Dacă rămâneţi în pană de gaz sau dacă sunteţi adepţii unei bucătării naturiste, fără foc, atunci sigur veţi găsi drept delicioasă reţeta de mai jos. Ea a fost gândită special pentru sărbătorile de iarnă de către Cornelia Marin (restaurantul Fibrio), despre care TOTB v-a povestit acum câteva luni. Vă dorim lectură plăcută (reţeta este descrisă pas cu pas de Cornelia, căreia îi mulţumim), gătit cu spor şi poftă mare!
„De când am început să dau viaţă cozonacilor de Crăciun, mi-au venit o grămadă de idei pe care sper să le pun în practică, cât de curând. În timp ce formam “trandafirii” de la cozonacii cu proteină animală, mi-a încolţit ideea să fac un cozonac fără foc în acelaşi mod. Încerc să explic cât mai bine reţeta, chiar dacă a fost în mai multe etape.
Ingrediente:
1 1/2 c unt de migdale (adica vreo 225gr)
2 c crupe de hrişcă (300 gr)
1/4 c seminţe de in galben (40 gr)
100 gr nucă românească
1 linguriţă ştevie praf
2-3 linguri cacao crudă (cca 20 – 25 gr)
1/2 c miere de trandafiri (sau altă miere)
1 linguriţă pulbere de portocală deshidratată
3 linguri lucuma praf
1 1/2 c apă plată
1/4 c bănuţi de ciocolată raw (am avut făcuţi de mine)
un vârf de sare Himalaya
Am măcinat crupele de hrişcă şi seminţele de in galben şi făina rezultată am pus-o într-un castron mai mare. Se mixează în blender 1 c unt de migdale cu 1 1/2 c apă şi va rezulta un lapte cu o consistenţă mai mare decât un lapte de migdale obişnuit. L-am turnat peste crupele de hrişcă măcinate şi am amestecat bine, ca să nu rămână cocoloaşe de făină. După ce am omogenizat amestecul, am adăugat ştevia, sarea şi pulberea de portocale deshidratate. Rezultă o “cocă” maleabilă, din care am rupt o bucată de cca 200 gr, pe care am amestecat-o cu cele 2 linguri de cacao. Cealaltă compoziţie am întins-o cu merdeneaua într-o foaie subţire (cca 0,3 – 0,4 cm) pe care am tăiat-o în două. Pentru că o vroiam ceva mai uscată, am băgat-o la deshidrator, dar nu mai mult de 30 min, pentru că se va usca prea tare şi se va rupe. (Am păţit şi eu acest lucru şi a trebuit să adaug apă, să o frământ şi să o întind încă o dată).
Nuca tăiată în bucăţi mici se amestecă cu mierea (de trandafiri) şi praful de lucuma şi se întinde cu o spatulă pe o foaie de la deshidrator. Am lăsat-o cca 2 ore, până a devenit o masă compactă, uşor de modelat. La amestecul de nucă cu miere se adaugă 1/4 c unt de migdale şi se formează, cu mâna, un şnur mai gros pe care îl punem în mijlocul unei foi de compoziţie (tocmai scoasă de la deshidrator). Se rulează o singură dată şi se taie foaia care rămâne. Acest rulou se bagă la deshidrator pentru o oră. După ce l-am scos de la deshidrator, l-am rulat prin nuca cu miere şi lucuma, m-am gândit că ar fi interesant să adaug şi nişte bănuţi de ciocolată raw, pe care-i aveam rămaşi de la o altă prăjitură.
Peste compoziţia rezultată am mai rulat o foaie de hrişcă cu unt de migdale şi am mai lăsat-o la deshidrator încă 30 min. A doua zi dimineaţa l-am tăiat şi l-am aşezat în forma specială (şi pentru pozat), însă nu înainte de a-l degusta. Bucuria mea a fost cu atât mai mare cu cât cei din jurul meu au fost încântaţi de gustul şi aroma cozonacului fără foc.”
Foto: corneliamarin.ro
Alte reţete (inclusiv pentru sărbători) fără foc puteţi găsi pe blogul Corneliei Marin.
Poftă bună!