Risipa de hrană: un fenomen specific ţărilor bogate, cu consecinţe pentru ţările sărace

0

Printre cele mai mari probleme cu care se confruntă umanitatea în prezent se numără risipa de hrană, un paradox al unei societăţi care are, deopotrivă, ţări sărace, în care copiii mor de foame şi ţări bogate, în care tomberoanele sunt pline de mâncare, de multe ori neatinsă. Despre acest aspect TOTB a scris în repetate rânduri, prezentând statistici, ştiri, rapoarte care trag semnale de alarmă, iniţiative simbolice sau concrete, care încearcă să reducă uriaşa risipă de hrană la care, într-un fel sau altul, contribuim cu toţii.

 

Câtă hrană se iroseşte în lume? Şi de ce, care sunt principalele motive ale acestei risipe? Naţiunile Unite au încercat să răspundă acestor întrebări şi au remarcat că risipa cea mai însemnată se înregistrează în ţările puternic dezvoltate (SUA, Marea Britanie, dar şi în Europa, în general), în condiţiile în care un miliard de oameni suferă de malnutriţie, la nivel global. Potrivit ONU, principalele surse ale risipei de hrană sunt: agricultura (producţia mai mare decât cerinţa pieţei, deteriorarea alimentelor din această cauză), lipsa infrastructurii corespunzătoare în ţările în curs de dezvoltare (drumuri proaste = alimente stricate în timpul transportului), procesarea, distribuţia şi consumul iresponsabil, excesiv.

Tot dintr-un raport ONU (pe care-l puteţi consulta într-un rezumat extins aici) merită subliniate câteva date şi fapte care ar trebuie să ne pună pe gânduri:

–          anual, cantitatea de apă consumată pentru hrana irosită echivalează cu debitul pe un an al râului Volga, cel mai lung râu european;

–          hrana aruncată la gunoi ocupă în mod inutil o suprafaţă de 1,4 miliarde hectare, echivalentul Chinei, alături de Mongolia şi Kazahstan;

–          hrana irosită este una din sursele principale pentru emisia gazelor de seră, echivalentul său situându-se imediat după SUA şi China, cei mai mari emiţători mondiali de gaze de seră;

–          costurile economice ale hranei care ajunge la gunoi se ridică anual la 750 miliarde de dolari. Zece centre importante ale lumii sunt responsabile pentru 50% din risipa totală de hrană, printre ele numărându-se America Latină, unde sectorul de carne iroseşte circa 80% din totalul de carne ajunsă la tomberon. Asia, la rândul ei, este responsabilă pentru cea mai mare risipă de cereale, dintre care orezul reprezintă o mare problemă, dat fiind nivelul ridicat de emisii de metan. În ceea ce priveşte legumele, cele mai multe ajung la gunoi în Asia, Europa şi Asia de Sud şi de Sud-Est.

Risipa de hrană este un fenomen specific ţărilor bogate, dezvoltate, dar o mare problemă pentru ţările sărace. Consumatorii nord-americani şi europeni (vestici) aruncă între 95 şi 115 kilograme de mâncare anual, pe cap de locuitor. Mai puţină risipă înseamnă mai puţină presiune pe resurse, mai puţină presiune pe politica preţurilor, dincolo de faptul că mâncarea aruncată ar putea hrăni persoanele sărace din ţări sub-dezvoltate. Economiile şi mediul pot şi ele beneficia de pe urma reducerii risipei de hrană.

Un raport al Institution of Mechanical Engineers din Marea Britanie (integral aici) spune că aproape jumătate din toată mâncarea produsă în lume ajunge anual la gunoi. Motivele? Problemele aduse de data de expirare, strategiile de marketing care promovează două produse la preţ de unul, cererea occidentalilor de a achiziţiona produse care să arate bine, practicile agricole proaste, lipsa unei infrastructuri care să ajute transportatorii de produse, nu să îi încurce, precum şi modalităţile necorespunzătoare de stocare. Dacă luăm în calcul faptul că populaţia planetei creşte şi, până la sfârşitul secolului, vor fi încă trei miliarde de oameni în plus de hrănit, trebuie să conştientizăm că aceasta va pune şi mai mare presiune pe resursele de apă, sol şi energie ale planetei.

Există şi iniţiative care încearcă să atragă atenţia lumii asupra acestei probleme, care încearcă să schimbe lucrurile, în cât de mică măsură. Spre exemplu, Bucătăria Comunitară din Danemarca, un proiect pornit acum cinci ani de o mână de tineri care vor să arate lumii că se poate reduce cantitatea de alimente care ajunge în tomberoane. Sau folosirea deşeurilor alimentare pentru a produce energie, cum este cazul unui lanţ de supermarketuri din Marea Britanie (ţară în care se aruncă multă hrană): calculele au arătat că un supermarket aruncă zilnic alimente în valoare de 2.300 de dolari, astfel că lanţul Sainsbury a decis ca toate alimentele care nu mai pot fi donate către o bancă de hrană destinată nevoiaşilor să fie reciclate în energie electrică.

Un proiect similar se derulează în SUA, mai exact în Brooklyn, New York: este vorba de producerea de biogaz din resturile de mâncare aruncate la gunoi. Combustibilul alternativ ar urma să fie folosit pentru încălzirea locuinţelor; utilizarea lui va ajuta la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Astfel, resturile de pizza, căpşunile stricate, covrigii uscaţi şi alte resturi de mâncare pot deveni sursă de căldură în oraşul New York; toate aceste resturi sunt colectate şi transportate la o staţie de tratare a apei menajere din Brooklyn, unde sunt transformate în biogaz şi vor genera căldură pentru mai mult de 5.000 de gospodării. În cadrul programului se colectează resturi de mâncare de la cantine şcolare, pentru început, dar colectarea se va extinde şi la alte tipuri de unităţi. În final, uzina cuprinsă în program va putea procesa aproximativ 500 de tone de resturi de mâncare pe zi, adică 15% din gunoiul organic al oraşului New York. Tot ce rămâne va ajunge compost.

Fostul președinte al lanțului de băcănii Trader Joe’s, Doug Rauch, a deschis într-un oraș din Massachusetts, Dorchester, un restaurant-băcănie care vine numai produse preparate din ingrediente expirate. Botezat Daily Table (Masa zilnică), magazinul va încerca să folosească produsele pe care americanii la aruncă la gunoi și care reprezintă 40% din mâncarea cumpărată. Acestea vor fi îndeajuns de ieftine încât să-i convingă pe unii să le aleagă în defavoarea fast-food-urilor mai puțin sănătoase. Iar în Germania ia avânt fenomenul de food-sharing, susţinut de tineri, în special, care scotocesc, noaptea, prin tomberoanele de gunoi ale supermarketurilor şi sortează tot ce mai poate fi folosit.

Fenomenul se întâmplă şi în SUA sau alte ţări din Europa, ajutat de tehnologia modernă – în special de internet, care îl ajută să ia amploare. În Germania, pe site-ul www.foodsharing.de, sunt mii de oameni înscrişi. Site-ul le indică oamenilor unde se găsesc diverse produse, puse în coşuri, care aşteaptă să fie ridicate. Există şi o aplicaţie de telefon mobil pentru a afla adresa celui mai apropiat „coş de produse” şi ora la care este umplut. Pentru cei care nu îşi permit accesul la internet, sunt organizate altfel de puncte de ridicare a produselor alimentare: frigidere puse în diverse zone, de unde oricine se poate servi cu ce produse doreşte din cele aflate la dispoziţie.

 

Vă invităm să citiţi şi:

Paradox românesc: oameni care mor de foame şi tomberoane pline cu mâncare

 


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger