Noile măsuri legislative de control al etnobotanicelor se concentrează pe reducerea ofertei, ignorând în continuare efectele dezastruoase ale consumului acestor substanţe în planul sănătăţii publice. Noua legislaţie a intrat în vigoare de facto începând cu luna trecută.
de Valentin Simionov (Romanian Harm Reduction Network)
Proceduri complicate cu efecte dubitabile
Piaţa de substante noi cu proprietăţi psihoactive (“etnobotanice”) a început să se dezvolte în România în anul 2007, când magazinele online au început comercializarea de substanţe “destinate studiului etnobotanic”, folosindu-se de o găselniţă semantică pentru a vinde droguri neclasificate (designer drugs).
Datele oficiale (Raport privind situatia drogurilor 2008-2011, Agentia Nationala Antidrog) arată că, în numai patru ani, piaţa drogurilor a crescut aproape de trei ori. Prevalenţa consumului de droguri de-a lungul vieţii a ajuns de la 1,7% în 2007 la 4,3% în 2010. Principalul motiv al creşterii este apariţia şi dezvoltarea rapidă a pieţei de etnobotanice. Etnobotanicele sunt apreciate în rândul populaţiei tinere, începând cu copii de 10-14 ani şi sfârșind cu adulţi cu vârste de peste 30 de ani, din toate regiunile ţării.
Începând cu anul 2009, autoritatile române, sub presiunea opiniei publice, au căutat soluții legislative pentru punerea sub control a substanţelor noi cu proprietăţi psihoactive. În februarie 2010 au fost interzise 36 de substanţe, iar lista s-a mărit în iunie 2010 cu încă 8 substanţe, majoritatea dintre ele fiind de tip “etnobotanice” (mefedronă, JWH-018, DOC, DOI). Ulterior, Ministerul Administrației și Internelor a fost mandatat ca, alături de Ministerul Sănătăţii, să poată pune sub control noi substanţe susceptibile de a fi droguri.
În noiembrie 2011 a fost promulgată o nouă lege privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare. Prin această lege se introduce noţiunea de “substitut”, prin care se înţelege “orice substanță sau asociere de substanţe de origine naturală ori sintetică, în orice stare fizică, sau orice produs, plantă, ciupercă ori părţi ale acestora al căror regim juridic nu este reglementat prin alte dispoziţii legale, care are capacitatea de a produce efecte psihoactive şi care, indiferent de conţinut, denumire, mod de administrare, de prezentare sau de publicitate poate fi folosit în locul unei substanţe sau preparat stupefiant ori cu efecte psihotrope sau în locul unei plante ori substanţe aflate sub control naţional sau pentru aceleaşi scopuri”[1].
În data de 8 aprilie 2012 a fost publicată în Monitorul Oficial Procedura de autorizare a operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, ce detaliază prevederile legii 194/2011.
Astfel, pentru a primi autorizaţia de vânzare a unei substanţe susceptibile de a avea efecte psihoactive, un operator, adică orice persoană fizică sau juridică ce efectuează sau are intenţia de a efectua operaţiuni cu substanţe ce pot fi substitute, este obligat de acum încolo să urmeze o procedură ce implică timp şi acoperirea tuturor cheltuielilor aferente.
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA), prin intermediul Institutului pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar, eliberează autorizaţiile pentru punerea în vânzare a substanţelor susceptibile de a avea efecte psihoactive dacă rezultatele analizelor de laborator arată că substanţa nu prezintă efetele vizate.
Operatorul trebuie mai intâi să depună un dosar în trei exemplare, cu următorul cuprins:
1. caracteristicile calitative şi cantitative ale tuturor constituenţilor produsului respectiv, inclusiv denumirea sa internaţională;
2. evaluarea potenţialelor riscuri psihoactive ale produsului;
3. descrierea metodei de fabricaţie şi de control utilizate de fabricant;
4. rezultatele testelor fizico-chimice;
5. o machetă a ambalajului şi modalitatea de utilizare recomandată;
6. dovada achitării tarifului de autorizare;
7. orice alte documente ce pot fi considerate relevante pentru obţinerea autorizaţiei.
Nerespectarea termenelor prevăzute duce la anularea întregii proceduri, ceea ce presupune reluarea întregului proces. La final, după ce a depus un dosar în trei exemplare şi a plătit integral costurile analizelor de laborator, operatorul poate primi autorizaţia de vânzare sau cererea sa poate fi respinsă în urma consultării dosarului şi a rezultatelor analizelor de laborator. Prima variantă nu este cea câştigătoare, deoarece este greu de crezut că proprietarul unui magazin de vise ar fi interesat de comercializarea unor substanţe care nu au efecte psihoactive. În cea de-a doua situaţie, calitatea de drog a substanţei duce la punerea ei sub control naţional. Procedura trebuie reluată pentru fiecare substanţă/produs în parte.
Simpla interzicere nu este o soluţie pe termen lung
Este de aşteptat ca numarul cererilor de autorizare depuse la ANSVSA să fie foarte scăzut, eventual zero, deoarece obiectul afacerilor respective era vânzarea substanţelor tocmai datorită efectelor lor psihoactive. Dincolo de efectul direct, cel de blocare a prezentelor/viitoarelor încercări de a introduce pe piață noi substanţe cu proprietăţi psihoactive, legea 194/2011 şi procedura de autorizare oferă baza legala pentru închiderea magazinelor fizice şi online de desfacere a “legalelor”. Reprezentanţii Ministerului Sănătăţii, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului şi ANSVSA, în colaborare cu organele de urmărire penală, pot dispune închiderea magazinelor asupra cărora există suspiciunea că pun în vânzare substanţe noi cu efecte psihoactive.
În urma închiderii magazinelor este de aşteptat ca cererea de substanţe noi/etnobotanice să se menţină, ceea ce le va face atractive pentru crima organizată, consecinţa putând fi că piaţa nu va dispărea, ci doar se va contracta, în timp ce calitatea produselor va scădea iar preţul lor va creşte.
Cele mai imprevizibile evoluţii vor avea loc în Bucureşti, unde o parte considerabilă dintre consumatorii de heroină au trecut la consumul de etnobotanice [2]. Efectul stimulantelor sintetice căutat de consumator este mai scurt faţă de heroină (aproximativ 30 de minute, urmat de o stare de agitaţie ce poate dura ore întregi şi care creşte ca durată cu fiecare nouă injectare, ajungându-se şi la 36-48 de ore fără somn, în condiţii de deshidratare şi piederea apetitului), motiv pentru care injectarea este în medie de două trei ori mai frecventă la consumatorii de stimulante sintetice faţă de consumatorii de heroină. Alături de disponibilitatea mai mare şi preţul mai mic pe doză, un motiv important pentru care unii consumatori de heroină au trecut la consumul de etnobotanice a fost şi stautul legal al acestor substanţe. Chiar dacă în 2010 au fost interzise 44 de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive, pe piaţă au apărut la scurt timp noi produse, conţinând substanţe neincriminate. Posesia acestor substanţe pentru consum propriu este permisă de lege, ceea ce pentru consumatorii de droguri pe cale injectabilă a însemnat că, înlocuind heroina cu etnobotanicele, scăpau şi de posibilele hărţuiri ale poliţiei. Ultimele modificări legislative, concentrate pe incriminare, pot determina întoarcerea heroinei.
[1] Legea 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, Art. 2, lit. a.
[2] Substanţele noi cu propriatăţi psihoactive cunoscute sub numele de „etnobotanice” includ în fapt două mari categorii de produse canabinoidele sintetice (de exemplu substanţele de tip JWH sau AM-2201), care se fumează, şi stimulante sintetice – MDPV, catinone şi piperazine sintetice etc.
Puteți citi și:
4 comentarii
Stim cu totii ca proliferarea acestor droguri legale in societatea romaneasca e din cauza faptului ca tinerii nu au avut acces la alternative mult mai sanatoase precum cannabisul, drog demonizat in continuu de presa si politicieni, IN CIUDA numeroaselor studii care atesta periculozitatea acestuia scazuta fata de droguri acceptate precum tutunul sau alcoolul.
Intrebarea mea pentru domnul Simionov si cei de la RHRN – de ce nu luati mai des atitudine impotriva presei “quality” din Romania, care tabloidizeaza excesiv subiectul si da apa la moara mentalitatilor invechite ale generatiilor batrane, prezentand exclusiv aspectele negative ale consumului de cannabis sau alte droguri relativ usoare, precum MDMA sau Psilocybe?
cum naiba reusesc guvernantii nostri, curati si incoruptibili ,atat de eficace sa interzica canabisul ( care sa fim sinceri nu e nici macar pe aproape ca si nocivitate de otravurile astea numite pompos “etnobotanice”) dar cand vine vorba de “etnobotanice se impiedica in tot felul de gaselnite legislative?? treziti-va oameni si vedeti realitatea: Guvernul vostru va otraveste copii si inca pe banii vostri !!
@ intrebare intrebatoare: sunt de acord cu tine ca uneori problema este prezentata partinitor, insistandu-se doar pe aspectele negative. noi oferim informatii neutre despre droguri – un exemplu este aici: https://totb.ro/serial-drogurile-marile-placeri-vinovate-ale-vietii?lang=en . problema drogurilor este prezentata diferit in functie de publicatii si de autori. cred ca e mai important sa punem la dispozitie informatie corecta si documentata stiintific prin mijloacele de care dispunem sau publicand articole de genul celui de mai sus decat sa initiem polemici cu alte publicatii. in felul asta cei interesati de subiect pot consulta mai multe puncte de vedere si isi pot forma o parere proprie.
Problema e ca presa centrala din Romania are audienta incomparabil mai mare decat presa alternativa, deci sunt mult mai in masura sa prolifereze aceasta imagine gresita in randul populatiei, cum ca toate drogurile in afara de cele acceptate social (tutun, cafea, alcool) sunt pentru “ratati”, “nenorociti”, “infractori”. Populatia generala de acolo isi ia informatiile, nu sta sa caute activ pe cine stie ce site pareri avizate, obiective.
Sigur ca e important sa puneti la dispozitia publicului informatii corecte si e foarte bine ca o faceti, insa cine le citeste? In marea majoritate tot noi, cei informati si pro-schimbare. Informatia nu ajunge la cine trebuie si astfel se perpetueaza starea de confuzie si dezinformare, care duce la probleme grave in societate, cazul etnobotanicelor fiind elocvent in acest sens.
Cred ca e necesara o abordare mult mai agresiva in raport cu mass media si formatorii de opinie care nu fac altceva decat sa perpetueze mentalitatile prohibitioniste, depasite si ineficiente, altfel vor trece si la noi 50-100 de ani pana sa ajungem la aceleasi concluzii ca tarile vestice!