Revendicări pentru un spațiu public de calitate

0

Spațiul public este confiscat de corporații. Când nu este anexat intereselor private, negocierea spațiului nostru se petrece la nivel instituțional și politic înalt, în afara unui acces larg al cetățenilor la luarea deciziei. Propunem aproprierea colectivă și democratică a spațiului în care trăim și interacționăm. În lipsa unei responsabilizări cotidiene a fiecăruia dintre noi, spaţiul public va rămâne mereu anexat unor sensuri care îi sunt străine.

Grupul pentru Acțiune Socială

Deși ne referim în mod principial la spațiul public, revendicările concrete le îndreptăm de data aceasta spre asigurarea unor zone verzi de calitate, într-un oraș sufocat de betoane, mașini și aglomerări cacofonice. Revendicările noastre vin pe fondul unui demers salutar, însă lipsit de dezbateri reale, inițiat de Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca (USAMV) și de Primărie, de a reda accesului cetățenesc gratuit o zonă de 3 hectare. Astfel de demersuri pot fi extinse, în urma deliberărilor comunitare, asupra altor zone ale orașului. Așteptăm un răspuns oficial la revendicările noastre din partea autorităților locale până marți, 20 martie.

Revendicări

  1. Iniţierea unor politici publice de regenerare urbană a cartierelor de locuinţe colective, pe baza unei planificări participative integrate (trafic, parcări, spaţii verzi, infrastructură, echipamente, dotări publice, activităţi economice), cu accent pe calitatea mediului rezidenţial şi în mod special pe calitatea reţelei de spaţii şi dotări publice / comune.
  2. Redarea Parcului Feroviarilor (5,5 hectare), al doilea parc clujean ca mărime cu acces gratuit după Parcul Central, comunității locale. În urma consultărilor și negocierilor cu societatea civilă, comunitatea locală, clubul de fotbal CFR care gestionează parcul pe baza unui contract de asociere cu SNCFR, regionala SNCFR și autoritățile locale, pot fi găsite soluții mai bune de reintegrare a parcului în circuitul urban față de actualul proiect al clubului de fotbal care propune transformarea parcului într-o bază sportivă pentru fotbaliștii CFR.
  3. Inițierea de către Consiliul Local și societatea civilă a unor negocieri cu noua conducere a Universității Babeș-Bolyai pentru ca Parcul Iuliu Hațieganu și Grădina Botanică să fie deschise gratuit accesului public, urmând bunul exemplu al USAMV și instituind ca doar în anumite porțiuni intrarea să fie condiționată de taxe.
  4. Amenajarea arealului din preajma lacurilor din Gheorgheni, în urma unui concurs de proiecte și în urma deliberărilor colective, astfel încât aceste spații să nu mai fie zone de tranzit spre mall, ci locuri valoroase în sine, așa cum au existat în trecut ca spații de socializare și de loisir.
  5. Reconfigurarea bazei sportive din zona Pârăului Calvaria și din apropierea străzilor Parâng și Mehedinți prin mecanisme consultative și consensuale, astfel încât cel mai mare areal de socializare din Mănăștur să se bucure de concursul autorităților publice printr-o reabilitare temeinică.
  6. Deschiderea curților școlilor în timpul după-amiezilor, weekendurilor și vacanțelor și permiterea pătrunderii gratuite și generale pe terenurile de sport din incinta acestora. Soluțiile de acces și amenajări noi în curțile școlilor să fie găsite în urma consultărilor cu Inspectoratul Școlar Județean, direcțiunea școlilor, comitete de părinți și elevi. Potrivit unor calcule realizate alături de reprezentanți ai Inspectoratului Școlar, cantitatea de spații de joacă din oraș s-ar dubla (cel puțin) dacă un astfel de sistem simplu de acces s-ar pune practică.
  7. Transformarea terenului viran cuprins între străzile Observatorului, Rapsodiei şi Lunii într-o grădină publică de cartier, prin reglementarea ei ca spaţiu verde în PUG şi prin amenajarea ei ca spaţiu public. Conform PUG aflat în vigoare, terenul are destinaţie spaţiu verde (V1b). Modificarea acestei destinaţii nu îşi găseşte justificare în condiţiile situaţiei precare a spaţiilor verzi în general în Cluj și cu precădere în cartierul Zorilor.
  8. Realizarea printr-o Hotărâre de Consiliu Local a unor cadre consultative și de repartizare bugetară la nivel de cartier. Amintim că reprezentanți ai Primăriei și Consiliului Local au aprobat verbal propunerea Grupului pentru Acțiune Socială (GAS) cu privire la: „Asumarea de principiu de către primărie ca, în anul 2013, o șesime din bugetul local să fie distribuit prin mecanisme specifice democrației participative (ex.: planificare bugetară participativă în cartiere), în urma instituirii unui mecanism de consultare elaborat alături de societatea civilă, care să asigure o deliberare cetățenească largă și informată”.

Semnatari (lista asociațiilor și grupurilor informale semnatare este deschisă):

Grupul pentru Acțiune Socială (GAS)

Asociația Efectul Fluture

Clubul Ecologic Transilvania

Centrul pentru Resurse de Mediu (CIDRM)

Centrul Regional Formatest

ColectivA

European Alternatives România

Fundația ExtraArt

Tinerii Mânioși

Principii

În societatea românească postcomunistă, spaţiul public a devenit temă de proiect nicicînd realizat în şcolile de arhitectură şi metaforă corectă din punct de vedere politic pentru discursuri electorale şi de conjunctură. Dispariţia practicilor publice, înghiţite de masificare, divertisment şi privatizare uniformă a spaţiului, pe fondul dominaţiei discursurilor unor elite autoinstituite cu acces privilegiat la mijloacele tehnice de expresie publică, obligă la acţiuni sociale, politice sau artistice capabile să recreeze, să revitalizeze, şi să redea spaţiului public sensul său politic. 

Pentru aceasta, şi ştiind că spaţiul public este o construcţie fragilă, provizorie, la frontiera dintre soliditatea intervenţiei arhitectural-urbanistice şi volatilitatea cuvîntului rostit, e nevoie de acţiuni de recuperare cotidiană a lui – prin creaţii, prin dezbateri, prin revendicări, prin proteste şi ocupări – a  fiecăreia din trăsăturile următoare, a mai multora laolaltă şi a tuturor împreună:

1)  spaţiul public trebuie să fie deschis şi al deschiderii, un spaţiu accesibil oricărui anonim şi tuturor necunoscuţilor, care nu are nevoie de identificări, autorizări şi competenţe specifice pentru a-l practica, pentru a intra sau ieşi din el.

2) spaţiul public trebuie să îngăduie şi să protejeze diferenţa, antagonismul şi conflictul. În cadrul său, indivizii intră în raporturi diferenţiale şi ca diferiţi, acceptîndu-i pe ceilalţi ca adversari, concurenţi, dar nu ca inamici. Rivalitatea este un alt nume al acestei conflictualităţi, ce nu trebuie înţeleasă în sensul negativ-distructiv al termenului, ci ca pe o sursă de creaţie şi de evenimente.

3)  spaţiul public trebuie să-i facă vizibili pe practicanţii ei şi să se ofere neîncetat ca ansamblu de locuri ale vizibilităţii. Nu ale supravegherii (video), nu ale controlului, ci ale negocierii limitei dintre ceea ce trebuie să se vadă şi ceea ce trebuie să rămînă ascuns, dintre ceea ce trebuie să se spună şi ceea ce nu trebuie să se spună. Vizibilitatea în spaţiul public nu poate fi separată de chestiunea expunerii (act de curaj, după Hannah Arendt, act de expunere prin rostire publică a cuvintelor şi ideilor) şi de chestiunea transparenţei.

4)  spaţiu public trebuie să rămînă comun, în ambele sensuri ale acestui cuvînt. El este un spaţiu comun, întrucît nu aparţine nimănui în mod precis şi tuturor în acelaşi timp. El creează astfel premisele egalităţii, prin inapropriabilitatea sa şi prin accesul şi practica în comun, în mai mulţi. Spaţiul public este şi un spaţiu al comunului, pentru că practica lui se face în nume comun, fără a angaja nume proprii sau, cel puţin, fără a utiliza aceste nume proprii ca surse de autoritate şi de adevăr.

5)  spaţiul public este locul în care trebuie să se întîmple ceva, care poate găzdui evenimentul (şi nu doar evenimente planificate). Astfel, spaţiul public este „locul” în care ceva are mereu loc, locul evenimentelor, surprizelor, întîmplărilor şi întîlnirilor. Este, de asemenea, spaţiul ruperilor de timp, al întîrzierilor şi amînărilor, al imprevizibilului – al corpurilor altfel, al gesturilor şi vorbelor altfel – şi, deci, al expunerii fiecăruia şi a tuturor la ceea ce nu era nicidecum aşteptat.

6)  spaţiul public trebuie să fie locul învăţării şi exersării unei raţionalităţi individuale şi colective. Cei care îl practică sînt cetăţeni liberi, subiecţi politici înzestraţi cu raţiune, voinţă şi responsabilitate capabili să formuleze argumente şi revendicări comprehensibile şi negociabile.

7)  spaţiul public trebuie să fie locul învăţării exersării unei sensibilităţi individuale şi colective. Spre deosebire de spaţiul privat, loc al intimităţii corporale, şi de spaţiul profesional, loc al funcţionalităţii corporale, spaţiul public este locul iruperii corporale ca masă (şi mască) purtătoare a unui rol public, altul decît cel atribuit prin locul propriu acasă ori la muncă[1].


[1] Principii preluate din „Manifest pentru spațiul public”, scris de Ciprian Mihali la solicitarea Grupului pentru Acțiune Socială (GAS) http://ciprianmihali.blogspot.com/2011/03/manifest-pentru-spatiul-public.html


 


Leave A Reply