De vreo săptămână, mii de oameni se adună în fiecare zi în Taksim Gezi Park – centrul european al Istanbulului, una din principalele zone turistice ale metropolei turce. Se scandează, se cântă, se dansează. Sunt în mare parte tineri care se consideră independenți, apolitici. Grupuri eterogene pe care i-a unit nemulțumirea față de niște reforme guvernamentale pe care le consideră încălcări ale drepturilor omului.
de Ștefan Mako (Casa Jurnalistului)
Ne-a adus în piață Zeynel, un afacerist kurd promițător care ține o fabrică de materiale de izolație. L-am întâlnit într-o benzinărie dinainte de Istanbul și ne-a arătat catalogul lui, cu promisiunea că o să aibă proiecte și-n România. După ce Mihai i-a desenat un metrou ca să-i explice unde vrem să ne lase, ne-a ocolit câteva ore prin satul în care are fabrica, ne-a dat mâncare și ceai și ne-a zis că Erdogan e cel mai bun turc din 1923 încoace. Am făcut cu el primul interviu pe google translate.
În Taksim am ajuns după miezul nopții, dar piața e plină. Studenți, liceeni, părinți cu copii care mănâncă porumb fiert. Miroase a alune și a sucuri de fructe. Sunt improvizate mai multe corturi de aprovizionare gratis cu alimente și medicamente. Sunt și câteva biblioteci. Până acum câteva minute lumea striga „Dragi prieteni, Rezistența continuă! A început în Gezi, continuă peste tot.”
Aglomerația a crescut temperatura din zonă față de restul orașului – un megalopolis năucitor cu zeci de colți din oțel care vor să înșface semiluna de pe cer. Au crescut între sute de mii de blocuri de apartamente și case colorate agățate în terasele dealurilor de pe Bosfor. Peste 13 milioane de oameni formează cel mai mare furnicar din Europa.
Infrastructura și peisajul turcești te lasă paf chiar și după un autostop de 24 de ore – din care nouă într-o comună bulgărească, trecut vama pe jos, după opt controale de pașaport, ratat furtună la un bob de grindină și ajuns în țară din mila unor tiriști români. 40 de ore fără somn și Taksimul te trezește.
Voluntari ambulanți fac ronduri de noapte cu chestii de ronțăit, ceaiuri, cafele și sucuri. Pe alocuri miroase a boschetar. Unii participanți nu au mai fost acasă de câteva zile. Și-au făcut culcuș pe sub pomii din parc. În jurul spațiului verde e un proiect lăsat în paragină. Municipalitatea voia să lărgească spațiul destinat pietonilor, însă materialele au fost folosite pentru baricade, sunt rupte. În timpul luptelor cu poliția, tinerii au făcut ziduri din gărdulețele care împrejmuiau șantierul și tot ce au mai găsit pe străzi: mașini, autobuze, bucăți de perete, bănci, cărămizi etc. (…)
Puteți citi textul integral, aici.