România: Mii de vieţi dezrădăcinate în timpul evacuărilor forţate

0

Autorităţile române trădează zilnic mii de cetăţeni prin nerespectarea promisiunilor şi prin lipsa de protecţie a dreptului acestora la locuire adecvată, consideră Amnesty International în cel mai recent raport cu privire la evacuările forţate din România. Alungaţi la periferie: Cinci cazuri de evacuări forţate ale romilor în România prezintă experienţele unor persoane alungate din casele lor, din mijlocul comunităţilor şi trimise la periferia oraşelor.

Raportul Amnesty International prezintă povestea a cinci persoane din trei oraşe din România care au trecut prin trauma unei evacuări forţate şi împotrivirea acestora la relocare. Acesta ilustrează profundul impact asupra vieţii oamenilor ce l-au avut pierderea caselor şi a bunurilr, ruptura de grupurile sociale, stigmatul evacuării şi dificultăţile în a accesa servicii de educaţie, sănătate sau locuri de muncă.

Cu ocazia lansării raportului ”Alungaţi la periferie: Cinci cazuri de evacuări forţate ale romilor în România”, activiştii Amnesty International împreună cu membri ai comunităţilor de romi au construit în Bucureşti o casă din cărţi de joc, ca un simbol al condiţiilor nesigure şi inadecvate în care sunt mutaţi romii evacuaţi forţat de către autorităţile locale. Casa din cărţi de joc, construită în Piaţa Universităţii, găzduieşte o expoziţie foto ce ilustrează cazuri de evacuări forţate din Cluj-Napoca, Baia Mare şi Piatra-Neamţ, expoziţie foto ce va fi deschisă publicului larg până pe data de 19 iunie 2013.

“Ceea ce vedem în România secolului 21 este alungarea, în mod deliberat, la marginea societăţii, a persoanelor vulnerabile, aflate la limita sărăciei şi care trăiesc în condiţii inadecvate de locuire. Actuala legislaţie cu privire la dreptul la locuire nu se încadrează în standardele internaţionale adoptate de guvernul român. Mai exact, legislaţia în cauză nu garantează dreptul la locuire adecvată tuturor cetăţenilor săi şi nu interzice evacuările forţate”, a declarat Barbora Černušáková, expert Amnesty International pentru România.

Aceasta a continuat ”Lacunele legislative permit autorităţilor locale să alunge comunităţi de romi bine închegate şi să le mute în condiţii de locuire inadecvate, departe de restul societăţii, sub pretexte precum sau . Astfel de relocări au ca rezultat, de cele mai multe ori, la marginalizare ulterioară a comunităţilor de romi şi sărăcie, şi contravin politicilor asumate de Guvern cu privire la combaterea excluziunii sociale a romilor şi a altor grupuri vulnerabile”.

Claudia Greta are aproape 30 de ani şi a locuit pe strada Coastei, în Cluj-Napoca, oraş vestic al României, de la vârsta de 9 ani – până în 2010, când autorităţile locale au evacuat forţat întregul cartier. Toţi locuitorii au fost relocaţi în Pata Rât, o zonă aflată la ieşirea din oraş, în apropierea unei gropi de gunoi şi a unui fost depozit de deşeuri chimice. O parte semnificativă din familiile mutate acolo nu a primit niciun fel de locuinţă alternativă.

În cazul Claudiei, acest lucru a însemnat că timp de cinci luni, ea a trebuit să împartă camera micuţă primită de la autorităţi cu familia sa şi cu cea a fratelui său- în total, 11 persoane, pentru că aceştia din urmă au fost lăsaţi fără adăpost. “Ne-au aruncat lângă groapa de gunoi, ca şi cum şi noi am fi gunoi…. Oamenii din Cluj nu cunosc condiţiile în care trăim, că locuim într-o singură cameră unde ne spălăm, mâncăm, copiii mei îşi fac temele, practic facem totul aici ” spune Claudia.

Rodica e una dintre cele 500 de persoane care s-a opus, în 2012, evacuării din Craica, o aşezare aflată în oraşul nord-vestic, Baia Mare. Primăria a evacuat forţat atunci jumătate din comunitatea de romi de acolo şi le-a demolat casele, relocându-i la marginea oraşului, în clădiri aparţinînd fostei fabrici metalurgice CUPROM.

După ce au fost anunţate demolările din Craica, Rodica a vizitat locuinţele alternative de la CUPROM. “Erau acolo nişte dulapuri de fier cu o grămadă de borcane….. pe ele scria `PERICOL`. Am deschis unul şi am văzut că mă usturau ochii, gura, nu puteam respira. Borcanele erau pline de chimicale…. De aceea am spus eu că acolo e lagărul morţii”.

Familiile relocate la CUPROM au primit fie o cameră, fie două, fără căldură şi fără izolare bună. Băile erau la comun pentru cei care locuiau pe acelaşi etaj. Niciuna dintre clădiri nu a fost transformată pentru a fi locuită iar într-una dintre ele, un fost laborator de procesare a substanţelor chimice, încă se mai aflau astfel de substanţe.

Dusia a fost evacuată forţat de trei ori de-a lungul vieţii – ultima dată fiind în august 2012, când autorităţile din Piatra Neamţ au evacuat forţat 500 de romi din unităţile locative de pe strada Muncii şi i-au mutat în `locuinţe sociale ` inadecvate în Văleni 2, o zonă izolată aflată la 7 km de centrul oraşului, separată de acesta de zona de-industrializată şi de un râu. Până la cea mai apropiată staţie de autobuz, Dusia trebuie să parcurgă zilnic un drum de 1 km, noroios şi neluminat.

”Să fiţi în locul nostru, nu aţi vrea măcar lumină, stradă, un autobuz şi un magazin de unde să luaţi pâine? Nu v-aţi simi mai bine când vedeţi măcar puţină lumină când ieşiţi seara? Sunt riscuri. Pădurea e aproape, sunt urşi, lupi” povesteşte Dusia.

”Poveştile Claudiei, ale Rodicăi şi Dusiei- despre nesiguranţă, sărăcie şi lipsă de speranţă- sunt dureros de familiare tuturor celor 2 milioane de romi din România. Acţiunile, sau, în unele cazuri, lipsa de acţiune, a autorităţilor locale şi nerespectarea promisiunilor ilustrează modul în care romii sunt discriminaţi şi segregaţi pe scară largă” a declarat Barbora Černušáková.

Zona Pata Rât din Cluj-Napoca este cunoscută drept ghettoul de romi al oraşului. În 2012, autorităţile locale au anunţat intenţia de a începe mutarea locuitorilor evacuaţi forţat de acolo însă, până în luna iunie a anului curent, nu au fost dezvăluite planurile detaliate ale acestei mutări iar persoanele din strada Coastei încă mai aşteaptă să li se facă dreptate.

Cătălin Cherecheş, primarul din Baia Mare, a câştigat alegerile din 2012 promiţând demolarea aşezărilor de romi din oraş. Jumătate din cea mai mare aşezare de romi din oraş, Craica, a fost demolată iar locuitorii săi au fost mutaţi în condiţii inadecvate, în clădirile fostei fabrici metalurgice CUPROM. Atât cei mutaţi cât şi cei care s-au opus evacuărilor trăiesc, în continuare, cu teama că pot fi alungaţi din casele lor în orice moment, de pe o zi pe alta.

În Octombrie 2001, primarul din Piatra-Neamţ şi-a anunţat intenţia de a crea un ghettou al romilor în sediul unei foste fabrici de pui. 12 ani mai târziu, primarul şi-a atins obiectivul, alungându-i pe romi înafara oraşului.

”Astfel de măsuri, implementate de către autorităţile locale, sunt deopotrivă inacceptabile cât şi ilegale. Ele afectează puternic vieţile oamenilor şi fac inutile orice politici de incluziune a romilor. Guvernul României trebuie să ia măsuri urgente pentru a opri aceste încălcări ale legii şi să-şi impună autoritatea în faţa administraţiilor locale pentru a proteja, respecta şi îndeplini drepturile la locuire pentru toţi cetăţenii săi şi pentru a opri evacuările forţate” a concluzionat Barbora Černušáková.

Foto: Mugur Vărzariu, Amnesty International


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger