România sălbatică. Parcul Naţional Călimani

Vântul şuieră încet, mişcând încontinuu prelata cortului în care suntem adăpostiți. E destul de frig, iar ziua relativ scurtă ne-a bagat repede la adăpost. Apusul de soare nu a fost foarte generos cu luminile calde la care am sperat, însă adormim cu speranța la un răsărit spectaculos. Din când în când vântul mă trezește, făcându-mă să mă întreb cum este vremea pe afară. Este mult prea cald şi bine în sacul de dormit însă pentru a scoate nasul afară din cort. Spre dimineață se lasă şi mai frig, iar zgomotele ce se aud pe foaia de cort nu sunt tocmai îmbucurătoare.

Text şi foto de Dan Dinu

Se face ora de trezire şi privesc afară… încă nu este timpul pentru primavară, stratul proaspăt de zăpadă aşternut peste noapte îmi confirmă acest lucru. Este ultima dimineaţă petrecută în Călimani, cei 12 Apostoli vor trebui să mai aştepte o vreme până când voi putea să îi fotografiez în lumină caldă, pentru că tot cerul rămâne în continuare acoperit.

Parcul Național Călimani se întinde pe aproximativ 24.000 de hectare şi face parte din Carpaţii Orientali. Este un lanţ montan de origine vulcanică, acest lucru putând fi observat cu usurinţă datorită coloanelor de lavă cimentată, vizibile în rezervaţia 12 Apostoli datorită depozitelor sulfuroase din zona Negoiului Românesc sau formei de crater pe care o are tronsonul de creastă principal. Cel mai înalt vârf este Pietrosul, care atinge 2.100m. Deși speram să ne prindă primăvara în acest parc, nici de această dată nu am avut parte de acest răsfăţ, tura de aici fiind una autentică de iarnă. Prima parte s-a desfăşurat la staţia meteo de pe Vârful Reţiţis, unde ţinta noastră principală a fost să fotografiem golul alpin şi principalele vârfuri ale masivului. În drum spre destinaţia noastră, am trecut pe lângă cariera de sulf, o rană ciudată şi masivă în Vârful Negoiu Românesc, sau ce a mai rămas din el, care mai emană încă mirosul specific. Din Şaua Pietricelului am zărit pentru prima dată zona mai înaltă a masivului, din jurul Vârfului Pietrosul. Această zonă avea să fie fundalul în mai toate pozele realizate pe platou. Zăpada viscolită şi întărită facea înaintarea destul de grea, însă traseul nu este unul dificil, aşa că nu după mult timp am fost la staţia meteo. Pe platou, principalele atracţii fotografice au fost formele ciudate sculptate de vânt în zăpadă, stâncile acoperite de licheni şi, bineînţeles, crestele montane din fundal. Lumina de seară a dat contur în special unor prim-planuri interesante formate de vânt în zăpada îngheţată.

După ce ne-am bucurat de o seară şi o dimineaţă cu lumină caldă, am coborât de pe platou, ne-am reaprovizionat, ne-am luat cortul şi am plecat către zona cea mai cunoscută a Călimanilor, Rezervaţia 12 Apostoli. Formele ciudate ale lavei cimentate au aprins imaginaţia oamenilor, care au găsit câte un nume pentru fiecare stâncă din zonă, remarcându-se astfel Moşul, Mareşalul sau Ramses. Deşi la prima vedere rezervaţia nu pare foarte fotogenică, dacă ai răbdare să descoperi formele şi punctele de belvedere vor veni şi imaginile care să evoce măcar un pic din spiritul acestei zone încărcate de legende. După ce am găsit cu greu un loc mai drept pentru cort şi în care să nu băltească apa topită de la petecele de zăpadă încă existente, am trecut la explorarea zonei. Poate cel mai spectaculos loc este un fel de sanctuar între stânci, un amfiteatru străjuit de coloanele de lavă care te poartă cu gândul la Stonehenge. Pe una dintre stânci te poți căţăra relativ uşor pentru a avea şi o vedere de ansamblu a zonei. Deşi locurile de fotografiat erau alese cu grijă, lumina de seară la care speram a întârziat să apară, iar speranţele puse pe dimineaţă au fost şi ele zadarnice. Cu toate astea, însă, ceaţa matinală şi zăpada proaspăt căzută au conferit o doza şi mai mare de mister acestui loc inedit.

Pietricelul şi Pietrosu

Vârful Pietrosu

Nu ştiu dacă această tură a fost fotogenică sau nu, însă cu siguranţă am descoperit nişte locuri foarte spectaculoase în care cu siguranţă am să mai revin. Pe lângă asta, Munţii Călimani sunt şi nişte munţi foarte sălbatici, nefiind foarte des călcăţi de turişti. Am avut ocazia să vedem numeroase urme de cocoş de munte şi chiar am zărit câteva femele ieşite la drumul forestier pentru a înghiţi pietricele care să le ajute la digestie. În acelaşi timp, parcul este refugiu şi pentru o pasăre mult mai rară, şi anume cocoşul de mesteacăn, care şi-a găsit aici unul dintre ultimele refugii din Carpaţi.

Munţii Călimani sunt nişte munți frumoşi rămaşi relativ necunoscuţi datorită turiştilor care nu îi au neapărat printre preferințele lor. Eu vă invit însă să îi vedeţi pentru că, deşi sunt mai greu accesibili, au zone care merită cu adevărat descoperite.

Cariera de sulf

Coloana de lavă

La final vreau să le mulţumesc celor din administraţie, care m-au sprijinit cu logistica necesară, şi lui Cristi, ranger la parc, care m-a însoțit şi ajutat pe toată perioada petrecută aici. Data viitoare vă invit într-un loc în care ne-am putut bucura cu adevărat de primăvară şi unde o să lăsăm deoparte munţii şi ne vom răsfăţa cu peisajul inedit şi păsările Deltei Dunării.

Drumuri bune şi poteci insorite!

În 2010, fotograful Dan Dinu şi WWF au început un proiect de doi ani care surprinde în imagini cele mai spectaculoase zone din parcurile naţionale şi naturale din România, cu scopul realizării unei colecţii publice de fotografii de calitate din ariile protejate din ţară. Expediţia va dura până în luna mai 2012, vizând toate cele 28 de parcuri naţionale, naturale şi geoparcuri din România, şi de curând s-a mutat şi pe TOTB. Mai multe detalii pe dandinu.net şi mai multe fotografii cu Parcul Naţional Călimani aici.

Puteţ vedea şi:

România sălbatică: Parcul Naţional Ceahlău

România sălbatică. Domogled – Valea Cernei

România Sălbatică. Cheile Bicazului-Hăşmaş

România Sălbatică: FOTO Parcul Naţional Retezat, ţinta distrugerii DN 66A

România sălbatică: Semenic-Cheile Caraşului

România sălbatică: Munţii Rodnei

FOTO Rezervaţia Allah Bair – Dobrogea

FOTO Vama Veche – 2 Mai: Înapoi la sălbăticie

FOTO Festivalul Antic și Medieval – Aeternus Maramorosiensis 2011

FOTO Bialowieza – Ultima pădure de şes din Europa

FOTO Zboruri peste verde – Maramureş