De ce avem nevoie de o hartă a internetului? Internetul nu e ca Vulcanii Noroioşi; nu e o destinaţie d-aia la care trebuie să reconfigurezi traseul de zece ori înainte să arunci GPS-ul pe geam. Internetul este, după cum îi spune şi numele, doar suma conexiunilor decentralizate dintre numeroase calculatoare, care vorbesc în acelaşi limbaj. Să faci o hartă a acestor conexiuni şi să vizualizezi lumea în care pierdem cu toţii atâtea ore pare un lucru inutil, dar e fascinant pentru mine.
de Adam Clark Estes (Vice România). Traducere: Mihai Popescu
Un cercetător anonim cu mult timp liber a fost de acord cu mine. Într-o lucrare recentă, obsedatul ăsta anonim de reţelistică ne explică cum prin nişte tehnici simple de hacking a construit o reţea de roboţi cu 420 000 de noduri cu care a desenat cea mai detaliată hartă din istoria omenirii. Ea nu numai că arată locurile din care intră oamenii pe net, dar arată şi schimbările traficului din mediul online cu o precizie incredibilă. Acest lucru e posibil doar pentru că cercetătorul a spart peste o jumătate de milion de calculatoare ca să-l marcheze pe fiecare în parte, pentru a trasa căile de acces şi a crea harta asta complexă. În felul ăsta procesul a avut atât de a face cu hacking-ul, cât şi cu cartografia.
Harta care a rezultat nu e perfectă, dar e superbă. Dacă ne luăm după parametrii după care s-a ghidat cel care a realizat studiul, harta aceasta va fi curând depăşită, deoarce arată numai adresele cu standard IPv4. (Cea mai nouă versiune este IPv6, dar IPv4 este în continuare cel mai comun tip de adresă). De asemenea, harta este limitată la calculatoare, care se bazează pe Linux şi care au o anumită putere de procesare. Totodată, având în vedere faptul ca majoritatea calculatoarelor au fost hack-uite, e clar că studiul arată mai mult calculatoarele naivilor, care nu-şi pun parole la computer. Dar, în mare, la scara asta mică de 500 de milioane de calculatoare, aşa arată Internetul în toată splendoarea lui fluidă (harta arată numărul de utilizatori prezenţi pe internet în 24 de ore; uită-te atent să vezi cum se schimbă traficul odată cu venirea zilei).
Să intri în 420 000 de calculatoare este extrem de ilegal. Dacă acest cercetător ar fi găsit în SUA, el ar fi acuzat cu violarea Actului Împotriva Fraudei şi Abuzului Informatic pentru absolut fiecare calculator în parte şi ar primi 50 de condamnări consecutive la viaţă. (Exagerez, dar nu foarte mult). Totuşi, aceste atacuri nu au fost foarte sofisticate. Cercetătorul explică în lucrarea sa că „Reţeaua Carna” (numită după zeiţa romană a sănătăţii fizice) afecta numai calculatoarele neprotejate – adică cele care cereau numai o parolă de admin, n-aveau nicio parolă sau nu aveau deloc log-in la PC – în care programul lui rula cu prioritate minimă, pentru a nu crea suspiciuni antiviruşilor. La final, acesta le lăsa un mesaj în care le explica c-a fost infectat calculatorul lor pentru o lucrare de cercetare. Le-a lăsat şi o adresă de contact în caz că aveau întrebări.
E foarte dubios tipul ăsta. În esenţă, cercetătorul explică că a făcut harta imensă de distracţie, ca să vadă dacă poate fi făcută. „N-am vrut să-mi pun restul vieţii întrebarea cât de distractiv ar fi putut să fie sau dacă structura pe care o aveam în cap funcţiona în viaţa reală”, spune el într-un raport. „Am văzut că am ocazia să lucrez pe scara întregului internet, să comand mii de calculatoare cu un click, să creez o hartă a internetului, un lucru unic în lume. Practic m-am jucat cu nişte calculatoare şi cu Internetul în sine într-un mod în care puţini oameni vor reuşi vreodată”. Citiți restul articolului pe Vice România.