“Responsabilitatea pentru sănătate nu mai este a omului, ci a industriilor care decid pentru el. Dar cu ce preţ?”

1

Alimentaţia şi dietele (de slăbit, de detoxifiere etc.) au devenit un subiect la modă, indiferent de sezon. Articole pline de sfaturi despre cum să slăbeşti rapid câteva kilograme ca să arăţi bine pe plajă invadează internetul pe site-uri dedicate femeilor, dar şi pe site-uri generaliste sau de ştiri. Produse minune, care ne scapă de grăsimi şi toxine în timp ce noi ne vedem de muncă, stând la birou (sau chiar dormind), sunt promovate intens pe orice colţişor virtual (şi nu numai). Discuţii despre cum să mâncăm sănătos se pot auzi şi în food-court-urile mall-urilor, din guri care înfulecă junk-food, dar promit că de mâine se apucă de dietă.

 

 

 

Sau că anul viitor trec pe un stil de alimentaţie şi de viaţă mai sănătos. “Suntem ceea ce mâncăm” ni se spune peste tot şi nu fără fundament. Dar în toată această avalanşă de informaţii, de sfaturi, de propuneri de dietă, de cărţi despre slăbit sau menţinut greutatea ideală, cum ştim ce este corect pentru fiecare dintre noi? Cum putem găsi soluţia care să se potrivească metabolismului fiecăruia dintre noi, indiferent că vrem să slăbim, să ne îngrăşăm, să mâncăm corect, sănătos ori să urmăm un tratament, prin alimentaţie, pentru o problemă de sănătate? Suntem asaltaţi de mituri şi promisiuni. Cum ne croim calea printre ele?

Cu aceste întrebări am ajuns la Raluca. Pe Raluca Schachter aţi cunoscut-o nu demult, cu ocazia unui alt interviu, din seria despre educaţia acasă de pe TOTB. Raluca are o fetiţă de 9 ani, Melanie, care este, în prezent, educată acasă. Profesia căreia Raluca i s-a dedicat este cea de nutriţionist clinic; a practicat-o, o vreme, în SUA, iar acum face acelaşi lucru şi în România. Pentru că exemplul personal este foarte important, Raluca este un om care trăieşte sănătos, mănâncă sănătos şi îşi educă copilul după principii libere, oferindu-i acces la experienţe de viaţă care să o ajute în dezvoltarea personală. Dincolo de exemplul oferit de ea însăşi, pentru Raluca specializarea ei în nutriţie clinică reprezintă mai mult decât o meserie – este o pasiune alimentată de dorinţa de a oferi ceva util celor din jur. Am început să povestim pornind de la miturile dietelor care promit eliminarea mai multor kilograme în câteva zile şi obţinerea unui corp perfect, gata tonifiat, numai bun de expus pe plajă. Astăzi, prima parte a interviului:

 

Aproape toate publicaţiile care promovează astfel de diete uită să menţioneze faptul că fiecare organism reacţionează diferit, fiecare organism are un metabolism diferit şi o dietă de un anumit tip poate funcţiona pentru un organism şi poate să nu funcţioneze deloc pentru altul. Să aterizăm puţin în realitate: cât adevăr este în spatele acestor propuneri miraculoase alimentare care slăbesc pe toată lumea şi cât este, de fapt, marketing şi exploatarea dorinţei intrinseci a multora dintre noi de a arăta bine fără a depune efort (pentru că asta ni se vinde în prezent, peste tot pe unde ne uităm)?

În primul rând, conceptul care se bazează pe principiul “trebuie să iei medicamentul, nutrientul sau remediul X pentru afecţiunea sau simptomul Y” este specific medicinei alopate şi deja s-a dovedit, de-a lungul timpului, că nu rezolvă problema, ci maschează doar simptomele. În prezent, putem observa trei abordări de bază în sistemul medical convenţional şi alternativ. Sistemul medical convenţional, alopat, este o abordare care se bazează pe suprimarea simptomelor negative şi pune accentul pe afecţiune, fie că este vorba de obezitate, infecţii sau boli degenerative. Nu există o “prevenţie” reală aici. Acţiunea se întreprinde atunci când apar simptomele şi, mai ales, bolile, iar aceasta înseamnă mereu prescrierea de medicamente, pe viaţă. Cauzele ascunse, reale, care au generat afecţiunea, nu sunt luate în considerare. Chiar şi medicina alternativă este mai mult orientată către afecţiune şi simptomatologie, unde acestea sunt suprimate prin remedii naturale. Desigur, este o metodă mai puţin toxică decât a lua medicamente sintetice, dar nici aceasta nu este soluţia pentru o sănătate optimă pe termen lung. De multe ori se rezumă la jucarea ruletei ruseşti cu tot felul de „remedii la modă”. Al treilea model este unul care merge mult mai departe şi mai adânc decât a suprima simptome şi a “trata” afecţiunile la suprafaţă. Este un model cu totul diferit şi specific, orientat către individ, unde se îndeplinesc, în primul rând, cerinţele nutriţionale, genetice şi biochimice unice ale acestuia. Vorbim, acum, despre individualitate metabolică, despre cum şi de ce “hrana unui om este otrava altuia” şi de ce nu există măsuri universale când vorbim de nutriţie. În momentul în care înţelegem acest concept şi îl aplicăm în viaţa noastră, vom înţelege cât de superficiale, eronate şi chiar periculoase pot fi toate aceste „tendinţe la modă” pe care le găsim în media. Suntem toţi diferiţi la nivel biochimic, aşa cum suntem la nivelul amprentelor. Ceea ce funcţionează pentru o persoană poate să nu funcţioneze pentru altă persoană şi poate chiar să-i facă rău unei a treia persoane.

 

 

Ce au uitat oamenii societăţii moderne, când vine vorba de hrană, de a mânca (de a se hrăni)?

Oamenii societăţii moderne nu mai sunt educaţi în şcoli şi nici în familie despre vitalitatea conexiunii noastre cu Natura, cu pământul, pentru bunăstare şi sănătate. Este un concept care a fost exclus total, în favoarea industriilor producătoare de mâncare „junk”, uşor accesibilă. Nimeni nu mai ştie de unde vine mâncarea care le aterizează în farfurie şi cum a fost produsă şi nici nu vor să ştie. Sau, dacă şi-ar dori să afle, nu cunosc metodele prin care ar putea să afle.

Mulţi trăiesc sub aberanta deziluzie că producerea hranei trebuie să fie responsabilitatea altcuiva, până când sunt ei pregătiţi să o consume, spune un foarte cunoscut autor şi fermier sustenabil din America, Joel Salatin. Are mare dreptate! Responsabilitatea pentru sănătate nu mai este a omului, ci a industriilor care decid pentru el. Şi ce convenabil este, nu? Dar cu ce preţ? Este trist şi ridicol când ne gândim că nimeni nu ar pune benzină proastă sau nepotrivită în maşina nouă, în schimb, când vine vorba de propria mâncare, oamenii moderni vor să scape de „corvoadă” cât se poate de repede, prin alimente procesate şi de proastă calitate – soluţii dezastruoase pentru sănătate. Principiul alimentaţiei sănătoase a fost tot mai mult sacrificat în favoarea altor preocupări moderne, diverse. Mai devreme sau mai târziu, însă, acest lucru se plăteşte sub forma unei afecţiuni, a unei vieţi mai scurte şi a unor copii mai puţin sănătoşi.

Ce înseamnă, de fapt, o dietă, o cură de (slăbire, îngrăşare etc.), alimentaţie sănătoasă? Haide să lămurim puţin “terminologia” care invadează articolele cu sfaturi “universal valabile”.

Eu, personal, nu cred în „curele de slăbire” şi nici nu le recomand. Toţi clienţii mei slăbesc ori se îngraşă după nevoie, mâncând pe săturate! Greutatea în plus este doar un simptom, ca oricare altul. Mult mai importantă este redobândirea sănătăţii, pentru că, în mod cert, cei care au probleme în acest sens suferă de disfuncţii metabolice. Când îşi echilibrează, însă, biochimia organismului, atunci în mod sigur şi greutatea se va restabili. Mentorul meu principal, William Wolcott, sintetizează foarte bine câteva aspecte esenţiale referitoare la problemele de greutate: „Grăsimile nu te îngraşă. Proteinele nu te îngraşă. Carbohidraţii nu te îngraşă. Nici caloriile, de fapt, nu te îngraşă. Dar ce te îngraşă este inabilitatea de a metaboliza sau a converti în energie carbohidraţii, proteinele, grăsimile şi caloriile. Consumă alimentele potrivite tipului tău metabolic, în proporţiile potrivite şi vei oferi organismului ceea ce are nevoie pentru a pune în funcţiune “motoarele” metabolismului tău.

 

 

Care este, în acest caz, metoda practicată de tine, pentru cei care vin şi îţi cer sfatul, ajutorul?                                          

Metodologia pe care o practic, Metabolic Typing®, este un sistem revoluţionar şi inovativ care se bazează pe individualitate metabolică, pe echilibrarea biochimiei individului şi dezvoltarea unor planuri nutriţionale extrem de bine personalizate la nivel fiziologic şi biochimic. Este o metodologie complexă, care s-a dezvoltat continuu în ultimii 35 de ani şi care se bazează pe detectarea tuturor dezechilibrelor biochimice din organism şi eliminarea acestora prin procedee specifice şi sistematice. Acestea sunt cele care duc, în final, la tot ceea ce numim boală sau simptom negativ de sănătate. În opinia mea, aceasta este adevărata prevenţie. Totul începe cu stabilirea tipului de metabolism. Alimentele au puterea să vindece, într-adevăr! Dar au şi puterea să genereze afecţiuni, dacă nu sunt potrivite pentru modul în care a fost “proiectat” metabolismul tău să le proceseze Nu este vorba numai de ceea ce mâncăm; o mare importanţă o are şi proporţia în care consumăm macro-nutrienţii (proteine, grăsimi şi carbohidraţi), care face posibile maximizarea energiei, controlul greutăţii şi sănătatea optimă.

Fiecare individ este construit astfel încât să funcţioneze ca unul din cele două tipuri proteice (având nevoie de cantităţi mai mari de proteine şi grăsimi) sau unul din cele două tipuri carbohidrat (având nevoie de cantităţi mai mari de carbohidraţi şi mai mici de proteine şi grăsimi) sau ca unul din cele două tipuri mixte (având nevoie de  o combinaţie specifică între primele două tipuri). Raţiile dintre proteine, carbohidraţi şi grăsimi, precum şi tipul acestora, vor varia mult în fiecare metabolism, cultură şi zonă geografică. Un exemplu clasic, în acest sens, este diferenţa extremă între un eschimos care se hrăneşte în proporţie de 80% cu grăsime şi proteine animale şi un indian din est, care trăieşte cu o alimentaţie aproape vegetariană. Ambele popoare au trăit bucurându-se de sănătate robustă şi vieţi îndelungate. Dar au consumat acele alimente locale la care au fost adaptate genetic, de-a lungul timpului, să le consume. Vă imaginaţi cum ar fi ca aceste popoare să facă schimb de “diete”? Ce credeţi că s-ar întâmpla?

Ce presupune, mai concret, metoda practicată de tine?

Programul de sănătate în sine pe care îl ofer eu se desfăşoară online şi presupune efectuarea unor teste de laborator unice în România, o perioadă de instruire (coaching), în care clientul va învăţa un know-how preţios despre cum funcţioneaza metabolismul său unic şi de ce are exact nevoie (alimente, nutrienţi) pentru a-şi menţine sănătatea, detectarea mecanismelor prin care corpul transmite semnale şi cum trebuie interpretate acestea. În plus, îmi educ clienţii în legătură cu tot ceea ce trebuie să ştie despre sănătatea lor şi individualitatea lor metabolică, începând cu procurarea alimentelor, prepararea lor corectă, reţete pentru tipul lor specific, implementarea unui nou plan nutriţional în viaţa lor şi terminând cu planuri detaliate de vindecare a afecţiunilor lor clinice. Nimic nu este „generic”, totul este extrem de individualizat, inclusiv nutrienţii şi suplimentele pe care le recomand. Nu este, deci, încă o altă „dietă universal valabilă”, este un protocol complet de sănătate. Pentru cei care doresc să afle mai multe, îi invit să descarce şi să citească un e-book pe care l-am scris pe această temă, care se găseşte pe site-ul meu.

 

 

De ce preferă lumea (din România, dar şi din alte părţi, pentru că probabil este o problemă generalizată) să adopte o dietă după ureche în loc să consulte un nutriţionist? Sunt mulţi care nu ştiu de această posibilitate, li se pare o cheltuială în plus (sau un “serviciu scump”), nu au încredere?

Da, toate cele de mai sus sunt motive şi, de asemenea, pentru că li se pare o soluţie mai simplă să găsească ceva rapid, într-o revistă sau pe internet. Li se pare, însă, de cele mai multe ori. Le dă falsa iluzie că au făcut, totuşi, ceva pentru sănătatea lor. Decât nimic, mai bine o dietă după ureche. Aceştia sunt, însă, în general, oamenii care nu conştientizează încă ce înseamnă sănătatea cu adevărat şi ce anume trebuie făcut pentru a o obţine şi menţine. Voi da din nou exemplul cu maşina: nici eu nu mă apuc să mi-o repar singură, ci apelez la un specialist. Astfel, este una să ne educăm singuri despre sănătate şi nutriţie (şi încurajez pe toată lumea să facă acest lucru), dar este cu totul altceva să încerci să elimini afecţiuni şi să corectezi dezechilibre biochimice care duc la afecţiuni fără să fi studiat în mod specific cum trebuie făcut acest lucru şi cum se aplică la metabolismul tău unic. În acelaşi timp, cred, de asemenea, că noţiunea de nutriţionist, sau nutriţionist clinic, cum sunt eu, nu este foarte clară în mintea oamenilor, pentru că în România consultarea cu un nutriţionist este o activitate destul de recentă. Credinţa generală este că sunt doar câteva afecţiuni care necesită un consult nutriţional. Din această perspectivă, doar afecţiuni precum obezitatea serioasă, diabetul şi malnutriţia cronică necesită îndrumări nutriţionale. Realitatea clinică este, însă, alta: absolut toate dezechilibrele din organism au la bază o deficienţă de ordin nutriţional. Aceste dezechilibre, dacă sunt detectate din timp şi rezolvate într-un mod integrativ, funcţional, conform individualităţii biochimice a fiecărei persoane, nu se vor dezvolta în afecţiuni. Toate afecţiunile, de la cancer până la infecţii respiratorii comune, au la bază deficienţe nutriţionale care pot fi corectate.

Care sunt pericolele la care se expune o persoană atunci când adoptă o dietă după ureche – a citit despre ea, a auzit la altcineva (“la care a funcţionat”)?

Pericolele pot fi diverse, în funcţie de cât de radicală a fost dieta impusă. De exemplu, am avut destul de recent o clientă care a apelat la serviciile mele după ce, cu ani în urmă, a făcut cancer în urma unei diete vegetariene prelungite. Am, de asemenea, clienţi care îmi spun că şi-au făcut toate analizele, care au ieşit „perfect”, dar ei tot prost se simt. Sau clienţi disperaţi care au încercat fără succes „toate dietele de pe piaţă”. În urma testelor şi analizelor pe care le efectuez, observ, de fiecare dată, prezenţa haosului biochimic şi a toxicităţii, care duc la dezechilibre multiple; acestea, cronicizându-se, dau naştere afecţiunilor. Dietele după ureche pot submina capacitatea organismului de a funcţiona eficient şi de a se detoxifia. De multe ori, persoanele adoptă o dietă cu acest scop, „să se detoxifieze”. În realitate, de multe ori obţin exact opusul. La pachet cu această căutare febrilă de a scăpa de kilograme în plus, observ că oamenii au început să conştientizeze importanţa detoxifierii. Acesta, însă, este un aspect complex şi aici observ, din păcate, abordări greşite, de pe urma cărora sănătatea oamenilor are din nou de suferit. Cea mai bună detoxifiere pe care o poate face un individ este, în primul rând, asigurarea unei alimentaţii conforme  modului în care îi funcţionează metabolismul. Aceasta este cea mai importantă acţiune care va duce la echilibrarea biochimiei individuale şi reversul afecţiunilor.

O spun din nou: suntem toţi diferiţi, la nivel biochimic, aşa cum suntem la nivelul amprentelor. Un protocol de detoxifiere care funcţionează pentru o persoană poate să nu funcţioneze pentru o a doua persoană şi poate chiar să-i faca rău unei a treia persoane. Mulţi medici sau terapeuţi, cât şi multe publicaţii din domeniul sănătăţii, recomandă utilizarea anumitor proceduri sau a unor “miraculoase” plante care să detoxifieze organismul. Foarte puţini, însă, vorbesc despre faptul că detoxifierea este doar o treaptă în procesul complex de vindecare naturală, că aceasta este doar o “unealtă”, nu un tratament menit să asigure vindecarea. Cel puţin nu executat aleatoriu, fără a pregăti corpul, în prealabil şi a şti de ce se face detoxifierea. Detoxifierile au locul lor bine stabilit. Celulele au nevoie de resurse pentru a absorbi toxinele, pentru a genera energie, pentru a elimina toxinele şi a executa corect funcţia de permeabilitate a membranei – deschiderea şi închiderea membranelor, pentru a lăsa “material bun” să intre în interior şi a elimina “material toxic” spre exterior. Dar dacă alimentaţia nu îndeplineşte cerinţele genetice şi biochimice individuale, atunci niciuna din aceste funcţii necesare pentru detoxifiere nu va fi îndeplinită cu succes.

 

 

Din experienţa ta profesională, care este situaţia, comparativ, SUA – România, la capitolul “câte persoane consultă specialişti în nutriţie înainte de a purcede la schimbarea obiceiurilor alimentare”?

Nu cunosc statistici în acest sens, dar pot spune cu certitudine că, în America, mult mai mulţi oameni consultă un nutriţionist decât o fac în România. Au, din păcate, şi mult mai multe şi mai diverse probleme de sănătate, care încep chiar de la vârste foarte fragede… Un motiv principal pentru care romanii încă nu fac acest lucru ar fi faptul că este un fenomen mai nou apărut în România, dar cu siguranţă în creştere. Sunt convinsă că va fi în creştere, pentru că informaţia în acest sens se dezvoltă şi este din ce în ce mai accesibilă. Apoi, din păcate, se întâmplă, în România, deja, ceea ce s-a întâmplat şi în ţările din vest: consumul crescut de alimentaţie procesată, creşterea toxicităţii (la care contribuie şi mediul), urmarea unor „remedii” intens marketate, dar fără a obţine rezultatele dorite, toate ducând, în final, la afecţiuni cronice şi boli degenerative. Oamenii ajung, apoi, la doctor şi încep să ia medicamente, de multe ori, pe viaţă. Dintre aceştia, cei care îşi dau seama că nu aceasta înseamnă sănătate, că, de fapt, medicamentele nu le-au rezolvat problema sau au creat alte probleme în loc, încep să caute alte soluţii, alternative. Şi, în acest fel, pot ajunge, într-o bună zi, „pe mâini mai bune”…:)

(Va urma)

 

Vă invităm să citiţi continuarea interviului cu specialistul în nutriţie Raluca Schachter săptămâna viitoare, joi, 17 iulie. Printre temele discutate în a doua parte: dependenţa de junk-food, cum ne putem aproviziona cu alimente neprocesate, “curate”, cum se poate (încă) mânca sănătos în România.

 

Puteţi citi şi seria TOTB “Cum mâncăm în secolul 21

Cum mâncăm în secolul 21: La masă cu vegetarienii

Cum mâncăm în secolul 21: La masă cu veganii

Cum mâncăm în secolul 21: La masă cu locavorii

Cum mâncăm în secolul 21: La masă cu raw veganii. Bucătăria fără foc (I)

Cum mâncăm în secolul 21: La masă cu naturiştii. Bucătăria fără foc (II)

Cum mâncăm în secolul 21: La masă cu freeganii şi fructarienii

Cum mâncăm în secolul 21: La masă cu Dumnezeu

Cum mâncăm în secolul 21: La masă în ritmul Slow Food

 

Foto mainFood, Inc., The High Cost of Cheap Food


Un comentariu

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger