Să ne suspendăm de tot!

Trilioane de cetăţeni bucureşteni au fost luaţi de apele învolburate ale râului Colentina; pentru a ajunge la locul de muncă, mii de bucureşteni stau, în fiecare zi, cu orele la cozile de sute de kilometri pentru a traversa voluptosul râu Colentina. Navetiştilor li se alătură câteva zeci de turişti, curioşi să vadă superba salbă de lacuri din Bucureşti, cu tot cu gunoaiele ei; pentru a rezolva toate aceste probleme, Neculai Onţanu a decis precis – să se facă o telegondolă.

de Irina Zamfirescu

Pe site-ul Primăriei Sector 2, expertul în comunicarea tipică comunismului pupincurist anunță cu fală pentru conducătoru-i glorios: va face o telegondolă. Telegondola dorește să rezolve apocalipsa aproape cotidiană a pietonului de pe lângă malurile Colentinei ce se trudește să isprăvească drumul de pe un mal pe altul. Proiectul va „ușura traficul locuitorilor care vor să traverseze râul de pe o parte pe alta, reușindu-se fluidizarea traficului pietonal”. Telegondola nu-şi propune doar să rezolve problemele celor care vor să treacă de pe dreapta pe stânga râului, ci și pe ale celor care vor să ajungă din Colentina în Piața Presei Libere, cu o viteză de 18 km pe oră. Și există și o externalizare pozitivă ce va fi exploatată cu multă dibăcie de edilul șef de sector – turismul. Dacă ambele chestiuni sunt problematice în sine pentru București, soluția este cel puțin hilară.

Se dau oricare două puncte A și B în București. Drumul de la unul la altul este, într-adevăr, unul sinuos. A te deplasa în București este un infern. Deci să mută problema pe cer. Că doar acolo nu e prea ușor să se creeze ambuteiaje. Cu toate astea, având în vedere absurdul propunerii, ne putem imagina o situație semaforizată în cer. Dacă la Sectorul 2 e telegondolă, de ce să nu fie și la 5? Și tot așa. Telegondola propusă de dl. Onțanu are o capacitate de 4-6 persoane. Se anunță cu fast că timpul de așteptare nu va fi mai mult de 1 minut. Distanța totală este de 10 km. Mi-e tare greu să fac un calcul, însă oare câte telegondole or să zburde ghidușe pe deasupra noastră?

Traseul deasupra căruia vom levita nu este deloc unul unitar, ceea ce în sine putea să nu fie rău. Puteam să avem văi și munți și mări. Cam ăsta e scopul unei telegondole – să te poarte pe deasupra unor lucruri spectaculoase. Poate de-aceea telegondola s-a născut la munte. În ceea ce privește Bucureștiul, zonele deasupra cărora ar trebui să trecem sunt mai degrabă variate în felurile de mizerie, pe prima jumătate. A ne lăuda cu maghernițele Capitalei, asumând că în telegondolă avem altfel decât români obișnuiți cu văi ale plângerii, este o strategie de promovare a Bucureștiului cel puțin păguboasă. În ceea ce privește a doua jumătate, este inoportună spre tragică prelingerea perpetuă a acestor lighioaie de metal. Având în vedere că timpul de așteptare este de 1 minut, îmi imaginez că va fi un du-te vino constant. Cum o fi, oare, cel mai frumos cartier din București survolat de OZN-uri turistice?

Și aș plusa aici. Vestita salbă de lacuri este, acum, o infecție. Lacurile sunt abandonate și insalubre. Înțeleg că acestea vor fi amenajate conform cu normele minime de sănătate publică, însă înainte de a promova un astfel de proiect, e absolut necesar ca cetățeanul să poată vedea de la nivelul solului minunăția. Dar nu, înainte de a se apuca să salubrizeze aceste lacuri, domnul Onţanu s-a aruncat cu proiectul la avuzat la Primăria Generală.

Proiectul costă 20 milioane de euro. Vorbim despre un oraș cu carențe majore în administrarea clădirilor de patrimoniu, cu probleme în gestionarea unor situații precum câinii comunitari și cu zone profund ghetoizate. Turismul, pe fondul unor astfel de probleme, este o ipocrizie și o formă de șarlatanie față de aceia cărora vrem să le luăm banii. Dincolo de suma pe care acest proiect o impune, stă gândirea profund găunoasă a unui administrator public. În octombrie 2010 auzeam pentru prima dată de acest proiect. Chiar din gura domniei Onțanu. Era într-un platou la B1tv. Întrebat despre proiect și despre suma uriaşă pe care acest o implică, domnul Onțanu s-a lăudat cu capacitatea unui primar de a investi din banii care „nu sunt publici”. Investiția va fi făcută din fonduri europene. Să cităm deci: „proiectul se va face din fonduri europene. Banii publici implicați în proiect acoperă doar 5% la sută. Aș fi fost prost să nu pun mâna pe acești bani”.

IMPORTANT:

1. banii europeni sunt bani publici! Fondurile europene nu există în virtutea unor donații generoase din partea unor corporații, ci în virtutea unor taxe achitatate de cetățenii europeni.
2. justificarea unui proiect prin faptul că nu „ma costă mai nimic” este un sofism al administrației publice. Concepte precum studii de fezabilitate, impact pe termen mediu și lung asupra mediului și a vieții economice locale ori sociale sunt termeni străini de domnia sa. Deși proiectul se află în faza de consultare pe site-ul Primăriei Generale, niciunde nu putem găsi astfel de documente, fundamentale pentru a conferi un rost unei investiții.

Acest text putea fi un pamflet, însă platformele electorale sunt cât se poate de reale. Care e doza de suprarealism pe care alegătorul o poate suporta pentru a crede în astfel de proiecte? Ceva îmi spune că proiectul nu se va face. Probabil bunul simț. Însă  o curiozitate extremă rămâne în urma acestei propuneri – ce se întâmplă când autostrada suspendată a lui Oprescu întâlnește telegondolele lui Onțanu?

 

Puteţi citi şi:

Maiorescu 2.0: Teoria pistelor fără fond

“Ceauşescu n-a murit! Istoria ne-a păcălit”

Nu există problemă fără soluţii şi ţară fără cetăţeni

Cu Dumnezeu înainte şi Catedrala-n coaste

Protestatar offline

Irina + București = LOVE

Mituri urbanistice. Soluţii false pentru fluidizarea traficului