Pro si Contra. “Mos Craciun sau un kit de instalare de la Ikea?” vs “Sa ne traim relaxat modernitatea”

9

mos

Exista o cale de mijloc intre traditionalismul desuet si consumerismul desantat? Nu cumva merita sa ne bucuram profan de o sarbatoare religioasa si sa nu ne refuzam cozonacii, sarmalele, piftiile, tuica fiarta, sa facem hore si sa ne ametim? Pe de alta parte, cum sa facem sa redevenim copii si sa regasim semnificatiile universului pierdut al copilariei, cind totul a fost bine pentru prima data? Cei doi invitati ai “Think Outside the Box”, artistul Tudor Chirila si publicitarul Florin Dumitrescu argumenteaza pro si contra pe tema “Traditie vs consumerism” de sarbatori. Voi ce parere aveti?

[coloana]

Sa ne traim relaxat modernitatea!

Florin

Florin Dumitrescu

textier, publicitar, jurnalist

Exista o perceptie destul de raspindita, cum ca societatea de piata, marketingul globalizat si consumerismul ne distrug traditiile, indepartandu-ne de latura lor pura, spirituala si sacra. In principiu, e OK sa ne pazim de excese consumeriste, de tip “goana dupa cadou” sau dezmatul bahic si alimentar. Dar e de asemenea recomandabil sa evitam bigotismul si sa ne traim relaxat modernitatea.

Dintotdeauna sarbatorile au stimulat bilciurile, iarmaroacele si carnavalurile: este fateta lor profana si in definitiv purtatoare de culoare si antren. Dintotdeauna au existat si “negutatori in templu”, dar si simpli comercianti care pregatesc tot anul ocaziile festive, posibil aducatoare de cistig onest. Teatrul, muzica si dansul au inflorit de-a lungul istoriei in relatie cu serbarile, cu ritualurile festive, sacre sau profane, cu caracter popular sau oficial.

Azi traim intr-un mare bilci electronic, televizual si online. Exista in el, pe de o parte, o tendinta hedonista, dar, pe de alta parte, exista si o tendinta de salvare si propagare mediatica a traditiilor. Se poate spune fara exagerare ca marele bilci global al consumerismului poate conserva si transmite traditiile mai eficient.

Exista unele tendinte neaosiste si poporaniste pe care societatea de consum le poate exacerba; e cazul Dragobetelui, initial o sarbatoare endemica, limitata la citeva sate din Oltenia, care in ultimii ani a capatat o importanta crescinda, cu pondere nationala, fiindu-ne propusa tot mai insistent de catre unii factori comerciali ca o alternativa neaosa, “ecologica”, la Valentine’s Day.

In cazul Craciunului, putem spune ca datoram marketingului global anumite simboluri canonice legate de Mos Craciun, de brad si de reni. Se stie, de pilda, ca vesmintul Mosului s-a fixat definitiv la culoarea rosie datorita popularelor ilustratii de acum un secol (circa) din afisele Coca-Cola. Publicitatea este consierata in SUA o forma a culturii populare. Noi tindem sa o percepem ca pe o industrie brutala, “poluanta”.

Ar fi bine sa nu pierdem din vedere ca exista o tusa umana in toate aceste manifestari; ca in marketingul si advertisingul cel mai modern se resimte – si la noi – un ecou al strigaturilor de la piata sau al tipuriturilor de la bilci. Si acest ecou il resimtim cel mai bine tocmai de Sarbatori.

[coloana]

Mos Craciun sau un kit de instalare de la Ikea?

tudor

Tudor Chirila

artist, actor

Pentru mine sarbatorile sunt, dincolo de semnificatia lor religioasa, o incercare de a recrea cumva Universul Pierdut al Copilariei. Pentru ca acolo, de sarbatori, a fost pentru prima data bine.

Intr-un fel noi eram miezul universului la care tanjesc acum cu un zambet nostalgic. Da, copiii sunt si ei ratiunea sarbatorilor in familiile fericite. Sunt clopoteii si clinchetul lor. Magia este pentru ei, la fel si spectacolul. Copiii au puterea incredibila de a ne copilari si pe noi in seara de Craciun. Celebrarea Craciunului in copilaria fiecaruia dintre noi nu este altceva decat o amprentare a genelor care ne vor conduce mereu in preajma nasterii lui Iisus. Ceea ce am trait in copilarie devine traditie. Si traim pentru reinvierea acelei traditii.

Pentru mine, ca fiinta cu constiinta de sine, Craciunul a inceput in comunism. Cu toate astea, am avut parte de brad, ca mai toti romanii. De bunici si de colinde. Am avut parte de Mos adevarat la usa noastra si de colindatori care se multumeau si cu covrigi sau mere. Bradul se impodobea cu aceleasi globuri in fiecare an si era luminat de lumanari mici, in suporturi. Multe din globurile noastre erau la a treia generatie de copii si se manevrau cu sporita atentie. Erau si sarmale, salata de boeuf, friptura de porc la tava, muraturi, zacusca si icre de stiuca, toata enumerarea, saracita de memoria mea supraincarcata de nimicuri recente, fiind opera mamei, de multe ori exasperata de atacurile pe care le dadeam la bucate, inainte de termen. Totul era facut in casa, totul era procurat cu mare greutate printre cozi si “relatii”. Bunica era adesea un consultant de exceptie fara de care cina de Craciun nu s-ar fi ridicat la standardele care s-o impuna pe veci memoriei papilelor noastre gustative. Impartirea cadourilor era precedata de ritualul colindelor. Se canta mult, la lumina lumanarilor. Apoi, cadourile nu se ofereau fara o explicatie si fara felicitarile pe care le completau cei mari unii catre altii. Vinul alb curgea din sticle dupa ce in prealabil sosise din “provincie” intr-o damigeana mare din plastic. Plecam cu colindul, in seara de Ajun si bateam strazile, colindand cateva zeci de apartamente si case. Nu intampinam foarte multe refuzuri si eram fericiti cu cei cativa lei pe care ii presaram in pusculitele din ceramica sau, dupa caz, covrigi si mere.

Au trecut ani si viata s-a schimbat… inevitabil… si poate mai brusc decat alte schimbari ale altor epoci. Romanii se confrunta cu tehnologia si lupta cu timpul. Mai niciodata nu castiga. Este vremea fast-food-urilor. A imprimantelor. E vremea inflatiei de colinde pe cd-uri. Oamenii inchid usile caselor speriati si scarbiti de spectacolul social de afara. Nu le mai deschid colindatorilor care trebuie sa lupte cu visul american – Sinatra, Nat King Cole – sau Hrusca si compania. “Ca la mama acasa” gasesti acum la orice supermarket si n-ai timp sa verifici ca e vorba si despre agenti de ingrosare si diverse arome. Pe liniile de productie ale fabricilor de carne se asambleaza atmosfera culinara de Craciun. Sarmale la pachet, muraturi de la vreo bunica arhetipala, zacusca de “casa”. Totul e la indemana, nu trebuie decat sa despachetezi si sa pui pe masa. Ca sa-ti fie mai usor sunt si fete de masa din hartie care inlocuiesc bumbacul desuet si pe alocuri dantelat al copilariei noastre. Jucariile sunt altele si Mos Craciun nu mai e unul singur pentru ca s-a clonat si il gasesti peste tot: in discoteca, pe holurile institutiilor, in scara blocului, la scoala, la gradinita, pe trecerile de pietoni, in hypermarketuri, la Ikea, prin mall-uri, in cinematografe si in benzinarii, la McDonald’s savurand mai stiu eu ce meniu si sorbind cu pofta dintr-o Coca-Cola care, ciudat, nu il face sa ragaie. Problema e ca se afla in toate locurile astea deodata, iar copiii aproape ca-l trateaza cu dispret pentru ca nimic nu mai este magic, nimic nu mai e invaluit de mister. De cativa ani, nici macar nu mai ninge, alta traditie brutal intrerupta.

Categoric, asta nu mai este Craciunul meu, nu este ceea ce incerc eu sa recreez. Dar peste douazeci de ani, daca nu vom fi puternici sa transmitem copiilor nostri traditiile care noua ni s-au transmis, nu vom mai avea nici macar amintirile. Craciunul va fi doar un spectacol multimedia la care-si vor da concursul brandurile corporatiilor nicidecum bunicii, biserica si traditiile, iar pe Mos Craciun fiecare dintre noi il va gasi la Ikea intr-o cutie nu foarte voluminoasa insotita de un kit de instalare. Pentru cativa lei in plus, cei de acolo vor fi destul de amabili sa ti-l monteze si sa-l indese in portbagaj.

P.S. La ora acestor randuri, in oras a inceput sa ninga de parca vremea vrea sa ma contrazica si sa-mi aduca aminte de Craciun, colind si povestea Pruncului din ieslea vizitata de magi la ceas de seara. Poate ca nu e timpul pierdut. Hai sa punem mana si sa cumparam cartile de colinde.

Tags:



9 comentarii

  1. Dupa parerea mea, sa te folosesti de sentimentele legate de ceva spiritual si cat se poate de uman, cum ar fi o sarbatoare, pentru a vinde un produs total inutil si deloc benefic, ba dimpotriva, daunator, este cea mai mare dovada de prostie, lacomie si lipsa de demnitate. Toate companiile vand cele mai jegoase (scuzati expresia, dar mi se pare potrivita) produse cu pretextul ca ele vor face sarbatoarea respectiva mai implinitoare, mai luminata, mai plina de spirit. Deci se pare ca toate rebuturile ne fac viata mai buna.
    Acum, daca mai adaugam si esecul logic al sarbatorilor religioase, care, sincer, sarbatoresc niste evenimente stupide, atunci avem o iluzie care sustine o alta iluzie. Obiecte nejustificate sunt cheltuite pe alte obiecte nejustificate cu pretextul unei intamplari de basm la fel de nejustificata.
    Sincer, daca stai sa te gandesti la ce se-ntampla, de fapt…putem foarte bine sa consideram ca totu’ e construit in jurul celor care vor sa aiba cat mai mult, indiferent de cat de multi sufera si mor in fiecare zi…Craciun fericit, ei? :))

  2. Fara a fi o ecologista infocata,dar incercand sa consum doar atat cat bunul meu simt imi cere, trebuie sa spun ca am fost dezgustata de gestul de a aprinde luminile de Craciun de la inceputul lui noiembrie (s-a intamplat la Hollywood, odata cu lansarea filmului cu Jim Carey). Am asteptat cu entuziasm ca la 1 decembrie sa beneficiez pe strada mea de un tratament in ton cu momentul si am primit cu initiala dezamagire cateva stelute aprinse (una la 30 metri). Spun initiala fiindca apoi mi-am dat seama ca nici nu aveam nevoie de mai mult,iar ceva extra ar fi fost mai costisitor. Si ma mai gandeam la cata lume ar fi avut nevoie de miile de dolari risipiti pe un consum de energie de al carei efect e posibil sa nici nu fie constienti beneficiarii. Sunt de parere ca Sarbatorile nu le facem mai frumoase aprinzand mai multe lumini sau punand munti de cadouri sub un urias brad impodobit conform tendintelor (au fost ani cand se purtau brazi albastrii cu beteala argintie,sau invers,apoi rosu cu verde,apoi galben cu albastru sau mai stiu eu ce combinatii). Eu am ales sa am un brad artificial pentru ca daca vreau sa simt mirosul de brad ma pot duce oricand la munte. Imi doresc de Sarbatori sa pot face pace cu cei cu care inca imi mai arunc sageti otravite, sa fim sanatosi incat sa ne putem felicita si imbratisa in dimineata de Craciun,si daca as avea un covor de zapada ar fi perfect. Deja cumparam mai mult decat producem si mai mult decat consumam. Poate ca inceputul noului an e un prilej bun pentru a incepe un nou comportament. De consumatori selectivi. Sarbatori fericite !

  3. Pentru mine Craciunul, cum a spus si D-l Chirila, reprezinta o intoarcere in trecut, cand eram copil si traiam totul intr-un alt mod, parca intram intr-o alta lume. Spre examplu, imi aduc aminte cand mergeam la bunici si in serile dinainte de Craciun mergeam noaptea la sanius (ca era zapada mai inghetata si aluneca sania mai bine) si vedeam la fiecare casa brazi impodobiti. Si iesea fumul de pe hornuri si eu ma intrebam ce bunataturi s-or pregati la fiecare … Mmm si facea bunica mea niste cozonaci (cred ca de altfel ca toate bunicile) … Si bineinteles zapada nu lipsea, batai cu bulgari, schiuri facute din lemn, colindele, sanii si multi copii

  4. al lui domnu Geoana. Asta se cheama evolutie (secolul vitezei, nu) desi nu e nimic frumos in asta. Mai bine de craciun sa bagat tuica la greu d’aia care nu te face sa ragai, o sarma importata de la tara si sa cintam: ” Nu am chef azi…” Apoi sa ne luam sapca de pe calorifer si sa ne ducem in hotel Cismigiu.

  5. totusi, Craciunul este nasterea Domnului Iisus Hristos. Fara asta nu exista sarbatoarea Craciunului, poate petrecerea Craciunului, un fel de pre revelion, care pentru unii este mai “tare” decat Craciunul. Sunt tot felul de datini, obiceiuri, mancaruri etc dar sunt legate de Craciun ca nastere a Domnului. Altfel sunt niste zile libere cu marketing mai pronuntat …

  6. Craciunul pentru mine e magic si refuz sa cred ca nu o sa fim in stare sa il transmitem copiilor nostri. Impodobesc si acum bradul cu familia mea si ma las dusa de colinde in lumea copilarii. Am 22 de ani,dar cand vine Craciunul simt ca as vrea sa l pastrez pentru totdeauna, dar unde ar mai fii farmecul, nu? Pe timpul comunismului eram prea mica ca sa mi amintesc ceva, dar va pot spune cum este acum , sau mai bine zis cum il facem noi. Mama mea refuza sa cumpere mancare deja gatita asa ca in fiecare an facem turtele impreuna,sarmalele, salata beof, carnatii, friptura, salata de vinete,cozonacul si multe altele. Si cand vine ziua de 25 decembrie ne adunam in jurul mesei cam 12-14 persoane, culmea este ca dam si drumul colindatorilor sa ne incante pret de cateva minute :)) si se incheie ziua cu traditie si voie buna.
    De vina suntem NOI ca nu pastram traditia, ca am ajuns sa serbam St. Valentine’s Day si nu Dragobete si multe alte porcarii din afara.
    Pastrati va sufletul!

    Un Craciun fericit va dorest!

  7. Are mare dreptate Tudor Chirila cand afirma ca am inceput sa pierdem traditiile si odata cu acestea si farmecul Craciunului.Romanii nu mai primesc colindatori, uita de dimensiunea religioasa a sarbatorii,nu mai merg la liturghie, uita sa fie buni si sa daruiasca din putinul lor celor care nu au si nici macar nu stiu sa se mai bucure de aceasta mare sarbatoare a crestinatatii alaturi de familie.Tuturor acestor lucruri le-au luat consumismul si spectacolele de prost gust de pe “tembeliziuni’

  8. cred ca nu e musai sa incerci sa te incadrezi in nici o categorie: nici cea a modernistilor cu consum excesiv, nici cea a traditionalistilor. de exemplu ai mei nu au mers niciodata la slujba de Craciun, nu ne adunam prea multi acasa. Dar mergeam la colindat, facea bunica bunatati, mirosea a portocale uneori, ningea o multime si mergeam cu bunicul la sanius. Acum noi pregatim bunutzele, facem bradutul si eventual ducem si mamei mele. Cat despre colindatori… nu prea primim pentru ca nu prea avem banuti de dat, iar ei sunt pretentiosi. Dar cand am, port bomboane cu mine si le dau copiilor pe strada. Iar aseara , in spirit modernist, am fost la patinoar si apoi am incins o portie de bataie cu zapada minunatie, nu alta. Poate ca de fapt nu exista retzeta pentru Craciun, fiecare face cum poate si cum simte, adaptat si la vremurile pe care le traim. Sarbatori fericite!

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger