Roșia Montană, un loc la margine de prăpastie

23

Roșia Montană a devenit cea mai cunoscută localitate rurală din România datorită celui mai controversat proiect de afaceri din spațiul autohton. Au existat, desigur, afaceri mai dubioase la noi, și ne putem aminti de lanțul de privatizări frauduloase de după 1989 până la prăbușirea FNI. În cazul proiectului Roșia Montană Gold Corporation opoziția a fost însă mai clar conturată datorită rezistenței unor localnici determinați să nu își vândă proprietățile și care au beneficiat de susținerea unui grup incredibil de tenace de activiști, cărora li s-au alăturat diverși intelectuali și jurnaliști.

de Adi Dohotaru

În mijlocul unei avalanșe mediatice de reclame, dar și de comentarii, știri, interviuri și reportaje legate de exploatare, meritul ultimului produs mediatic pe acest subiect, documentarul Roșia Montană – un loc la margine de prăpastie, regizat de germanul Fabian Daub, constă în stipularea cât mai rezonantă a unui conflict de proporții epice, cum ar zice anglo-saxonii, printr-o amestecare caleidoscopică a părerilor celor implicați în conflict. Fără direcționarea spectatorului prin voice over, fără a apăsa pedala patetismului prin dramatizarea emfatică a situației, fără a accentua o perspectivă militantă.

Documentarul este echilibrat, așa cum reiese din diversitatea interviurilor și prin alegerea mărturiilor care relevă atât empatia regizorului în raport cu opozanții, cât și înțelegerea față de roșienii care și-au vândut casele și au plecat în speranța unui viitor mai bun pentru copiii lor, dar și față de localnicii care văd în compania RMGC drept principalul furnizor de slujbe al regiunii.

Impresionante în documentar sunt filmările aeriene care încadrează cu precizie magnitudinea proiectului prin survolarea craterelor din Roșia Montană și Roșia Poieni, un imens Wasteland industrial, peisaj ce amintește de poezia și tablourile ruinelor la romantici. Dar aceste imagini ale dezolării sunt amestecate uneori în același plan-secvență cu verdele crud, neozeelandez parcă din serialele Xena sau Hercules, într-atât par de neverosimile culorile dealurilor împădurite.

 

 

 

Filmul mizează pe teze și antiteze, nu există o sinteză, care să aducă un deznodământ liniștitor. De pildă, prezentarea seacă, economist-pragmatică a proiectului RMGC de către purtătorul de cuvânt al companiei, Cătălin Hosu, se juxtapune cu imaginile în care acesta decopertează și acoperă o machetă cu cratere, dealuri și munți pentru a arăta tehnologia de cianurare și anunțatele împăduriri de după încheierea exploatării celui mai mare zăcământ de aur din Europa. Nimic mai banal, aparent, doar o ilustrare a forței tehnologice de care dispunem după două secole de industrializare. Dar fiorul și neliniștea se instalează deja, nu pentru că s-ar găsi imediat argumente care să contrasteze discursul liniștitor al PR-ului, ci pentru că este decupată scala la care putem interveni într-un habitat pe care îl transformăm complet. Nici 20 de ani de minerit pot epuiza peste 2.000 de ani de exploatare prin tehnologii acum vetuste.

O altă secvență absurdă este cu pastorul unitarian care predică zâmbind pe sub mustață într-o biserică goală, fără enoriași, înainte declarând că el va rămâne în Roșia până ce ultimul suflet moare. Alte povești simpatice sunt legate de Eugen David, cel mai vocal opozant al proiectului dintre localnici, care opune logicii profitului și manipulării prețului aurului la bursă… vaca sa, căci „cu vaca mea nu se poate manipula nimeni, că acolo e vorba de mâncare și de aia va fi tot timpul nevoie”.

Zeno Cornea, cel mai argumentat dintre localnicii prezentați în film, face o analogie între lupta dintre Goliat și David, care va fi câștigată de ultimul pentru că iubește mai mult obiectul disputei. Să fie oare așa cum spune Cornea, să învingă opoziția? Din film nu ne putem da seama, mai ales că Goliat este varianta cea mai vorace de capitalist neoliberal, cu accentul său pe dereglementare și privatizare a resurselor, având un stat în slujba sa, pe când David, liberalul clasic, e aici micul proprietar, aflat în luptă cu Goliat, însă în aceeași paradigmă a proprietății private. . Lupta la Roșia se va contura în jurul legii minelor care permite posibilitatea ca o companie privată să exproprieze cu ajutorul statului proprietari care au terenuri în jurul unor zăcăminte, proiect legislativ care ar oficializa caracterul de colonie neoliberală a statului român. Când îl asculți pe Eugen David zicând că numai mort îl scot de pe proprietatea sa, realizezi că aceasta e cheia de lectură a conflictului, între mica și marea proprietate, celelalte argumente legate de ecologie sau patrimoniu, deși relevante, pălesc în patosul confruntării finale.

Ce lipsește, cred eu, documentarului? Consumând numeroase produse mediatice despre Roșia care expun doar conflictul, de un interes major și un demers inovator este a reliefa motivațiile susținătorilor, dar mai ales ale opozanților proiectului din spatele argumentelor aparent faptice: de ce fac ceea ce fac? Curiozitatea mea e legată efectiv de structurile ideologice care susțin angrenajul factual, pentru că faptele nu există în afara interpretărilor. Ce tip de economie alternativă, locală sau glocală, este propusă de ecologiști, al căror focus inițial pe bunurile comune de la Roșia a permeat atât de puțin nu doar media românească, ci și sectorul asociativ? Din moment ce activitățile gospodărești ale localnicilor opozanți filmați în documentar sunt legate de agricultură și creșterea animalelor, cum pot deveni astfel de îndeletniciri sustenabile economic, dincolo de câteva nișe bobo (bourgeoisbohème), în condițiile agribusiness-urilor și ocupării pieței de retaileri care se aprovizionează doar de la marii producători?

Un alt reproș care se poate aduce e legat de modalitatea rece și informativă, uneori prea lină și estetizantă, de a documenta situația în condițiile în care există material video, ce-i drept de o calitate estetică inferioară, care conturează mai clar însuflețirea luptelor (de la dezbaterile RMGC din diverse localități, de la protestele anti-RMGC și împotriva decidenților politici centrali, de la vizita de lobby a președintelui Băsescu la Roșia Montană etc.).

Apoi, coloana sonoră plină de solemnitate, cu trupa Zarada și Maria Tănase în prim plan, chiar dacă face pielea de găină în unele momente de climax vizual asemenea cadrelor aeriene cu peisajul Roșiei Montane, este în contrast cu pretenția „rece”, aparent imparțială a regizorului de a prezenta conflictul. Senzația e că muzica edulcorată, „caldă”, riscă să transpună spectatorul occidental nefamiliarizat cu România, dar și urbanul hipster neaoș, într-o fantezie exotică, deși cosmetizată, a unei Europe Orientale rurale, a conflictului în cheie burlescă dintre o lume tradițională pe cale de dispariție în fața consumerismului occidental, univers care pare recuperat de un sămănătorism în straie noi (a se observa versurile moraliste ale Zaradei: „Cine iubește și lasă / Dumnezeu să-i dea pedeapsă”). Regizorul caută acest contrast uneori într-un mod facil, după cum e evident în montajul care lipește secvența în care Luna Amară cântă mânios în cadrul FânFestului, cu o imagine succesivă a unui răsărit sângeriu, hiberbolizat de muzică populară solemnă, care scoate în evidență stridența concertului într-un cadru natural odihnitor, dar care pare rod al unei fantezii burgheze aflate hai-hui în vacanță de încondeiere a ruralului.

Am văzut documentarul la Astra Film Fest alături de câteva sute de oameni, iar la final am aplaudat ca la teatru, dar fără să am senzația de convenție și politețe excesivă așa cum mi se întâmplă uneori să simt aceste efuziuni la spectacolele dramatice clasice. În ciuda micilor critici expuse mai sus, este cel mai bun produs mediatic de până acum despre Roșia Montană după documentarul Noul El Doradorealizat de maghiarul Tibor Kocsis în 2007. Cu toate acestea, în ciuda uimitoarei plasticități a limbajului documentar, adâncimile conflictului din această nouă Piață a Universității care este Roșia Montană continuă să rămână atât de complexe, miezoase și absconse, în layere și layere de semnificații, încât poate fi încâlcit și dezlegat doar într-o cheie livrescă ce își așteaptă încă autorul. Până atunci, recomand clujenilor să între-vadă Roșia Montană marți, 4 decembrie de la ora 20.00, la Cinema Victoria sau miercuri, 5 decembrie, de la ora 18.00, la Casa TIFF, și să participe la dezbaterile de după proiecție cu regizorul Fabian Daub, cu echipa și cu invitații-surpriză care s-au implicat în realizarea filmului.

 


23 de comentarii

  1. perspective si perspective… important e totusi sa se ia niste masuri, sa nu se mai amane inutil aceasta situatie. sa se aleaga o cale. un inceput ar fi sa si voteze oamenii de acolo, macar sa se stie clar ce vor

    • Gata Elena, nu te mai agita! Consiliul Județean Alba a aprobat deja acest „sondaj de opinie” pentru RMGC. Se vor plăti 300.000 lei pentru asta. Cu acești bani se puteau finanța 10 – 20 de proiecte ale localnicilor, care ar fi adus 100 – 200 de locuri de muncă în localitate.

      Dar e mai bine să se cheltuie pe un referendum inutil, care nu are nicio valoare legală. E mai bine pentru RMGC, pentru cine altcineva.

      P.S.: Elena, măcar ai citit articolul înainte să comentezi? Comentariul tău și răspunsul meu nu au nici în clin nici în mânecă cu acesta… Poate ai vrea să comentăm la obiect data viitoare, adică despre film. Poți începe cu răspunsul la o întrebare: ai văzut filmul?

      • hai sa te intreb eu altceva. Dar banii pescuiti de la stat, peste 50.000 de lei, de Alburnus Maior pentru “Patrimoniul RM in imagini” nu erau mai bine investiti tot pentru localnici? sau acelasi lucru pe care-l ceri in cazul referendumului nu se aplica in cazul ecologistilor, ca-s mai cu mot? dar, ma rog, spre deosebire de Alburnus Maior, RMGC a angajat deja 500 de oameni, a investit in patrimoniu si ecologizare, chiar daca proiectul n-a inceput inca. asta e diferenta intre cei care doar dau din gura si cei care fac ceva!

        • Nu știam de finanțarea de la stat, dau uite că se poate:

          „Proiectul este derulat de Asociaţia Alburnus Maior şi partenerii: a|r|a – Arhitectură. Restaurare. Arheologie, EXTRAART şi FORMATEST, cu sprijinul financiar al Administraţiei Fondului Cultural Naţional (AFCN).”

          După cum vezi, organizatorii au accesat fonduri special puse la dispoziție pentru asemenea activități: expoziții. Deci acei bani nu ar fi putut fi folosiți oricum în alt domeniu.

          În schimb, autoritățile județene cheltuie 300.000 de lei de pomană, deoarece acest referendum pe care îl lauzi tu nu are nicio valoare legală. Întrebarea nici măcar nu este ce s-ar fi putut face în schimb cu acești bani, ci mai degrabă cine va fi privat de utilizarea lor.

          • si totusi, atat de mult costa o amarata de expozitie? sunt sigura ca pe hartie nu puteau face altceva cu banii aia, dar presimt ca multi au intrat in buzunarul propriu. Si nu sunt bani cheltuiti de pomana! asa poate si autoritatile decidente, alea de la Bucuresti, se vor trezi la viata si vor lua o decizie asteptata de ani de zile. ca amanarile fac rau si imaginii Romaniei peste hotare!

          • Ori te faci că nu pricepi, ori habar nu ai ce înseamnă un buget. Dacă banii sunt destinați pentru expoziții și cineva îi folosește pentru altceva, asta se cheamă deturnare de fonduri și se pedepsește cu închisoare.

            Ce decizie (de fapt decizii), concret, ar trebui să ia autoritățile de la București, cine are competența de a lua acele decizii și pe baza căror documente și legi? Ai măcar idee?

      • Dar tu ai vazut filmul? Sau doar il ridici in slavi pentru ca asa ti s-a zis sa faci? Legat de referendum, inteleg ca te deranjeaza ca oamenii isi vor spune in sfarsit parerea intr-un mod oficilal, tu si ONG-urile nu veti mai putea manipula (ca in fimlul asta, de exemplu)

        • Eu nu am ridicat nimic în slăvi. Numai că mi se pare firesc ca o persoană care critică un film – că doar de asta a scris aici prima dată – să-l fi văzut înainte. Greșesc cumva

          Și ce seamănă mai mult a manipulare: o campanie publicitară în valoare de 4 milioane de euro, sancționată deja de CNA pentru minciuni, dar prezent pe toate ecranele TV, sau un film documentar produs și regizat de un neamț, lăudat de cineaști (exemplu regizorul român Cristian Mungiu) pentru modul în care abordează subiectul.

  2. nu se putea ca macar in trailer sa scapam de deja clasica aberatie “Rosia Montana nu e de vanzare”. Dar oare cine o vinde, daca se investeste in ea? sigur, s-ar putea sa ajungem si in aceasta groaznica situatie, daca nu profitam acum de oportunitatile care ni s-au ivit. Astept sa vad daca se vor face documentare si cand zona va arata mai bine, dupa ce se vor incheia investitiile. sau atunci, pentru ca activistii nu vor mai avea de ce sa se lege si sa acuze,vor trece la un subiect mai de actualitate

    • Zona va arăta cu siguranță mai bine după ce se vor încheia „investițiile” RMGC:

      vechea carieră va fi ecologizată de Roșiamin – există fonduri europene pe care societatea le poate accesa, la fel cum a făcut pentru ecologizarea haldelor de steril pe care a încheiat-o anul acesta; singurul lucru necesar: respingerea proiectului RMGC;

      autoritățile locale vor înceta să emită planuri urbanistice care interzic orice activitate economică – până acum a emis trei rânduri de documente în acest sens, deși de fiecare dată instanța le-a găsit ilegale;

      speculatorii imobiliari care și-au construit tot felul de case pe coastele satului, așteptând să le vândă RMGC pe un sac de bani vor pleca cu coada între picioare;

      roșienii păcăliți de minciunile RMGC vor pune osul la treabă, renunțând la falsa speranță că cineva le dă ceva pe degeaba; vor lucra terenurile, vor relua meșteșuguri vechi, se vor implica în fel și chip în turism – la peste 10.000 de vizitatori anual, localitatea nu are numai viitor, ci chiar un prezent care demonstrează viabilitatea acestei industrii pentru localitate;

      – odată RMGC dispărut din peisaj, autoritățile nu vor mai evita investițiile în cultură, în refacerea caselor monument istoric, în punerea în valoare a vestigiilor de mii de ani – roșieni inimoși fac asta chiar în prezent, fără mare ajutor exterior (vezi Muzeul Mineritului sau casele monument istoric în curs de consolidare).

      Acest viitor este inevitabil. Gabriel Resources, speculatorii din spatele RMGC, firmă a cărei singur domeniu de expertiză este jocul pe bursă, a mai dat o mică lovitură prin faptul că a „convins” autoritățile județene să le ofere un cadou de 300.000 de lei (din banii noștri) sub forma unui sondaj de opinie partinic deghizat în referendum local. Asta le va mai permite șefilor să câștige sute de mii de dolari – 1,5 milioane pentru 5 persoane într-un an – vezi http://investing.businessweek.com/research/stocks/snapshot/snapshot.asp?ticker=GBU:CN – dar nu pentru mult timp.

      Păcat că în tot acest timp zona este continuu sărăcită și poluată cu complicitatea autorităților pentru ca domnii mai sus amintiți să primească sumele acelea exorbitante.

      • Va intreb, domnule Papuc, oare acei peste 10.000 de vizitatori anual de cine au fost adusi acolo? cine i-a determinat sa-si doreasca sa vada Rosia Montana? nu cumva RMGC,compania pe care o damnati atata, dar care i-a facut atata publicitate zonei cand nicio campanie de publicitate nu ar fi reusit sa-i faca? si da, va dau dreptate, turismul are sanse aici, dar tot dupa ce se termina investitiile in patrimoniu si infrastructura, ca sa aiba turismul ce vedea, sa ajunga pe drumuri mai bune si sa aiba unde sa se cazeze.

        Si ca tot am adus vorba de cazare, nu stiu cum este acum orice alta activitate economica interzisa, daca Eugen David, mai marele vostru ecologist, si-a deschis, totusi de curand, pensiune. Nu cumva va contraziceti singur? Dar o singura pensiune nu e de ajuns, mai ales cand restul localnicilor nu-si permit inca sa-si deschida una!

        • Serios? RMGC a făcut publicitate zonei? Arată-mi mie o singură reclamă în care ei invită turiștii în Roșia Montană. Nu există așa ceva – ei nu au interes să vină lumea și să vadă cu proprii ochi cât de mult mint prin ziare și pe la TV.

          De partea cealaltă, campania Salvați Roșia Montană repetă această invitație pentru oricine vrea să cunoască situația de la fața locului. Iar oamenii vin să vadă ce se întâmplă acolo.

          La fel vin oamenii și la acest film, pentru a vedea mărturii ale localnicilor. Cineaștii și-au zis deja punctul de vedere: acest documentar este chiar echilibrat. Numai vouă și campaniei furibunde a RMGC nu vă place adevărul scos la iveală de acest film, de aceea încercați să deturnați discuțiile de la el spre orice altceva. Tocmai de aceea, am pentru tine niște întrebări punctuale, la care aștept răspunsuri la fel de punctuale:

          1. Ai fost la Roșia Montană?
          2. Ai văzut filmul pe care îl comentezi?
          3. Ai vrea ca românii să viziteze în prezent, până să înceapă RMGC distrugerile, această localitate?
          4. Ai vrea ca românii să vadă acest film?

          • 1. Da, am fost. Tocmai pentru ca am vazut cand de rau este, vreau sa se faca ceva concret. nu doar sa dam din gura ca salvam, dar sa nu facem nimic! 2. comentariul meu se referea la trailer, care se uploadat mai sus. 3. normal ca vreau ca romanii sa viziteze Rosia, si acum, si in viitor. chiar ii invit pe toti la Rosia, ca doar vazand in ce stare e in zona, poti sa-ti formezi o opinie corecta despre acest subiect. 4. Oricine e liber sa vada ce vrea, concluziile le trage fiecare.

            Si acum,publicitate unei zone poti sa-i faci si fara reclama. De atatia ani de cand se discuta subiectul asta, Rosia Montana a devenit, cu siguranta, cea mai celebra localitate din Romania. Si asta sigur a ajutat-o.Daca nu venea RMGC cu propunerea acestui proiect, mai era Rosia Montana pe buzele tuturor?

          • Știi ce se zice: nu îți dai seama ce ai avut până când nu pierzi acel lucru. Din fericire, ne-am dat seama exact în al 12-lea ceas înainte de a pierde pe vecie cea mai veche localitate din România.

          • Uitasem să mă lămuresc exact cu ce era mai important:

            1. când ai fost la RM?

            2. ce ai vizitat acolo?

            3. cu cine ai stat de vorbă?

            4. Vrei „să se facă ceva concret” – tu ce ai făcut, concret, pentru RM? Dacă tot îi susții pe cei de la RMGC, de ce nu te-ai oferit voluntar să-i ajuți cu corectarea documentației de mediu – pentru că au acolo probleme serioase?

            5. De ce nu faci un proiect de modificare a Constituției, în sensul eliminării prevederilor privind dreptul la proprietate – astfel încât să poată RMGC dinamita sau umple cu cianuri și terenul de pe care nu vor să plece localnicii?

    • asta cu “vanzarea” n-am inteles-o niciodata. Adica e vorba de un parteneriat public-privat la urma urmei, este si statul actionar cu o participatie gratuita de 20%. dar dupa ce se va termina proiectul minier cu siguranta nu vor reveni sa filmeze, ei fac bani din suferinta oamenilor, cand va fi o zona prospera care va arata bine nu vor avea ce sa filmeze

  3. niciodata nu voi crede ca vocile pro exploatare/dezastru ecologic se exprima din convingere si nu pentru ca sunt platite pentru asta, e evident din fiecare rand ca luati bani ca sa ridicati in slavi niste speculanti care nu vor decat sa se imbogateasca la bursa

  4. Elena, Anda si Sorin. Insistenti mai sunteti. Vedeti ca vine Mos Craciun si nu ati fost cuminti anul asta, numai prostii ati scris. Pe bani, dar tot prostii. Haideti la documentar, ar merita sa va prezentati si voi, sa va cunoasca lumea, ca sunt cateva luni bune de cand ii jucati pe avocatii diavolului. Dar mai oameni buni, mai schimbati replicile si “argumentele” ca deja e enervant sa repetati aceleasi bazaconii, e de-a dreptul plictisitor. Aceeasi placa stricata mereu si mereu si mereu… Nu sunteti eficienti deloc asa, mesajul vostru pretios se pierde daca plictisiti.

    • eu nu transmit niciun mesaj, doar imi spun parerea despre un subiect care ma intereseaza, pentru ca am si eu rude in zona. cred ca schimbare placii ar trebui sa vina dinspre oameni ca tine, Paul, care in comentarii nu exprima nicio parere, ci doar ii acuza pe altii, nefondat, ca ar fi bau-bau. nu inteleg ce e asa de greu de inteles ca pot exista oameni care sa aiba si alta parere decat voi!

      • Anda, dacă ai altă părere decât noi și o poți susține cu argumente reale, nu minciunile propagate de RMGC, ce te împiedică să vii la o discuție față în față, chiar la fața locului? Să ne arăți tu distrugerile pe care nu reușim să le vedem și să-ți arătăm noi peisajele și monumentele superbe pe care le-am putea pierde pentru totdeauna – dacă se face vrerea companiei.

        Aceeași invitație este adresată și celor care scriu exact aceleași idei ca și tine – doar cu alte cuvinte și sub un alt nume.

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger