Deşi, de la firul ierbii, progresul social în România ar putea părea extrem de lent, cea mai recentă ediţie a Social Progress Index arată că, dacă privim lucrurile din perspectivă, ele arată altfel. Indexul ia în calcul alţi factori decât PIB-ul, care dictează, de regulă, în statistici, succesul unei naţiuni, şi analizează alţi factori, cum ar fi nevoile de bază (hrană, apă, siguranţă, locuinţe) şi şansele oferite cetăţenilor (drepturi civile, libertatea de alegere, discriminări, acces la educaţie superioară).
Social Progress Index, lansat anul trecut, evaluează 133 de ţări folosind o varietate de surse internaţionale, iar potrivit ediţiei din acest an, România se situează pe locul 50 în primele 68 de ţări analizate, situându-se între Columbia şi Ecuador. Pe primele 3 locuri se află Norvegia, Suedia şi Elevţia, urmate de Islanda, Noua Zeelandă şi Canada. În ceea ce priveşte cazul Norvegiei, această ţară a obţinut punctaje spectaculoase la capitolul acces la bunuri şi servicii de bază, precum şi la respectarea drepturilor şi libertăţilor individuale. În acest caz, există şi un PIB ridicat pe cap de locuitor, dată fiind bogăţia de resurse naturale, însă exemple ca Angola sau Kuwait arată că echitatea nu e direct proporţională cu bogăţia de resurse naturale.
Un alt grafic pus la dispoziţie de Social Progress Index vizează ţările cu spra-realizări la nivel social, în raport cu PIB-ul pe cap de locuitor. În acest clasament, conduc Costa Rica, Uruguay şi Moldova. Exemplele ca Moldova, Kîrgîzstan sau Tajikistan ilustrează faptul că, deşi în ultimii 20-25 de ani, nu s-au înregistrat progrese economice substanţiale, indicatorii sociali sunt mai buni decât s-ar fi aşteptat, ca urmare a moştenirilor în materie de investiţii pentru servicii de bază, făcute pe vremea când aceste ţări erau parte din URSS.
În ceea ce priveşte ţările cu sub-realizări, clasamentul lor este condus de SUA, Franţa şi Venezuela. Autorul proiectului care pune la punct acest index arată că societăţile unde se întâlneşte frecvent excluziunea nu progresează mai deloc din punct de vedere social. Statele Unite sunt un bun exemplu în acest sens: deşi au unul din cele mai bune sisteme de asigurări de sănătate din lume, nu toţi beneficiază de ele. Acelaşi lucru este valabil şi pentru accesul la apă potabilă, la educaţie, informaţie şi siguranţă. Franţa, la fel ca Italia, au punctaje foarte slabe la capitolele şanselor oferite cetăţenilor, al drepturilor de proprietate, al libertăţii şi toleranţei faţă de religii şi etnii minoritare. De asemenea, China, deşi este o economie în dezvoltare accelerată, sub-performează din punct de vedere social, din moment ce prosperitatatea nu se traduce încă în rezultate sociale: investiţiile în educaţie şi sănătate întârzie să apară sau să-şi facă simţite efectele.
Sursa: TED