O clădire înghesuit㸠albă şi rece după ce faci primul pas – asta ar putea spune cei care şi-au dat seama că renunţarea la studii nu e alegerea cea mai fericită, dar care au decis că au nevoie de o a doua șansă. O școală, un loc în care să te simţi util, ar adăuga profesorii voluntari care predau zilnic acolo. Pe numele ei, Şcoala Christiana. Locul în care, din 1996, 13 profesori predau cu drag copiilor care s-au întors la cărţi după un abandon şcolar, dar şi acelora care au renunţat, copii fiind, şi s-au reîntors în bănci ca adulţi.
de Andrada Lăutaru
Cei care predau în cadrul acestei școli sunt profesori pensionaţi, reîntorşi ca voluntari la catedra Școlii Christiana, unde oferă noţiunile de bază ale cursurilor prevăzute în programele şcolare la nivelul V-VIII. În cartierul clujean Mănăştur, în spatele zidurilor ce despart școala de restul realităţii, liniştea e apăsătoare, până la pauza anunţată de un clopoţel ce sună, zorit de mâna unei profesoare. Este un clopot auriu, ce aduce o pauză sau o schimbare de registru, o trecere de la chimie la istorie. Elevii sunt tăcuţi în faţa străinilor, acum le zâmbesc profesorilor şi se uită cu interes pe paginile prinse de coperţi deschise deja de mii de mâini. De ce au venit aici? Pentru că ,,vor să crească mari.”
Uşa acestei clădiri este deschisă zilnic, iar pragul îi este trecut de pași mai mici şi mai mari, ce umblă spre cunoaştere. Uşa se deschide şi din sens invers, în fiecare vineri, când elevii sunt duşi în alte spaţii în care desfăşoară ,,activităţi extracuriculare”, precum bowling, excursii, vizite la case de copii sau la grădina botanică.
Mariana Rusu este profesoară de chimie. Chiar dacă anul 2001 este cel ce i-a adus pensionarea, ea încă e numită ,,doamna profesoară” din spatele băncilor mici, ce găzduiesc maxim 12 persoane în cadrul Şcolii Christiana. Pentru ea, profesor-volunar, faptul că se află din nou nou în spatele catedrei înseamnă dorinţa de ,,a face un bine, a-ţi ajuta seamănul.” Fiecare început își are dificultățile lui: ,,Inițial era greu, ieşeam de la ore cu nervi, pentru că nu aveau bun-simţ deloc, dar am perseverat şi acum, fiecare an este mai bun.”, adaugă profesoara.
Pentru a ajunge la şcoală, Mariana străbate Clujul dintr-un capăt în celălalt, dar o face cu plăcere, fiindcă ştie că merită: ,,Am satisfacţie când mă întâlnesc cu ei pe stradă şi mă ajută la bagaje sau mă salută cu bucurie şi îmi spun unde lucrează. Nu venim degeaba, vedem realizări. Sunt realizări de ambele părţi”, zâmbeşte cea care îi învaţă chimie pe elevi.
A aflat de această şcoală de la o colegă profesoară. Şi a spus: ,,Da”. Pentru că este o persoană activă, dar şi pentru că vârsta penisonării a apropiat-o mai mult de biserică şi acum cântăreşte viaţa din altă perspectivă. Vine săptămânal, în fiecare miercuri, iar după cursul de două ore, străbate drumul spre o altă instituţie de învăţământ, o grădiniţă, de unde îşi ia nepoţeii. Va continua să predea, voluntar, cu drag, cu lecţia învăţată de mulţi ani, atâta timp ,,cât mă ţine sănătatea, adică bunul Dumnezeu”, conchide aceasta.
De curând, sub acelaşi acoperiş, între aceiaşi pereţi albi, decoraţi doar cu icoane şi cu amintiri, a luat naştere un alt proiect: ,,A doua şansă”, inițiativă structurată pe durata a patru ani, în care cei care nu şi-au finalizat învăţământul obligatoriu de 10 clase, au oportunitatea să o facă acum. ,,E ca un drum de parcurs, pe care fiecare îl parcurge în ritmul său”, după spusele preotului Claudiu Precup, cel care are sub tutelă activităţiile desfăşurate în cadrul acestui proiect în incinta sediului Asociaţiei Christiana. În cadrul primei serii a proiectului, la nivelul asociaţiei s-au înscris 16 persoane cu vârste cuprinse între 15 şi 37 de ani, având în comun dorinţa de a se reintegra în sistemul de învăţământ. ,,În special, sunt persoane care provin din familii cu şi fără părinţi, care nu s-au interesat, nu s-au ocupat de ei să îi ducă la şcoală, pe de o parte, iar pe de altă parte sunt şi persoane care au rămas fără un părinte. Sigur, nu este o regulă, însă aşa este în majoritatea cazurilor celor înscrişi”, adaugă Claudiu Precup.
Aşadar, timp de 4 ore, în fiecare marţi, joi şi vineri, 16 clujeni redevin elevi pentru a obţine diploma celor 10 clase obligatorii prevăzute de planul de învăţământ românesc, cu speranţa că acest lucru le va facilita drumul spre un loc de muncă, dar şi continuarea studiilor superioare.
,,A doua şansă” este un program dezvoltat la nivel naţional, sub egida Ministerului Educației. Programa şcolară include materii precum Limba Română, Limba Franceză, Limba Engleză, Ştiinţe, Matematică, Geografie, Istorie, Cultură Civică şi Istorie, Educaţie Plastică, Calculatoare şi practică, ce se desfăşoară în diferite alte şcoli sau centre, chiar şi în cadrul unor firme ce le oferă iniţiere profesională. De asemenea, cei care au acceptat şansa oferită de acest program beneficiază şi de consiliere. ,,E ca şi o şcoală normală, numai că tot programul este adaptat în funcţie de necesităţiile celor ce îl urmează”, adaugă preotul.
La ieşire, zâmbeşti cu ochii trişti. După ce laşi curtea şi şcoala la locul lor, începi să te îndrepţi spre autobuzul 25 ce te va purta înapoi în realitatea ta. Te întrebi: cât (îi) costă un rând dintr-o carte?