e posibil si incerc sa vad orice conflict in care sunt implicat ca pe o oportunitate de a-mi aduce contributia la o lume mai buna.

Tags:



20 de comentarii

  1. Foarte frumos articolul si tonic in acelasi timp. Sunt mandra de tine Sabin! Sper din tot sufletul sa existe mai multa deschidere spre aceasta meserie si la noi in tara. Multa sanatate si succes!

  2. Foarte interesant si frumos articolul!Ma bucur ca mai exista oameni ca Sabin! Mult succes in continuare! Sper sa ajung si eu sa practic aceasta “meserie” in viitor! 🙂

  3. Sabin este unul dintre romanii care odata ce a trecut granita Romaniei a depasit si prejudecatile aferente. Se poate citi printre randuri ca munca l-a sensibilizat ,fapt care ne indica ca suferinta si drama ne fac oameni mai buni. Calea catre evolutie spirituala nu este usoara si implica eforturi mari. Felicitari pentru ceea ce faci si gandurile impartasite!

  4. Sudanul este portretizat de media occidentala sau mainstream cum i se spune ca fiind al mai periculos loc de pe pamant.

    Sa ne intelegem potrivit oricacror statistici recordul la mortalitate infantila, mortalitate materna adica a femeilor care nasc il detine Afganistanul, care este momentan locul cu cele mai mari pierderi datorita activitatilor de rzaboi care in aceeasi media sunt potretizate cu limbajulnu de lemn si de silex din aceeasi media drept “mentinerea pacii”. Afghanistanul se afla in razboiul cu SUA si aliatii NATO de 9 ani cam cat au stat si sub sovietici …care culmea in timpul ocupatiei sovietice reusisera sa reduca mortailtatea infantila, foametea, crescuse educatia,
    In ziua de azi singurii care construiesc fantani si puturi de apa intr-o tara care este in mare parte desertica, culmea doar talibanii…caci coalitia le bombardeaza.

    In italia a izbucnit un mega scandal caci singura organizatie umanitara care conducea un spital in zona Majah, Helmand aia asupra caruia s-a dezlantuit prapadul lui Obama, o fost inchisa iar operatorii arestati pt ca vorba aia aia care trateaza ranitii care ar fi talibani. de mentionat ca de cand au inceput operatiunile acolo spitalul alora s-a umplut ci copii raniti in bombardamente si cu foarte putini adulti care cine stie cati ar fi fost talibani.

    Afganistanul a batut in ultimii ani toate recordurile de la mortalitate din toate cauzele la foamete, la educatie, la bombardamente caci America a detonat mai multe bombe asupra afganistanului decat in tot WWII si a batut si recordul din Vietnam.

    Pe Sudan scrie altceva…scrie Petrol, si Uraniu. Darfur care este mai mare decat Franta a fost bantuita de conflicete intetnice dar nu de acum ci de mii de ani caci acolo se intalnesc doua dintre culturile de baza ale umanitatii adica pastorii cu agricultorii…care de milenii au intrat in conflicte mantionate in toate culturile lumii..legende, scrieri istorice sau religioase vezi Cain si Abel…numai decat in Nigeria de cca o luna un alt macel de acelasi fel a avut loc…iar toata zona Africii subsahariene este bantuita de astfel de conflicte.
    Victimele in Darfur au fost ridicate de media aia de mai sus de la mii la sute de mii si la milioane…dupa care vazand ca nu se poate demonstra etfel de proportii au lasat-o mai moale si acum se concentreaza asupra sudului Sudanului care este si el mai mare decat Franta si care e plin de petrol.

    Este de notat ca in Congo vecin doar ce au izbucnit iar violentele la granita Sudaneza care cu siguranta vor fi impinse spre nord.
    Toata zona este impinsa care conflicte etnice care sunt sustinute de cca 25 de ani cu armament si finante venite prin banci occidentale…Si mai trebuie notat Congo e putreda in minerale, Uganda, Rwanda la fel..minerale rare care se vand prin London Metal Exchange adica Bursa Metalelor din Londra, In Africa Sahariana sunt rezerve mari de uraniu si petrol si culmea sunt tari care sunt in fierbere …pe reteta Liberia unde armate de mercenari platiti din surse similare cu alea de mai sus sunt asmutite catre populatiile locale dupa care ceva multinationala pune mana pe resurse lasand un urma dezastre umanitare mai mici sau mai mari doar ca acestia vor fin tot mai mult dizlocati ca refugiati a caror masa creste pe zi ce trece si care in final se concretizeaza in o masa extrem de nesustenabila si care cauta sa asalteze Europa cu barcile..Italia, Spania si Grecia o stiu foarte bine.
    Nenorocirea ca nu se prea poate spune ca media respectiva ii si catalogheaza drept sustinatori ai terorismului..cam cum era pe vremea Vanatorii de Vrajitoare din Evul Mediu sau anii 50 ai lui McCarthy.

    De Amrica va face prapadul, multinationalele ei vor pune mana pe mega resurse …ramanand ca europeni sa curete ranile si cangrenele daca ii lasa America precum in cazul italienilor de la Emergency!!!

    Aveti mare grija acolo in Sudan caci nu se stie incotro vor evolua lucrurile si mai als pe cine veti suparaingrijind pe acolo…se pare ca trebui ingrijiti doar “ai lor” ..nu “ai nostrii”

    Aporpos in lume bantuie cca 200.000 de Private Military Contractors adica mercenary angajati de guvernele occidentale stim noi care si anumite organizatii multinationale sau de alta natura…iar aia nu se ocupa cu “pacea” nu nu…cu cu opusul iar Africa si guvernele de pe acolo sunt unele din tintele principale..vezi cazul recent madiatizat din Guinea.

  5. las-o bre ca macane….mai ales cu aia “cel mai periculos loc de pe pamant: iraq, burundi, sudan”. am fost in iraq la razbel (a fost cea mai tare vacantza, pt mine cel putin) iar in prezent sunt in liberia (un fel de sudan mai mic…) tot ca “peaceworker”…daca ar fi sa esalonez pe scara riscului…locul 1 ar fi afghanistanul, si pe la locul 4 iraq, iar congo-sudan-liberia si alte africane pe la locul 5-6. locurile 2 si 3 sunt libere (adica afghanistanul e de departe cel mai periculos loc ACUM)

  6. Prin o mare parte din literatura alternativa GreenPeace figureaza si ea ca una din membrele pramidei dominatiei mondiale!!!

    O fi sau nu asa…oricum imi aduc aminte ca Japonezii il arestasera pe un NeoZeelandez care asaltase in vas de al lor care vana balene….iar inNeoZeelandezu care era si intemeiatorul grupului meu avea o super mega nava precum in filmele lui James Cameron alea SF…asa ca sa protejeze balenele. Ce pacaleala….ia sume de sute de milioane isi face o super nava pe care traieste idilic asa protejand umanitatea dar uita sa ne spuna care sunt aia care au secat oceanele de balene in cateva sute de ani de vanat intesinv ca sa le ia ce?? seul sa faca ulei de iluminat ce??? strazile din Londra, Glasgow, Liverpool si altele din occident…iar marea parte o aruncau inapoi in ocean. Penibil nu???

    Natiunile care traisera si mai traiesc din vanatul balenelor nu reusisera sa le extermine inmii de ani de exploatare tocmai pt faptul ca foloseau cam tot de la o balena si nu o omorau pt un moft….precum traulerele britanicecare aproape le-au exterminat de tot.

    Ce au facut britanici cu balenele ar cam ca si cum am vana noi ursii sa le luam seul sa-l folosim tot pe post de gaz lampant…ce ziceti???

    Iar NeoZeelenadezul asta mare erou al media occidentala nu cere guverneleor tarilor ociidentale care au facut mega masacrele oceanice cu pur scop de moft socoteala si fonduri repopularea asistata -daca s-o putea- ci urla la altii …gen “hotii striga hotii”.

    Dar ei britanicii si urmasii lor au exteminat fauna de pe continente intregi gen al Nord American facand praf totul desi bastinasii amerindieni in 13000 de ani de cand ajunsesera pe continentul ala nu reusisera acest lucru …au reusit rednecsii in 100 de ani….dar vorba unora nu au exterminat doar fauna cat si pe localnici…una mai obominabila decat alta>

  7. felicitari Sabin pentru articol! imi place sa aflu ca tot in zone de speranta traiesti mental, asta da energie si altora care si-o mai pierd pe drum. mersi! ai grija de tine!

  8. Felicitari Sabin pentru ceea ce faci si sper ca toti oamenii sa aiba o gandire ca si a ta. Sa fie optimisti si sa promoveze pacea si bunul simt. Optimismul meu intr-o pace globala scade din ce in ce mai mult deoarece vad cum Marile puteri ale lumii detin monopolul si manipuleaza masele de oameni cum vor ei. Din pacate nu mai e valabil proverbul “Vox populi vox Dei”. Imi este greu sa vad in viitorul apropiat o armonie intre toate tarile lumii, Lumea trebuie sa se trezeasca pana nu o sa fie prea tarziu… “I know not with what weapons World War III will be fought, but World War IV will be fought with sticks and stones.” Albert Einstein

  9. Pentru acest gen de luptatori se spune ca sint insusi fii luminii.
    Felicitari pentru articolul acesta adevarat si frumos ,asa ceva ar trebui sa apara pe pro.tv la stiri in loc de imaginile negative care creaza o tensiune si nimic educativ sau bun.
    Ma bucur ca sinteti voi insiva in tot ceea ce faceti iar din cimpul vibrational de o fregventa sa ne ami scrieti [transmiteti]mesaje de acest gen.
    Sincer ma regasesc in stilul vostru de cautatori iar gindurile de bine vor persista in fiecare zi pentru ca dupa cum s-a dovedit si demonstrat ,,gindurile pot devenii …fapte..

    Acest gen de contribuire la pacea planetei incerc sa fac si eu numai ca la o scara mult mai mica ,ma axez mai mult pe schimbarea interioara .
    Va respect si stimez-Anton Duma.

  10. Dragi si drage, multumesc din suflet pentru incurajari, aprecieri si completari, ma simt onorat si cu motivatia improspatita!

    Despre situatia din Sudan momentan nu pot scrie mai mult acum datorita muncii pe care o fac…orice completare (ca cea de mai sus) e binevenita. Voi incerca sa contribui regulat la TOTB. In rest mai scriem pe blog, “Reflectii pe o frunza”. Am scris in trecut o carte despre experienta noastra in Irak. Variantele tiparite (in cateva biblioteci) si online sunt disponibile.

    Marius, abia astept un Crai impreuna…la vara!

    Victor, Mihai – Gata Oricand, Forta Mures 🙂

    Titlul apartine redactiei, eu nu ma pricep la facut clasamente.

    Cele mai bune ganduri si pe curand! Sabin

  11. Este minunat acest articol, sunt mindra de tine Sabine! si ma bucur ca asa aflu ca esti bine ,sanatos,am citit cu mare atentie fiecare comentariu si am fost impresionata, Felicitari! pentru tot ce faci tu acolo departe de tara ta de parinti si familia ta.Dar sa sti ca toti suntem alaturi de tine si ne rugam sa te intorci sanatos atit tu si sotia ta.Nu trece o zi sa nu ne gindim la voi,ne rugam sa fiti sanatosi si sa aveti parte de multa putere de munca .Va iubim pe amindoi!
    Sunteti minunati!

Reply To onofras Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger