“Este păcat şi ridicol să importăm mâncare şi ideologii care nu ni se potrivesc”

În prima parte a interviului despre alimentaţie şi sănătate cu nutriţionistul clinic Raluca Schachter am vorbit despre miturile dietelor care promit marea cu sarea, fără a spune adevărul simplu – că suntem diferiţi la nivel biochimic la fel cum suntem când vine vorba de amprente, astfel că nu poate funcţiona acelaşi lucru pentru toţi. Despre cum ne-am obişnuit să lăsăm industriile să decidă ce mâncăm, adică să decidă asupra sănătăţii noastre. Despre faptul că nu grăsimile, proteinele sau carbohidraţii ne îngraşă, ci inabilitatea de a le metaboliza, de a le converti în energie necesară corpului nostru. Despre motivele pentru care, în România, oamenii încă preferă să adopte diete după ureche în loc să consulte un specialist (dar situaţia începe să se schimbe, încetul cu încetul). În a doua parte a interviului, discutăm despre cât de important este să (re)învăţăm să ne ascultăm corpul, care ne spune ce anume îi place, de ce are nevoie. Despre invazia fast-food-ului şi cum ne putem feri de ea, despre resursele alimentare ale României, unde încă se poate mânca sănătos, numai să vrem asta, dar şi despre principii simple, de bază, ale unui stil de viaţă corect.

 

 

Organismul nostru ne “spune”, într-un fel sau altul, ce anume îi place sau nu îi place, ce mâncare îi prieşte sau nu, însă noi am cam uitat să îl ascultăm şi să pricepem ce ne transmite. Cum ne-ar ajuta să ştim să ne ascultăm organismul?

Să re-învăţăm să ne ascultăm corpul este un lucru esenţial şi este premisa principală a metodologiei pe care eu o practic. Cu toate acestea, oamenii care au multiple dezechilibre cauzate de o alimentaţie procesată şi de medicamente nu mai sunt capabili „să îşi asculte corpul”. Mulţi ar confunda acest lucru cu a-ţi urma impulsurile de moment: simt nevoia de dulce, deci, de energie, deci, voi mânca acest sac de fructe sau, mai rău, dulciuri. Este incredibil câte teorii inventează oamenii pentru a-şi valida propriile alegeri! Cei care iubesc şi poftesc gustul alimentelor procesate, de tip „junk” şi alte toxine de genul acesta, o fac din cauza propriului bagaj toxic pe care îl poartă în organism, a dezechilibrelor biochimice, a ineficienţelor metabolice şi alterării funcţiilor, care au rezultat în aberaţii ale percepţiei de gust şi saţietate şi au distorsionat şi subminat capacitatea naturală a organismului de a mânca instinctual. Deci, organismul trebuie mai întăi reechilibrat, pentru a-şi putea redobândi această abilitate înnăscută.

Cum ne ferim de “mâncarea rea” (junk) pe care o găsim cam peste tot (mai ales că fast-food-ul a invadat urbanul şi în România)? Ce soluţii avem, dacă vrem să mâncăm sănătos şi să locuim într-un oraş, nu la ţară (nu toată lumea ar vrea să locuiască în mediul rural, dar, dacă întrebi, toată lumea şi-ar dori, cel puţin, să mănânce sănătos – măcar ca ideal)?

În oraşele mari sunt greu de găsit restaurante care să ofere meniuri din ingrediente sănătoase; majoritatea se aprovizionează tot din sistemul industrial, toxic. Prin ţară, ba chiar şi în apropierea Bucureştiului, au apărut şi restaurante şi pensiuni care oferă mâncare gătită din produse de la ferma proprie; de cele mai multe ori, acestea oferă meniuri mult mai sănătoase, tradiţionale.

În ceea ce priveşte aprovizionarea la oraş, sugerez tuturor să facă un prim pas extrem de important: să iasă din supermarket! Pe site-ul meu am reuşit să adun o listă a unor producători bio şi tradiţionali, pe care i-am testat şi/sau pe care i-au testat persoane pe care le cunosc şi care oferă alimente non-toxice. Sunt, de asemenea, mulţi producători tradiţionali care vin din toată ţara să vândă (în Bucureşti, cel puţin) şi oferă: carne bio sau de la animale crescute tradiţional pe păşune, fără hormoni şi antibiotice, lactate crude, legume fără pesticide etc. Da, nu toţi pe care îi găsim prin pieţe sunt oneşti sau de calitate, dar acest lucru nu înseamnă că trebuie să ne oprim să-i căutăm pe cei care sunt! Pentru că există! Şi au nevoie de noi, cumpărătorii informaţi, pentru a supravieţui şi a reînvia vechile tradiţii culinare româneşti. Mă uit cu oarecare tristeţe în jur şi văd în Romania tendinţe care nu îşi au rostul: de la veganism la dieta Dukan şi marketarea produselor minune de import, menite să rezolve toate problemele.

Cred că românii au uitat de unde vin şi încotro ar trebui să se îndrepte. Încep să-şi uite tradiţiile culinare străvechi, care i-au menţinut pe strămoşi sănătoşi mii de ani şi, în schimb, aleg să aplice tot felul de teorii dubioase, fără logică. (Sincer, aş vrea să văd cum se va simţi ciobanul român în vârf de munte, când bate crivăţul, mâncând smoothie-uri verzi, soia şi goji??! Oare “tare ca piatra şi iute ca săgeata”? Mă îndoiesc…). Eu cred că România stă, practic, pe un sac de aur, în ceea ce priveşte resursele de hrană. Este păcat şi ridicol să importăm atât mâncare, cât şi ideologii care nu ni se potrivesc. Probabil mulţi, însă, au devenit prea consumaţi de viaţa în România şi de traiul modern şi haotic de oraş sau cu cel sărac şi deteriorat din mediul rural, ca să mai vadă acest lucru şi, atunci, caută rezolvarea „în afară”. Cu toate acestea, numai oamenii pot produce schimbarea pe care doresc să o vadă; este în puterea lor. „Vote with your fork!” spun acum cei din America, care militează pentru un trai mai sustenabil şi pentru consumul produselor locale, ecologice.

 

 

Este faptul că mâncăm fără să ne hrănim marea boală a societăţii moderne dezvoltate, industrializate, grăbite, mereu în goană după “realizări”? Cum am ajuns aici?

Da, cred că este o problemă globală, a societăţii moderne, industrializate. Oamenilor li s-au propus soluţii simple şi rapide în ceea ce priveşte alimentaţia, în momente în care vieţile lor profesionale şi stilul de viaţă au devenit din ce în ce mai solicitante. În această ecuaţie, însă, a fost omis aspectul efectului pe care acest tip de alimentaţie îl are asupra sănătăţii oamenilor. De multe ori, în nutriţie, efectele sunt cumulative şi întârziate, dar ceea ce a descoperit Pottenger, de exemplu, în urmă cu 70 de ani şi ceea ce culturile ancestrale ştiau de secole este faptul că alimentele pe care le consumăm în fiecare zi influenţează starea de bine sau boala, nu doar în ceea ce ne priveşte pe noi, dar şi în ceea ce îi priveşte pe copiii, nepoţii şi chiar strănepoţii noştri, născuţi sau nenăscuţi. Ceea ce mâncăm şi factorii la care suntem expuşi în mod direct în mediul nostru afectează direct ADN-ul şi exprimarea sa. Factori epigenetici (“dincolo de controlul genelor”) sunt influenţaţi în mod direct şi indirect de prezenţa sau absenţa nutrienţilor cheie din alimentaţie, precum şi expunerea la toxine, chimicale, agenti patogeni şi alţi factori de mediu. “Materialul genetic” pe care o mamă îl transmite copilului ei este realizat din factori extrem de complecşi, dar totul se rezumă la răspunsurile pentru următoarele întrebări: Ce a mâncat mama? Care a fost stilul ei de viaţă? Care au fost problemele ei de sănătate?

Cum şi ce mănâncă un nutriţionist – adică, mai concret spus, cum mănânci tu, cum şi ce mănâncă familia ta?

Mâncăm toţi mâncare „normală”, autentică, locală, bio, care ştim de unde provine şi cum a fost produsă. Mâncăm carne (inclusiv organe, supă de oase, icre etc.), ouă, legume, grăsimi (ulei de cocos, unt crud, ulei de măsline şi grăsimi animale – DA, mâncăm slănină!), lactate crude, nuci şi ceva fructe şi cereale. Nu mâncăm gluten, zahăr şi nimic pasteurizat şi artificial. Nu cumpărăm mai nimic prelucrat, procesat. Dulciurile noastre sunt toate de casă, cu ingrediente de calitate şi le consumăm ocazional. Germinăm, fermentăm, gătim la temperaturi scăzute. Raţiile între proteine, carbohidraţi şi grăsimi, precum şi tipul acestora, variază în funcţie de individualitatea metabolică a fiecăruia dintre noi. Până şi fetiţa mea de 9 ani a învăţat regulile şi le aplică cu succes. Resursele pe care le utilizez şi pe care le pun la dispoziţie şi clienţilor mei fac acest proces să fie asimilat cu uşurinţă. Nimeni din familia noastră nu merge la medic sau ia medicamente.

 

 

Nutriţia corectă trebuie corelată şi cu un stil de viaţă sănătos, cel puţin asta spune teoria. Cum putem face asta practic?

Dacă mănânci sănătos, dar fumezi şi nu faci sport, ar fi ca şi cum ai fugi în două direcţii diferite în acelaşi timp. Stresul cotidian a atins cote maxime din cauza situaţiei globale, dar şi din cauza faptului că oamenii şi-au complicat inutil viaţa. Downshifting este un nou concept, pus deja în aplicare din ce în ce mai mult, de oameni de pe tot globul. Merită explorat! Alimentaţia sănătoasă este „coloana vertebrală” de care avem toţi nevoie, dar nu poate rezolva totul. Soluţia ar fi incompletă fără un stil de viaţă sănătos, care nu înseamnă neapărat să îţi dai sufletul la sala de fitness; înseamnă o grădină şi lucrul în ea pentru cei care au posibilitatea să facă asta, înseamnă un tur în familie cu bicicletele, urcatul pe munte, înotul în mare etc. Şi, desigur, o minte optimistă şi pozitivă!

De ce ajung cei mai mulţi abia când sunt la cuţit, cu probleme uneori grave de sănătate, să îşi pună problema alimentaţiei sănătoase, să încerce să schimbe ceva, în sensul acesta?

O explicaţie ar fi faptul că le este frică de schimbare. Poate mulţi intuiesc că nu au o alimentaţie potrivită şi un stil de viaţă sănătos, dar a schimba ceva în acest sens presupune un efort şi ce am menţionat mai sus: determinare, motivaţie, seriozitate. Apoi, nu mulţi înţeleg cu adevărat că efectele în nutriţie sunt cumulative, repet asta pentru că este important. Poate că te simţi bine azi, chiar şi mâine. Sau poate doar te simţi aşa cum te-ai simţit întotdeauna: simptomatic, dar te-ai obişnuit şi ţi se pare normal. În realitate, nu mai ştii ce înseamnă cu adevărat sănătatea şi nu crezi că pizza de la restaurant pe care ai mâncat-o ieri şi cartofii prăjiţi de la McDonald de azi te vor afecta prea mult, pentru că încă te simţi…”bine”. Dar toate acestea deja au acţionat negativ asupra sănătaţii tale şi, în timp, vor rezulta boli degenerative, care ar fi putut fi prevenite.

Cum anume poate ajuta un nutriţionist, în aceste condiţii? De ce ar trebui să consultăm un specialist pe astfel de probleme?

Nu pot vorbi în numele celorlalţi nutriţionişti, dar, în ceea ce mă priveşte, pot spune că acei care aleg să mă consulte vor economisi timp valoros, pe care l-ar consuma, altfel, căutând, testând, experimentând, într-o lume plină de misconcepţii şi dezinformări în masă. Eu am făcut acest lucru, deja, de mulţi ani. Mai întâi am fost propriul „cobai”, apoi am studiat şi experimentat, aşa am găsit soluţii. Şi voi continua să învăţ toată viaţa, pentru a transmite mai departe. Am şi experienţa personală a copilului şi, astfel, clientela mea de bază este formată acum din familii cu copii mici, pe care le educ în tot ceea ce trebuie să ştie fiecare membru al familiei pentru a-şi menţine sănătatea. Eu formez  o echipă cu clientul; „luptăm”, practic, de aceeaşi parte a baricadei pentru ca el/ea să îşi atingă scopurile în privinţa sănătăţii. Clientul trebuie, însă, să înţeleagă că „munca” pentru sănătatea proprie trebuie să fie depusă de către el. Eu doar fac recomandările, îi arăt drumul şi, eventual, “îl ţin de mână”, pe parcurs, pentru a mă asigura că totul va fi bine. Dar fără hotărâre, motivaţie şi seriozitate, scopurile visate nu pot fi atinse.

 

 

În România încă se poate mânca sănătos (de la verdeţuri la carne, ouă, lactate etc.), dar pentru cât timp? Deja asistăm la o “bătălie” în care mâncarea sănătoasă pierde teren în faţa celei artificiale. Care dintre ele crezi că va avea câştig de cauză?

Aşa este, se poate, încă, mânca sănătos la preţuri decente în România. Prin toată activitatea mea, eu militez pentru o Românie care se vrea autentică, tradiţională şi sănătoasă! Am credinţa că România mai are o şansă la o revigorare şi readucere în prim plan a tradiţiilor, cred că mai are o şansă la o “însănătoşire”. Depinde, însă, foarte mult de generaţia tânără şi de orientările acesteia…De când m-am întors în România am avut marea plăcere şi surpriza să cunosc mulţi oameni educaţi, oameni „noi”, care aspiră spre sustenabilitate şi hrană sănătoasă, cât şi la păstrarea tradiţiilor. Este o luptă aprigă care se duce acum între oamenii de acest gen, informaţi, care vor sănătate şi o lume mai curată pentru ei şi copiii lor şi industriile poluante, cele care oferă alimente procesate, modificate genetic şi toxice, la preţuri mici. În America de azi vezi peste tot reclame la hamburgeri de $1.50. Nici plasticul nu este atât de ieftin… Vă puteţi imagina din ce este făcut acest hamburger… Dar, dacă ieşim din supermarket şi nu mai cumpărăm nimic din ceea ce are o reclamă în media, vom purcede pe drumul cel bun.

O reţetă universală pentru echilibrul hrană – stil de viaţă – muncă – ş.a. nu există, dar există unele principii de bază, lucruri pe care ar trebui să le respectăm pentru obţinerea acestui echilibru – care ar fi acestea?

Am sintetizat aceste aspecte, în care cred cu tărie, în unul din articolele mele, Opt paşi către o alimentaţie tradiţională, sănătoasă şi curată, pe care îl poate citi oricine pe site. Este vorba de opt paşi de bază care trebuie făcuţi înspre o alimentaţie sănătoasă: eliminarea grăsimilor toxice şi consumarea celor sănătoase (uleiurile procesate, rafinate, fiind una din principalele surse de grăsimi toxice, spre exemplu); germinarea şi fermentarea cerealelor (în loc de a consuma orbeşte aşa-numita “pâine” de pe rafturile alimentarelor); fermentarea legumelor, consumul de supe, consumul tuturor organelor unui animal, dacă ne referim la carne, consumul de lactate crude de provenienţă sigură, sănătoasă, gătitul la foc mic (un principiu străvechi, ignorat de goana modernităţii), dar şi planificarea unui meniu, din timp, astfel încât toate acţiunile necesare pregătirii unei mese corecte să poată fi îndeplinite. Toate aceste aspecte sunt detaliate în articolul despre care spuneam mai sus, pe care vă aştept să îl citiţi şi, dacă veţi avea întrebări, vă voi răspunde cu drag.

“Mâncarea este cel mai puternic medicament de pe planetă. O consumăm de câteva ori pe zi, în fiecare zi a vieţii noastre. Conţine sute şi sute de nutrienţi pe care organismul nostru îi procesează şi îi utilizează ca şi “carburant pentru viaţă”. Hrana noastră poate fi medicament sau poate fi otravă. Are puterea de a vindeca, dar şi de a te îmbolnăvi, daca nu este potrivită pentru metabolismul tău unic sau este procesată şi toxică” (sursa: Raluca Schachter – Opt paşi către o alimentaţie tradiţională, sănătoasă şi curată)

 

Puteţi citi şi:

Responsabilitatea pentru sănătate nu mai este a omului, ci a industriilor care decid pentru el. Dar cu ce preţ?

Cum mâncăm în secolul 21: La masă cu vegetarienii

Cum mâncăm în secolul 21: La masă cu veganii

Cum mâncăm în secolul 21: La masă cu locavorii

Cum mâncăm în secolul 21: La masă cu raw veganii. Bucătăria fără foc (I)

Cum mâncăm în secolul 21: La masă cu naturiştii. Bucătăria fără foc (II)

Cum mâncăm în secolul 21: La masă cu freeganii şi fructarienii

Cum mâncăm în secolul 21: La masă cu Dumnezeu

Cum mâncăm în secolul 21: La masă în ritmul Slow Food