Am vrut să exprim aceste gânduri mai demult, dar n-am avut timp. Recunosc, de altfel, că protestele pentru Roşia Montană m-au luat prin surprindere, prin amploare, în primul rând. M-am trezit, fericit, în mijlocul a mii de oameni care erau, pentru mine, toţi frumoşi din simplul motiv că se aflau acolo, în stradă.
Foto: Casa Jurnalistului
de Mihnea Blidariu
Între timp, multe s-au întâmplat. Unele lucruri, aşteptate. Altele, neaşteptate. Ştiam că propaganda de denigrare a protestatarilor va începe imediat ce oligarhia trans-partinică va realiza că zeci de mii de oameni pe străzi nu pot fi duşi cu zăhărelul. Ştiam că puterea va promite, se va răzgândi şi va promite iară, într-un ameţitor joc demagogic. Nu ştiam, însă, că prostia puterii se va afişa atât de deplin în declaraţii. Nu ştiam că jandarmeria va fi atât de paşnică. Şi nici că protestatarii vor rezista atât de admirabil în faţa tuturor presiunilor.
Dar nu despre asta vreau să vă vorbesc. Vreau să vă vorbesc despre solidaritatea de dincolo de ideologiile politice. Poate paradoxal pentru unii, privesc această solidaritate ca pe o necesitate în drumul nostru înapoi la politică: o politică cinstită, informată, demnă, ferită de grupuri infracţionale şi de interese economice particulare. O politică pentru cetăţean.
În ultimii 24 de ani, am asistat la „bătălii” publice care nu au avut, nici o secundă, legătură cu politica. În spatele microfoanelor şi al declaraţiilor au stat interese oligarhice care n-au avut nicicum de-a face cu preocuparea pentru bunăstarea cetăţeanului. În apropierea campaniilor electorale, febra populismului i-a cuprins pe toţi, indiferent de partid. Am putut vedea partide de dreapta care au luat măsuri de stânga, partide de stânga luând măsuri de dreapta şi toate, pe rând, făcând promisiuni care n-au ajuns să fie respectate niciodată.
Ştiu că printre zecile de mii de protestatari din toată ţara sunt oameni cu viziuni capitaliste, socialiste, anarhiste, naţionaliste, internaţionaliste, nihiliste, creştin fundamentaliste, ateiste şi lista poate continua. Ştiu că fiecare vede salvarea Roşiei Montane (şi) prin prisma propriei opinii politice. Însă ceea ce trebuie să realizăm, împreună, este că Revoluţia Roşiei Montane este, totodată, şi revoluţionarea modului în care se face politică în România. Rămânând solidari în jurul Roşiei Montane, în ciuda diferenţelor de gândire politică, vom putea, mai apoi, când Roşia – când România! – va fi în siguranţă, să demarăm acest nou fel de dialog politic. S-ar putea să ne certăm, să intrăm în conflict de idei, să ne contrăm dur şi poate să nici nu mai vorbim unii cu alţii. Da, noi, care acum luptăm umăr la umăr, s-ar putea să nu ne mai înţelegem. Dar va fi o ceartă curată, pentru că noi, indiferent de opţiunea politică, nu servim nici un interes ascuns, nu avem nici o agendă secretă şi nu ne aşteaptă nici un joc la bursa din Toronto. Va fi o luptă bună (a good fight, cum zice englezul), pentru că ea se va purta cu respect faţă de lege şi cu grijă faţă de cetăţean.
Eu cred în auto-organizarea socială orizontală şi resping ierarhiile de partid. Respect dreptul la proprietate. Nu cred în corporaţii şi nici în branduri. Nu sunt deloc o persoană religioasă. Şi iubesc folclorul românesc tradiţional. Ştiu, pare un mix ciudat. Uneori, nici eu nu mi-l explic în totalitate. Dar când va veni vremea şi voi sta faţă în faţă cu tine şi ne vom certa despre cum să fie România de mâine, fie că eşti naţionalist, comunist, ultra-ortodox sau hipster de birou, te voi respecta. Pentru simplul motiv că ai fost aici, în stradă, când Roşia Montană a strigat după ajutor. Pentru că ai ştiut să-ţi exerciţi dreptul tău la liberă exprimare.
În Revoluţia Roşiei Montane, ideologiile politice pot să-şi continue destinul. Oligarhiile, corupţia, indiferenţa, minciuna, demagogia şi cenzura – NU!
Uniţi, salvăm Roşia Montană!
P.S. Un mic – şi esenţial – adevăr pentru toţi analiştii de stânga, centru şi dreapta care se tooot dau de ceasul morţii de trei săptămâni încoace să găsească şi să analizeze motivaţiile şi resorturile sociale care au scos zecii de mii de oameni în stradă pentru Roşia Montană: vreme de 15 ani, o mână de ţărani, ajutaţi de o altă mână de cetăţeni, au rezistat în faţa unei avalanşe de ilegalităţi, minciuni propagandistice, autorităţi corupte, presiuni psihologice şi şantaj. Au rezistat – şi rezistă! – cu răbdare, cu demnitate şi curaj. Ceea ce nu se poate spune despre cei 33 de „mineri” şi premierul din mina-muzeu. În fiecare zi din aceşti 15 ani, a mai venit câte un cetăţean. Adus de un flyer de pe stradă, de o discuţie într-o cafenea, de un articol pe internet, de o acţiune directă. Unul câte unul, ne-am (şi neam) adunat. Iată-ne!…
Părerea voastră
Am deschis pe TOTB.ro o nouă rubrică, unde vom publica textele primite de la voi, cititorii vigilenți care, din când în când, puneți mâna pe tastatură și ne scrieți. Într-o lume unde e din ce în ce mai limpede că jurnalismul cetățenesc poate compensa pentru hibele unei prese centrale predominant corupte și animate de interese politice și presiuni comerciale, cu toții sutem datori să rupem, măcar din când în când, bariera dintre consumator și producător. Adică să devenim prosumatori, să ne implicăm și să dăm mai departe mesajele noastre: Acțiunea e contagioasă. Cu alte cuvinte, așteptăm textele voastre pe Facebook sau pe adresa [email protected].