România Sălbatică. Cheile Bicazului-Hăşmaş

Ceața ne învăluie ca într-o mantie, iar arborii din jur se conturează în siluete înfricoșătoare. La fiecare pas ne așteptăm să dăm nas în nas cu vietățile pădurii, sălbăticia din jur e una impresionantă, însă până în vârful Suhardului Mic avem parte doar de ceață și pădure virgină.

de Dan Dinu

În ultima etapă de urcuș, arborii devin mai rari, iar poteca ne poartă către abrupt. La cel mai mic pas greșit poți pluti în gol câteva sute de metri. Suntem învăluiți de un peisaj ciudat și greu de intuit, un peisaj sălbatic și înfricoșător care, paradoxal, se numește Gradina Zânelor.

Era ultima dimineață din tura în Parcul Național Cheile Bicazului – Hășmaș, o dimineață cețoasă în care nu am reușit să vedem mai nimic, chiar dacă ne-am străduit să ajungem la răsăritul soarelui până în vârful Suhardului Mic. Vremea nu a fost chiar atât de prietenoasă cu noi în acest parc și capriciile ei ne-au obligat să facem multe schimbări de plan. Însă așa este muntele, uneori mai capricios și mai încăpățânat.

Județele Harghita și Neamț își împart frumusețile ascunse ale Hășmașului, o zonă cu locuri simbolice, cum ar fi Cheile Bicazului sau Lacul Roșu, însă și cu multe alte locuri spectaculoase, rămase cumva în umbra acestora două. În prima parte a expediției din acest parc am ales zona alpină mai înaltă a masivului, dominată de vârful Hășmașul Mare (1792m) și de Piatra Singuratică. Aceasta din urmă are multe denumiri, printre care Piatra Unică sau Ascuțită, denumiri ce se regăsesc atât pe hărțile mai vechi, cât și în poveștile localnicilor, și reprezintă una dintre atracțiile majore ale locului. Apusul de soare ne-a găsit la baza ei, de unde aveam o bună priveliște atât către grupul de stânci, cât și asupra Hășmașului Mare. Tot în această zonă am încercat să vedem boncănitul cerbilor, însă fiind la începutul perioadei, aceștia au fost destul de timizi și nu au vrut să se arate, chiar dacă locurile erau bune și știute de rangerii din zonă.

În a doua parte a turei ne-am axat pe zona mult mai umblată a Lacului Roșu, singurul lac de baraj natural din țară. În 1837, un versant de munte s-a surpat și a blocat cursul râului Bicaz, inundând pădurea din jur și valea. Trunchiurile de copaci acoperite de apă conferă lacului o atmosferă deosebită și un farmec aparte în peisajul românesc. Deasupra lacului se înalță vârful Suhardului Mic, ce își oglindește stâncăriile în apele liniștite. Mergând mai departe pe drumul ce străbate zona, ajungem după numai câțiva kilometrii în Cheile Bicazului, cele mai înalte și impunătoare chei din țara noastră. Pereții de stâncă se înalță direct din valea îngustă a râului Bicaz și amețesc pe oricine le urmează cu privirea. Dacă în partea din amonte sunt mai largi, către ieșire se îngustează în zona numită Gâtul Iadului, la nici 20 de metri. De pe stâncile ce străjuiesc acest peisaj se pot vedea panorame incredibile cu acest tronson. În aceeași zonă este și confluența cu râul Bicăjel. Cheile acestui pârâu sunt mult mai înguste și mai sălbatice, formând pe alocuri canioane impresionante. Zecile de mici cascade și curgerile rapide de apă formează decorul ideal pentru fotografii cu timp lung de expunere, iar dacă ești mai norocos și ai răbdare, poți întâlni pe versanții văii și câteva capre negre ce te privesc curioase din înaltul stâncilor.

Deși peisajul din această zonă este impresionant și unic, surpriza îți va fi și mai mare dacă urci pe versanții din jur și ieși deasupra cheilor sau a lacului. Ai putea crede că aceste zone sunt la fel de sălbatice, însă vei avea o mare surpriză să întâlnești aici pășuni, fânețe și cătune uitate. Poienile sunt pline în vară de numeroase flori, însă în prag de toamnă nu mai rezistă decât brândușele. Drumurile prin aceste poieni te scot fie în puncte de belvedere asupra cheilor, fie în pășuni frumoase. În aceste zone există numeroase oportunități fotografice sau, de ce nu, culinare. În drum spre casă am adunat câteva ciuperci care s-au transformat într-o omletă delicioasă.

Parcul Național Cheile Bicazului – Hășmaș este printre cele mai mici, însă reușește să ascundă multe frumuseți unice între granițele lui. Aici cresc multe flori rare și trăiesc multe specii de animale, iar stâncăriile specifice, cheile și nu în ultimul rând Lacul Roșu îl fac să fie un loc pe care merită să îl descoperi. Nu faceți însă greșeala pe care o fac cei mai mulți, nu alegeți doar o traversare superficială cu mașina pe la Lacul Roșu și prin chei, ci luați-l la pas, pentru că merită.

Printre problemele parcului se numără cele întâlnite și în alte zone, cum ar fi braconajul sau construcțiile ilegale, însă am întâlnit și altele noi, specifice zonei. Una intre ele, și una destul de gravă, este colmatarea Lacului Roșu. Exploatările forestiere efectuate în amontele râurilor ce alimentează lacul nu se fac regulamentar, iar aluviunile rezultate duc la colmatarea acestuia. Efectele sunt destul de vizibile, iar dacă nu se iau măsuri de prevenire și nu se curăță stăvilarele de decantare, este posibil ca suprafața lacului să fie din ce în ce mai afectată.

Am avut plăcerea să descoperim în Hășmaș o echipă de administrație tânără, însă cu nimic mai prejos la capitolul profesionalism, preocupată de aceste probleme. Trebuie să îi mulțumim atât șefului de parc pentru ajutor, dar și rangerilor care au venit cu noi pe teren la ore matinale și care ne-au arătat locuri remarcabile. Nu în ultimul rând trebuie să îi mulțumesc lui Sorin Țîrțîrău, care m-a însoțit și ajutat, ca de foarte multe alte ori. Deși am trecut prin această zonă în nenumărate drumeții, trebuie să recunosc că niciodată nu am privit-o ca acum. Nu știu dacă pe voi v-am convins, însă eu cu siguranță am să revin… și încă foarte curând.

În 2010, fotograful Dan Dinu şi WWF au început un proiect de doi ani care surprinde în imagini cele mai spectaculoase zone din parcurile naţionale şi naturale din România, cu scopul realizării unei colecţii publice de fotografii de calitate din ariile protejate din ţară. Expediţia va dura până în luna mai 2012, vizând toate cele 28 de parcuri naţionale, naturale şi geoparcuri din România, şi de curând s-a mutat şi pe TOTB.

Puteţi vedea şi:

România Sălbatică: FOTO Parcul Naţional Retezat, ţinta distrugerii DN 66A

România sălbatică: Semenic-Cheile Caraşului

România sălbatică: Munţii Rodnei