Acordarea titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii Babeş-Bolyai (UBB) din Cluj fostului comisar european Gunter Verheugen se anunţa una de un festivism clasic: politicieni “pe alese” (în frunte cu premierul Victor Ponta, ministrul de Externe, Titus Corlăţean şi fostul premier, redevenit primar, Emil Boc), discursuri măgulitoare, fotografii şi declaraţii de presă “pentru istorie”. Istorie a făcut, însă, protestul unui grup de tineri, deranjaţi de politizarea universităţii şi de acţiunea de spălare de imagine a unui politician european, sancţionat pentru încălcarea eticii chiar de către instituţia din care a făcut parte, Comisia Europeană (1).
de Mihai Goţiu
Un protest care aduce în discuţie atât modul în care România a fost acceptată în Uniunea Europeană, cât şi practicile prin care deciziile importante sunt luate în favoarea unor grupuri de interese ş presiune, cu încălcarea transparenţi şi a regulilor democratice. Ramona Duminicioiu, unul dintre protestatari, a acordat un interviu în exclusivitate pentru ”VoxPublica”, în care vorbeşte atât despre motivele protestului, cât şi despre reacţiile politicienilor vizaţi şi ale presei pe marginea protestului.
Mihai Goţiu: Ce v-a deranjat cel mai mult: activitatea de lobby-ist a lui Verheugen, politizarea UBB, spălarea imaginii fostului comisar european cu ajutorul unei instituţii academice?
Ramona Duminicioiu: Tot. Verheugen, în calitate de fost comisar, nu are voie să facă lobby, deoarece contravine normelor de etică după care funcţionează Comisia Europeană (CE). Din comunicarea oficială la nivelul comitetului de etică al CE şi al secretariatului general CE reiese că Verheugen a fost într-o situaţie de conflict de interese şi drept urmare a fost sancţionat. În 2011 i s-au restrâns drepturile, interzicându-i-se să mai intre în contact cu instituţii europene pentru aproape doi ani. Nu contează ce are Verheugen de spus, atâta vreme cât Comisia Europeană a decis să îl sancţioneze. În plus, acordarea celei mai înalte distincţii academice, fără a se baza pe realizări academice, ci invocând motive politice e fundamental greşită. Mai ales că Babeş-Bolyai recidivează cu astfel de fapte, după ce, nu demult, a onorat-o pe Angela Merkel cu titlul de Doctor Honoris Causa, tot pe criterii politice. Veselia asta politico-academică pentru premierea unor nişte aşa-zişi prieteni ai României e ridicolă şi ruptă de realitate.
Mihai Goţiu: În unele reacţii şi prezentări din presă ale protestului vi s-a pus calificativul de ”eurosceptici”. E un calificativ corect?
Ramona Duminicioiu: Nu e. Oamenii care au criticat ceea ce se întâmpla la Universitatea Babeş-Bolyai au o diversitate mare de opinii, ceea ce e foarte sănătos. Noi am vorbit de conflictul de interese în care se află Gunter Verheugen şi premierea sa pe nemerit, despre politizarea şi denaturarea grosolană a evenimentului, despre asocierea nesănătoasă a lui Verheugen cu industrii şi corporaţii murdare, despre faptul că realitatea societăţii româneşti arată că în procesul de aderare nu s-a luat în considerare nevoia socială, economică şi de mediu a României. Nu am vorbit despre cum ar fi dacă România nu ar fi membră a UE, nici nu am pus la îndoială scopul existenţei UE. Tocmai pentru că UE presupune şi multe lucruri pozitive. Dar asta e altă discuţie.
Mihai Goţiu: Este activitatea Comisiei Europene o activitate transparentă? Reprezintă Verheugen o excepţie sau o regulă?
Ramona Duminicioiu: Comisia Europeană poate fi privită ca un guvern al Uniunii Europene. Nu este un organism democratic, niciunul dintre comisari nu a fost ales prin vot democratic. Cetăţenii europeni nu prea au la îndemână mijloace prin care pot trage la răspundere activitatea Comisiei. De asta, de exemplu, există un comitet de etică ce se sesizează în cazul conflictelor de interese. Sancţiunea aplicată lui Verheugen este de o importanţă şi gravitate excepţională. În niciun caz nu poate fi privită ca o frecţie la picior de lemn. Comisia Europeană ia foarte greu astfel de măsuri. În cazul lui Verheugen a fost nevoită să îi impună restricţii, pentru că omul se folosea de influenţa dobândită pe perioada a două mandate de comisar, prin oferirea de servicii de lobby clienţilor – corporaţii sau instituţii – prin firma sa, European Experience Company GmbH.
Mihai Goţiu: În reacţia ulterioară protestului, Victor Ponta v-a acuzat că aţi fi în eroare, că nu aţi fi informaţi (acelaşi lucru l-a spus şi Verheugen în timpul ceremoniei), sugerând, implicit, că nu aţi fi persoane avizate să vă pronunţaţi. ”Domnişoarele care au protestat şi care aveau şase-şapte-opt ani pe atunci când se negocia ca România să devină membră a UE sunt azi cetăţeni europeni ai UE datorită lui Gunter Verheugen. România a negociat bine, iar Gunter Verheugen a fost cel mai corect partener pe care l-a avut România”, a spus Ponta. Cum comentezi aceste declaraţi?
Ramona Duminicioiu: Am 30 de ani şi votez de multă vreme. Cetăţenii – femei sau bărbaţi – nu au nevoie să îşi motiveze protestul cu buletinul în mână. Nu poţi să spui că România a negociat bine şi să aştepţi ca oamenii să te creadă pe cuvânt. Afirmaţiile astea trebuie demonstrate. Nu există dovezi care să ne arate ce eforturi au făcut reprezentanţii români de la vremea respectivă în procesul de negociere pentru aderare la UE. Realitatea e că oamenii ştiu prin ce proces umilitor a acceptat România toate condiţiile impuse de UE. La capitolul Agricultură – cel mai important – nu s-a negociat deloc, reprezentanţii români de la vremea respectivă acceptând în genunchi toate condiţiile impuse de Comisia Europeană prin Gunter Verheugen. România nu se află pe picior de egalitate cu celalte state membre. Noi am fost “integraţi” ca rudele de la ţară în curtea boierului.
Mihai Goţiu: În România, şi nu doar în România, activităţile de tip lobby sunt percepute de o mare parte a publicului larg ca fiind ”normale”. În ce măsură reprezintă lobby-ul o normalitate?
Ramona Duminicioiu: Teoretic lobby poate face oricine şi activităţile de lobby au o varietate aşa de mare, încât e greu să stabileşti exact ce se înscrie în definiţia lobby-ului. Lobby-ul profesional, practicat de corporaţii pentru propriul profit produce injustiţie economică, socială şi de mediu. La nivel european, internaţional, felul în care se face lobby a căpătat proporţii rafinate şi în unele cazuri dubioase, care nu au nicio limită etică. Prin comparaţie cu un cetăţean obişnuit, o companie multinaţională are acces mult mai uşor la informaţie, la oficiali, la serviciile experţilor, la mass media – prin banii de care dispune. Lobby-ul corporatist presupune complicitatea unor actori politici cum e Gunter Verheugen şi alimentează slăbiciunea din sistem – corupţia. Şi aşa factorii de decizie sunt izolaţi de cetăţeni şi de realitate şi nu sunt capabili de viziuni pe termen lung. Dacă peste asta adaugi practicile murdare ale unei companii ca Monsanto, Chevron sau Roşia Montana Gold Corporation, care solicită decizii politice în numele propriului profit, promiţând marea cu sarea, obţii un mediu politic infect, de la care nu are cum să vină o schimbare în bine. Nu ştiu dacă lobby-ul e o normalitate, dar cu siguranţă că lobby-ul corporatist e o anomalie a societăţii. Şi ghici ce, oamenii sunt mai lucizi şi mai curajoşi decât cred guvernul, preşedintele şi parlamentul.
1- Note:
Despre conflictul de interese al lui Verheugen:
Comunicare oficială, decizia CE (aici)
Recomandare a Comitetului de Etică a CE
Solicitare informaţii secretariat general CE – cabinet Jose Manuel Barrosso, către Verheugen
Activităţi de tip lobby:
Discurs Verheugen 2005 Declaraţie Verheugen: “Polonia trebuie să se întrepte spre gazele de şist”
Acest articol a fost preluat de pe platforma de bloguri şi comentarii Voxpublica.