Soarele est-european şi clima caldă venită dinspre sud au făcut ca regiunea Dealu Mare din România să fie considerată de specialişti una dintre cele mai bune pentru podgorii şi, respectiv, pentru producţia de vin. Enologi de renume susţin că ţările cu ieşire la Marea Neagră – cum ar fi România, Bulgaria, Moldova şi Armenia – sunt noul val în materie de vinuri de calitate.
„Vedem o lume nouă în interiorul Europei. România, Bulgaria, acestea sunt Australia noastră sau Chile”, declară Walter Friedl, co-proprietarul austriac al podgoriei Lacerta de la Dealu Mare. „Putem spune, într-un fel, că România este „lumea nouă” a vechii lumi a vinului, adică a Europei”, susţine şi Bogdan Costachescu, enolog român, citat de agenţia France Press (AFP). România produce mărci internaţionale precum Merlot, Cabernet-Sauvignon sau Riesling, dar şi o varietate de vinuri locale, în funcţie de tipul de struguri. Condiţiile de lucru descrise de AFP la Dealu Mare sunt „de prima clasă”: latitudinea este cea potrivită, iar pentru străinii implicaţi în astfel de afacere pare a fi ca şi când ar lucra în Toscana sau Bordeaux. Nu doar că e un peisaj pitoresc, dar calitatea strugurilor este foarte bună, iar vinul produs, prin urmare, va avea trecere pe piaţă. Friedl şi partenerul său român de afaceri, Mihai Banita, deţin 82 de hectare în regiunea Dealu Mare (la o oră distanţă cu maşina de Bucureşti). În podgoria de aici ei au investit 8 milioane de euro, dar 40% din aceşti bani au fost fonduri europene acordate pentru dezvoltarea proiectului.
AFP remarcă, însă, faptul că, deşi România este privită acum ca o nou-venită pe piaţa vinului, ea nu face decât să redescopere o tradiţie veche de secole, din antichitate, atât de lăudată de poetul latin Ovidiu. O tradiţie care, însă, a cunoscut un regres semnificativ în perioada comunistă, când podgoriile au fost colectivizate şi ţinta era cantitatea, nu calitatea. După 1989, lucrurile au început să se schimbe: producătorul francez de vin Guy Tyrel de Poix a fost unul dintre primii oameni de afaceri care au simţit potenţialul românesc şi şi-a deschis, în 1994, o podgorie în România (Terra Romana). Odată drumul deschis, şi oameni de afaceri români sau simplii pasionaţi de tradiţia vinului au realizat că investiţia în podgorii este una de viitor. Astfel a apărut diversificarea, la nivel de tipuri de vin, dar şi competiţia, care aduce performanţă şi calitate. Dan Balaban, co-fondator al podgoriei Davino (tot în regiunea Dealu Mare), îşi aminteşte cum a început să producă vin roşu, în cantităţi mici, care să fie vândut la preţuri mai mari, în loc de vin alb şi dulce, care se producea în cantităţi mari şi se vindea ieftin. De curând, un client din Franţa a cumpărat vin în valoare de 20.000 de euro provenit de la podgoria lui, dintr-un foc. Balaban mai vinde în magazine specializate, restaurante de top sau direct către clienţi particulari. Alegerea lui s-a dovedit, astfel, inspirată, pe termen lung.
În ciuda succesului recent şi a calităţii tot mai apreciate, vinurile româneşti au fost nevoite să lupte cu eticheta negativă pe care o primiseră, spun proprietarii podgoriilor citaţi de AFP. „Ar trebui să fie o campanie naţională de promovare a calităţii vinurilor româneşti în afara României”, crede Balaban. În prezent, ţara noastră este al şaselea mare producător de vin din Uniunea Europeană, dar exportă numai 3% din producţia sa de vin, adică mult mai puţin decât ţări precum Franţa sau Italia.
Sursa şi mai multe detalii: AFP
Foto: AFP
3 comentarii
O impleticeala oficiala in combinatie mortala cu o incalceala legislativa impiedica initiativa particulara sa s inalte pe cerul concurentei libere, unde chiar n-ar trebui de ce sa ne fie frica.
Lipseste si educatia bautului vinului comparativ cu populara bere bauta direct din sticla, ceea ce in cazul vinului, este o deplina oroare. Paharul, ambianta, mancarea de calitate – si nu cantitate -, anturajul fac diferenta. Vinul nu si-a spus inca povestea pana la capat.
Ce sa spun! Burebista facea vin acum mii de ani pe aceste pamanturi – ba chair prea mult! Sau gasit unii sa ne vada ca lumea noua acum…jenant!
Mda. Păcat că vinurile româneşti de calitate ok au pret mai ridicat comparativ cu vinuri simlare din Franţa sau Italia. Dacă vreau un vin de masă decent de 2 ani vechime, plătesc pe el 14 lei dacă e din import (Ex: Piccini) şi 17 pe un vin românesc similar (Ex: Pinot Noir Reserve, cramele Halewood). Aceeaşi treabă cu vinurile Recaş, firma care importă vinul italian mai sus amintit.