Românii sunt hoţi, dar ospitalieri? Etichetele despre ţara lui Dracula şi locuitorii ei

5

Despre români și România există o mulţime de stereotipuri, pe care fie ni le-am pus singuri, fie ne-au fost lipite de alții pe frunte. Ambasadele țării noastre au fost asaltate cu solicitări din partea presei străine, interesată de subiectul vrăjitoarelor și al oficializării aceste meserii, tocmai pentru că România este percepută ca țară a ocultului, a vampirilor și a lui Dracula. Dincolo de şabloanele despre România paranormală, ţara vampirilor şi a lui Dracula, în toată istoria postdecembristă românii s-au simţit şi s-au perceput ca stat european de gradul II. Se consideră mai săraci, mai înapoiaţi, cu un uşor complex de inferioritate faţă de modelele occidentale, complex care, după părerea unui reprezentant guvernamental, “ar putea fi vindecat prin aderarea la spaţiul Schengen”. Încercând să aflăm cât de actuale mai sunt aceste stereotipuri, am descoperit că, deşi românii sunt catalogaţi drept hoţi, fenomenul infracţional nu a mai crescut în 2010, dar concetățenii noștri nu se mai simt aşa ospitalieri ca altădată. Cât mai beau şi cât muncesc sau cât de frumoase sunt româncele aflaţi din discuţia provocată de Think Outside the Box.

de Roxana Bucată

În România se (mai) fură ca-n codru?

Unul dintre cele mai vechi și mai împământenite stereotipuri despre români este că aceștia au prostul obicei de a-și însuși lucruri necuvenite. Fie că este vorba de un telefon mobil subtilizat în autobuz, de cablurile de electricitate sau de fonduri europene, românii au talent. Încă de la aeroport, musafirii străini sunt cu ochii în patru. Există semne, însă, că această etichetă este în pericol, unul dintre acestea venind din partea Poliției Române, care ne anunță că “fenomenul infracțional” nu a mai crescut în 2010, pentru prima dată în ultimii șase ani, deşi poliția estimase o creştere.

Dacă e să împărțim firu-n patru, furturile au crescut cu 7,96%, dar infracțiunile de tâlhărie au scăzut cu 4,48% în 2010 față de 2009. Anul trecut au fost sesizate cu 3,79% mai multe furturi din societăţi comerciale şi cu 9,13% mai multe furturi din locuinţe.

Vești bune pentru oficiile poștale, unități CEC și bănci, unde furturile au scăzut cu 35,71%, dar și mai bune pentru casele de bani – cu 57,47% mai puține furturi.

Hoții au avut un interes cu 14,43% mai scăzut pentru radiocasetofoane, dar cu 69,61% mai mare pentru oglinzi, ștergătoare și roți. Cei interesaţi de toată mașina au furat cu 7,98% mai puțin, iar străinii care se grăbesc să ne pună eticheta de hoți de mașini ar trebui să știe că românii au furat cu 9,68% mai puține autoturisme din străinătate.
Eforturile depuse de Poliția Română au dus, de asemenea, la o scădere semnificativă a furturilor de genți, poșete și din buzunare cu 1,03%.

Ioana, online project manager în cadrul unei companii multinaționale, era una dintre persoanele care se grăbeau să pună “acuzația” că românii ar fura pe lista stereotipurilor pe cale de dispariție. Nu mare i-a fost mirarea când unul dintre colegii din Danemarca, în vizită la București, încercând să instaleze televizorul din sala de conferințe și-a explicat lipsa cablului prin faptul că se află în România.

Românii, primitori din cale-afară
Românii și-ar da și cămașa de pe ei pentru musafirii care le calcă pragul. Nu este vorba despre altruism, ci despre ospitalitate. Orice român vrea să fie o gazdă bună, iar vorba s-a dus peste mări și țări, fiind deja o legendă. Ospitalitatea românească este celebră doar în România, spune Ștefan Marinescu, un călător din pasiune, care spune că străinii nu ne consideră atât de ospitalieri pe cât ne credem.

“Unii ar spune că în satele românești, țăranii au fost întotdeauna mai ospitalieri ca oriunde, oferindu-ți oricând o masă îmbelșugată și un loc cald, lângă sobă, unde să dormi. În fapt, însă, oriunde în lume, oamenii de la țară, mai simpli, mai săraci și mai religioși decât cei de la oraș, sunt mai deschiși și mai primitori cu oaspeții lor. De aceea, de obicei, țările mai rurale sunt, în general, și ceva mai ospitaliere. Nu cred, însă, că țăranii din România sunt mai primitori sau mai puțin primitori decât cei din Siria, Ghana sau Bosnia”, spune Ștefan.

Iluzia ospitalității de la oraș se explică prin faptul că generații întregi de români nu au avut ocazia să călătorească sau să cunoască străini în perioada comunismului, astfel că după ’90 dorința extremă a acestora de a cunoaște oameni din alte țări și de a le arăta că nu suntem înapoiați, combinată cu faptul că românii se descurcă la engleză, a creat senzația că românii sunt foarte ospitalieri, spune Ștefan.

“În realitate, asta nu e tocmai ospitalitate, atâta timp cât aceiași români care sunt extraordinar de prietenoși cu străinii sunt foarte nepoliticoși și arțăgoși cu semenii lor din România, care de obicei sunt ‘cocalari împuțiți’ sau ‘români proști’”, mai zice Ștefan. În concluzie, el spune că ospitalitatea românească există, dar nu este ieșită din comun.
Imaginea de gază perfectă a primit o lovitură dureroasă, statistic vorbind, în ochii românilor, care se percep cu 50% mai puțin ospitalieri în 2010 față de cum se percepeau în 2002, arată un sondaj al Companiei de Cercetare Sociologică și Branding (CCSB). Cercetătorii au analizat 24 de stereotipuri despre români, respondenții având de ales trei dintre acestea în 2002 și, din nou, în 2010. În 2002, ospitalitatea a fost aleasă cu un procent de 60%, cel mai mare dintre toate stereotipurile, dar, în 2010 a scăzut la 30%, înregstrând una dintre cele mai mari căderi.

Decât să munceşti degeaba, mai bine stai degeaba
Românii nu se prea omoară cu munca, dacă e să ne luăm după nenumăratele instantanee surprinse cu muncitorii dormind prin șanțurile săpate cu trudă, cu berea într-o mână și cu excavatorul în mijlocul străzii. În același timp, cu toții cunoaștem cel puțin un prieten al unui prieten al unui prieten care lucrează peste program și în week-end-uri pentru o promovare.

Cel puțin percepția românilor despre ei înșiși că ar fi leneși este în creștere, arată sondajul CCSB. Dacă în 2002, 5% dintre intervievați spuneau că românii sunt leneși, iar în 2010 procentul acestora a urcat la 13%.

Stereotipul potrivit căruia românii sunt leneși este bazat pe construcții artificiale, spune antropologul Bogdan Iancu, cercetător în cadrul Muzeului Țăranului Român. El spune că există o atitudine față de muncă ce poate fi chestionată, în sensul că munca nu este organizată, dar nu e adevărat că românii sunt leneși. “Românii muncesc foarte mult, autostrăzile și casele din Spania și Italia sunt făcute de români. Și numele de căpșunari vine de la un anumit tip de muncă agricolă”, explică acesta.

Stereotipurile sunt însoțite de mișcări sociale și economice, iar românii au căpătat renumele de “leneși” odată cu trecerea de la munca manuală la servicii, adică de la muncă vizibilă la una invizibilă. “De asta se spune că sunt leneși. De exemplu, ce muncesc oamenii din corporații nu apare ca muncă”, mai explică Bogdan Iancu.

Potrivit rezultatelor unui raport realizat de Eurofound, la sfârșitul anului trecut, citat de InCont.ro, peste 40% dintre români spun că lucrează mai mult de 40 de ore pe săptămână, procentul fiind mai mare doar în Grecia (45%) și în Cehia (41%). La aceeași întrebare au răspuns afirmativ doar 13% dintre finlandezi, 16% dintre francezi și 17% dintre belgieni și norvegieni. Totodata, doar unul din cinci suedezi sau germani a admis că ar fi nevoit să muncească mai mult de 40 de ore pe săptămână. De asemenea, mai mult de o treime dintre angajatii români spun că sunt obligați să muncească mai mult de zece ore pe zi de mai multe ori într-o lună. La acest capitol, însă, angajații români sunt depășiți cu mult de cei suedezi, unde jumătate depășesc frecvent 10 ore la lucru, finlandezi (47%), danezi (46%) sau cehi (46%). În plus, aproape un sfert dintre angajatii români susțin că se întâmplă să lucreze în timpul liber de mai mult de două ori pe săptămână, dublu față de vecinii bulgari.

Datele oficiale arată că la sfârșitul anului 2010 erau 629.960 șomeri în România, adică o rată a șomajului de 6,87%, în scădere față de 2009 (7,8%), dar în creștere față de 2006, 2007 și 2008. Anul trecut, erau în România 947.560 persoane cuprinse la serviciile de informare, consiliere şi orientare profesională din cadrul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, au fost încadrate în muncă 377.772 persoane. Dintre acestea, cei mai mulți de la categoriile 25-35 de ani și 35-45. “Armele” de combatere a șomajului prin încadrarea câtor mai mulți oameni pe care le folosește ANOFM sunt “medierea muncii”, “informarea și consilierea profesională”, “acordarea de subvenții pentru încadrarea în muncă a persoanelor dezavantajate” sau “formarea profesională”.

Românii sunt săraci sau doar se plâng?

Potrivit datelor Institutului Național de Statistică, cei mai mulți dintre cei 3.732.199 de salariați înregistrați la sfârșitul anului 2009, se încadrau la categoria salarială cuprinsă între 1.001 și 1.500 de lei, adică peste 21%. La foarte mică distanță se află românii care câștigă între 751 și 1.000 de lei și cei care încasează între 1.502 și 2.000 de lei, ambele categorii reprezentând câte puțin peste 17% din totalul salariaților. Procentul celor care câștigau la sfârșitul anului 2009 la nivelul salariului minim pe țară – 750 de lei – se situa în jur de 5%, mult mai mic decât procentul celor câștigă între 2.001 și 3.000 de lei, de peste 14%.

Poate cifrele nu exprimă cât de săraci sunt sau nu românii, dar e de remarcat faptul că procentul românilor care câștigau sub salariul de bază minim pe țară se situează sub 1%, dar procentul celor are încasează peste 8.000 de lei pe lună este de peste 1%.

Foarte mulți români sunt săraci, asta se vede prin cifre și prin faptul că mulți au nevoie de aistență, dar românii nu sunt săraci prin definiție, spune antropologul Bogdan Iancu, cercetător în cadrul Muzeului Țăranului Român. “Românii se plâng că nu au destul, nu că sunt săraci. În realitate, dacă s-ar face un sondaj și ar fi întrebați dacă se consideră săraci, ar spune că nu. De exemplu, statisticile arată că peste 70% dintre români au probleme medicale, dar numai în jur de 20% spun că sunt bolnavi”, explică antropologul.

Deși câștigă puțin și foarte mulți români au grija zilei de mâine, mall-urile și supermarket-urile sunt mereu pline. Bogdan Iancu explică acest lucru prin faptul că România a avut cea mai cruntă penurie în perioada socialismului, lumea a fost privată de consum, iar acum nu face decât să-și ia revanșa pentru un trecut plin de lipsuri. “Au avut foarte puțin și vor tot mai mult, nu sunt mulțumiți. Eu cred că e de bine. Este unul dintre motoarele economiei. Dacă ai public care nu cade în suficiență încă mai poți trage speranță”, spune antropologul.

Românii se îmbată cu bere rece

O statistică a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii ne clasează pe uimitorul loc 8 între toate naţiunile lumii la consumul de alcool. Cu un total de 15,30 litri de alcool pe cap de locuitor de peste 15 ani, România se află la mai puţin de 3 litri de primul loc, ocupat de Republica Moldova. Vecinii noştri sunt urmaţi de Cehia, Ungaria, Rusia, Ucraina, Estonia şi Andorra.

Nu suntem nici cei mai beţivi, nici cei mai puţin beţivi şi, în niciun caz, nu suntem cu toţii beţivi, spune antropologul Bogdan Iancu. O mare parte dintre români sunt, într-adevăr, beţivi, mai ales în zonele cu probleme sociale, unde există o anumită sărăcie, o sărăcie medie, de supravieţuire, unde mai există ceva bani, spune antropologul.

Statistica din 2005 nu întăreşte stereotipul că românii ar fi beţivi, ci se explică prin faptul că în 2005 au avut loc multe disponibilizări, oameni care au muncit toată viaţa s-au trezit cu ceva bani în mână şi s-au reprofilat la cârciumă, explică Bogdan Iancu. “Media cultivă aceste stereotipuri. A existat, de exemplu, o campanie a Evenimentului Zilei care spunea ‘românii beau, nu muncesc, nu se spală etc’, iar lumea începe să reproducă stereotipul. Dar, cifrele trebuie coroborate cu ceva, iar pentru 2005 se explică, dar pentru 2010, de pildă, suntem undeva pe locul 30 în lume la consumul de alcool. Se bea tot mai puţin pentru că nu există bani”.

Dacă ne uităm la numărul de bolnavi din cauza alcoolului stăm “bine” în topuri, iar asta este îngrijorător, mai spune Bogdan Iancu.

Chiar dacă suntem beţivi, sunt alţii care ne întrec. “La Londra se bea pe stradă în cantităţi uriaşe, vinerea, sâmbăta, în Belgia la fel, în Scandinavia toate ţările sunt campioane. În plus, dacă e să fim pe primul loc la ceva, suntem la bere, care este un alcool soft, berea englezească este dură, vodka de la scandinavi este mai dură, românii beau un alcool prost. Românii nu sunt alcoolici, nu-şi permit să bea un alcool bun”, mai spune acesta.

Fete frumoase … de departe

Româncele frumoase sunt un motiv de mândrie naţională. Nu există actor de mâna a treia care să vină în România şi să nu remarce acest lucru. Cu toate acestea, sud-americancele ne fură tot timpul coroana Miss Universe. Se pare, totuşi, că pe bună dreptate. Româncele sunt frumoase … dacă sunt privite de departe, spune Valentina Ionescu, Director Programe Miss Universe Romania. Comparaţia la nivel de mase ne avantajează categoric, frumuseţea româncelor fiind peste medie, spune aceasta, dar la capitolul performanţe, mai avem de învăţat. “În Caravanele ‘Miss Universe poti fi chir tu!’ am văzut mii de fete. Ei bine, am constatat cu tristeţe că româncele au mari probleme de alimentaţie şi de îngrijire a danturii. Am văzut fete foarte drăguţe şi inteligente care nu pot nici măcar zâmbi, din cauza dinţilor strâmbi, stricaţi sau ai căror culoare este inestetică. Acelaşi lucru l-aş putea spune şi despre condiţia fizică. În România sportul este întotdeauna trecut la planuri de viitor. Niciodata nu ne propunem să facem sport pentru că este bine pentru sănătatea noastră”, spune Valentina Ionescu.

Singura coroană câştigată vreodată de o româncă la unul dintre cele 5 competiţii internaţionale de frumuseţe care contează – Miss Universe, Miss World, Miss Earth, Miss International şi Miss Tourism International – a fost adjudecată de Florina Manea, în 2006 la Miss Tourism International. Palmaresul sărac al României la aceste competiţii este pe măsură, spune Valentina Ionescu, întrucât frumuseţea nu este suficientă. Ele trebuie să aibă personalitate, să fie charismatice, să aibă simţul umorului şi să ştie engleza la perfecţie.

Dar, un titlu de Miss Universe pentur România nu este imposibil, se pare. Dar, până acolo mai e de muncit la mentalităţi şi la modelele pe care le au fetele frumoase. Tinerele de 18-25 de ani învaţă că frumuseţea îţi oferă totul pe tavă, fără bătăi de cap. “Câtă vreme ne dorim să devenim plante decorative într-un studio de televiziune sau soţii ale unor oameni aflaţi la vârste respectabile, atunci nu putem vorbi de coroane la concursuri importante de frumuseţe”, mai spune organizatoarea Miss Universe Romania.

Foto: Reuters, Flickr / daveschapell, k.ivoutin, Andrew, Miss Universe Romania / Bianca Elena Constantin – Miss Universe Romania 2009

Citiţi şi:

Ar trebui să ne temem de aglomerările de oameni? Miturile fricii de mulţimi

Tinerii căsătoriţi, fără copii sunt cei mai fericiţi

Alcoolul şi minciuna tradiţiei

 


5 comentarii

  1. pentru toti cocalarii si ursarii din bucuresti: veniti ma pramatiilor in bucovina, pentru un PASTE serios! hai, ca sunt ospitalier!!!

  2. pai cum sa luati ma, titluri de miss, promovand romance blonde, cand baza bazei la noi, sunt brunetele? cand le vad aia, isi dau seama, ca-s vopsite!!! si inteleg, io, ca barbat, de ce o femeie e frumoasa, daca vorbeste engleza, la perfectie? ori e frumoasa ori nu e frumoasa, nu conteaza nivelul intelectual si limba vorbita! doar nu da la facultate, la filologie!!!

  3. Pingback: Stereotipuri nationale | Irina Gurdis

  4. Pingback: TOTB.ro - România, sub media europeană privind politicile pentru integrarea străinilor » Think Outside the Box

  5. Pingback: TOTB.ro - Din Congo, în România: cât de greu e să fii emigrant african la Bucureşti » Think Outside the Box

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger