România Sălbatică: FOTO Parcul Naţional Retezat, ţinta distrugerii DN 66A

3

După un coborâş scurt, dis de dimineaţă, ne aşezăm trepiedele pe malul lacului şi căutăm un prim plan mai interesant; din cauza norilor, culorile răsăritului au fost şterse, însă surpriza acestei dimineţi este pe cale să apară. Din buza căldării glaciare care adăposteşte lacul apar câteva fuioare de ceaţă, ce vin uşor pe suprafaţa apei până la noi.

Text şi foto de Dan Dinu

În câteva minute suntem învăluiţi cu totul. Soarele aruncă o lumină difuză, filtrată de ceaţă. După alte câteva minute, ceaţa se retrage pe unde a venit… alte câteva minute şi se întoarce, învăluind lacul. Acest fenomen ciudat ne însoţeşte timp de aproape o oră, cu succesiuni aproape măsurabile. Mă simt ca şi cum natura vrea cu tot dinadinsul să îmi ofere la nesfârşit acelaşi cadru.

Parcul Naţional Retezat conferă un peisaj aparte între Carpaţii noştri, şi asta pentru că este caracterizat de elemente ce se găsesc aici din abundenţă. Este muntele de la noi cu cele mai multe lacuri glaciare, 58 cu caracter permanent, acestea deţinând numeroase recorduri. Bucura este cel mai mare lac glaciar din ţară, cu o suprafaţă de 88.612 metri pătraţi, iar Zănoaga este cel mai adânc, având 29 m. Altitudinea la care se situează lacurile este cuprinsă între 1.700 şi 2.300 de metri.

O altă caracteristică importantă este prezenţa grohotişurilor şi a suprafeţelor mari cu bolovănişuri, formate în cea mai mare parte din granit, care, împreună cu lacurile şi crestele stâncoase, lipsite de vegetaţie abundentă, constituie farmecul aparte al acestor munţi. Iar pentru ca povestea să fie completă, trebuie să ştiţi că Retezatul este primul parc naţional al României, fiind înfiinţat încă din 1935.

Tura noastră a început la Cabana Pietrele. Aici am avut ocazia să fotografiem pârâul cu acelaşi nume, ce curge printre stâncării interesante acoperite de muşchi, care, împreună cu pădurea de conifere, formează un cadru destul de sălbatic. Seara ne-am petrecut-o pe Culmea Lolaia, unde am văzut primele creste ale muntelui, învăluite în ceaţă şi lumină caldă de seară. De la cabană, însoţiţi de un ranger şi de un salvamontist, am plecat către Lacul Bucura, cu tot bagajul în spate. Dintre toate turele de până acum aceasta se va dovedi cea mai grea, deoarece în Retezat toate deplasările au fost făcute pe jos. Două nopţi le-am petrecut la Refugiul Bucura, însă vremea capricioasă şi cu foarte multă ceaţă ne-a oferit puţine momente pentru fotografiat. În această zonă am putut fotografia lacurile glaciare Ana, Viorica, Florica, Lia, Bucurel, Tăul Porţii şi, bineînţeles, Bucura. Poate cel mai spectaculos dintre toate este Tăul Porţii, recunoscut pentru frumoasa reflexie a Vârfului Judele.

După două zile capricioase, am plecat către Lacul şi Refugiul Zănoaga. Între timp a pornit şi o ninsoare care a îngreunat şi mai mult traseul. Ceaţa a fost şi de această dată prezentă, lăsându-ne să admirăm doar frânturi din munte. Luminile de apus şi răsărit pe care le aşteptam au tot întârziat să apară. Întoarcerea către Cabana Pietrele am făcut-o prin rezervaţia ştiinţifică Gemenele, printr-un peisaj sălbatic, aflat într-o conservare strictă.

Până la această tură nu mai avusesem şansa să merg în Retezat, deşi îmi propusesem de multă vreme acest lucru. Peisajul descoperit este unul fascinant, care încântă orice fotograf de natură, iar probabil acest munte este unul dintre cei mai fotogenici pe care i-am întâlnit la noi în ţară. Reflexiile în lacuri, prim-planurile specifice, crestele abrupte, văile largi constituie doar câteva dintre elementele ce contribuie la fotografierea facilă a zonei. Dar dacă de toate acestea am avut parte din plin, singura noastră problemă a fost legată de lumină, care a tot întârziat să apară. Aşa este muntele, uneori spectaculos, alteori capricios.

Tura noastră din Retezat nu ar fi fost posibilă fără ajutorul celor din administraţia parcului şi mai ales fără sprijinul prietenilor Hanu şi Bibi, care ne-au stat alături zi de zi şi ne-au ajutat să cărăm echipamentul şi proviziile pentru întreaga tură. De asemenea, nu trebuie să îl uit pe colegul meu Sorin Ţîrţîrău, care şi de această dată mi-a fost alături, aşa cum a făcut-o de atâtea ori până acum.

Retezatul este remarcabil, atât prin unicitatea lui, cât şi prin istoria lui de prim parc al ţării. De asemenea, este un model de urmat pentru alte rezervaţii prin modul în care a reuşit de fiecare dată să îşi rezolve problemele şi să îşi menţină mereu poziţia între cei mai iubiţi munţi din ţară.

În 2010, fotograful Dan Dinu şi WWF au început un proiect de doi ani care surprinde în imagini cele mai spectaculoase zone din parcurile naţionale şi naturale din România, cu scopul realizării unei colecţii publice de fotografii de calitate din ariile protejate din ţară. Expediţia va dura până în luna mai 2012, vizând toate cele 28 de parcuri naţionale, naturale şi geoparcuri din România, şi de curând s-a mutat şi pe TOTB.

Puteţi citi şi:

Dansează pentru Retezat: weekend dedicat salvării Ultimului Peisaj Forestier Intact din Europa

Să înceapă distrugerea. Guvernul a aprobat permisul de construcţie a drumului ucigaş 66A

Ecologiştii au protestat faţă de construirea ilegală a DN 66 în Parcul Naţional Retezat

ANPM este pe cale să emită acordul de mediu pentru DN 66A



3 comentarii

  1. Locul e impresionant, fotografiile n-ar fi avut cum să fie altfel, scriitura e proastă, repetitivă, greoaie. Gerunziile sunt supărătoare. 🙂

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger