Refugiu urban: Jocuri pe tablă, departe de tabletă

2

Dacă până acum ne-am obişnuit cu table şi şah în cartiere şi parcuri, probabil cele mai cunoscute şi îndrăgite “jocuri pe tablă” (board game-uri) de la noi, alături de Monopoly sau Nu te supăra frate, unii oameni încearcă să obişnuiască spaţiul public şi consumatorul urban, cel puţin în Bucureşti, cu unele mai complexe, mai geeky şi mai scumpe. De exemplu, unele care îi plasează pe jucători în rolul de colonizatori ce dezvoltă proprietăţi şi fac schimb de resurse la bere sau în competiţii, cum este Catan. Deşi mai scumpe decât o tablă de şah, ele pot fi cumpărate în mai mulţi, deci au un avantaj al accesabilităţii şi al socializării, şi pot aduce un plus de dexteritate şi logică. Am vorbit despre board game-uri, pasiune nu prea vizibilă în România, cu Lord Tudro, co-fondator al unui mic magazin virtual, care în timpul liber este manager de circ şi organizează seri de jocuri pe tablă într-un bar.

 

Catan. Foto: Flickr/yoppy

 

La nivel de bază, un board game e un joc ce implică de regulă piese plasate şi mutate pe o suprafaţă pre-marcată numită “tablă”, însoţite de zaruri sau cărţi. În România, aflăm de la Lord Tudro, există doar două firme autohtone care proiectează astfel de jocuri (aici şi aici) şi în jur de 12 magazine (majoritatea online), cum ar fi Taraba de Jocuri, BoardGames.ro, Red Goblin sau Lords of the Boards – înfiinţat recent de Lord Tudro şi Lord Alecs, doi programatori sub 30 de ani din Bucureşti. În fiecare miercuri, programatorii duc câte un joc nou în Ludic, un bar central al Capitalei unde vin, “în general, oameni născuţi prin anii ’70-’80, corporatişti, familişti, bebeluşi, tocilari plictisiţi de Centrul Vechi, plus nişte hipsteri rătăciţi”, din câte scriu Caţavencii. Şi unde cei care s-au săturat să se joace pe PC şi să înjure puşti de 10 ani în reţea “joacă în draci nişte chestii noi, şmechere: Dixit, Village, Activity, Ticket to Ride, Catan sau (…) Saboteur“. Azi am încercat să aflăm câte ceva despre BG-uri, iar miercurea viitoare vom încerca să aflăm mai mult, la una din aceste serate geeky.

 

Ce sunt board game-urile?

Lord Tudro: Jocuri pentru toate vârstele, de la 3 la 99 de ani (la 100 nu ai voie), mai grele sau mai uşoare, cu zaruri, cărţi, table de joc, pioni, jetoane, de dexteritate, logică, noroc.

De ce nu ai voie la 100 de ani?

Pentru că dacă ajungi la levelul de 100 de ani, primeşti costumul lu ‘nezău şi devii prea bun pentru toţi. N-o să vrea nimeni să joace cu tine. Am observat că pe la diverși  producători e pusă 99 de ani limita maximă.

Pe bune? E vreo explicaţie pentru asta?

Nu știu. Eu n-am găsit, cred că e pus doar aşa la mişto sau poate aveau doar două caractere alocate. Sau poate pentru că cei 10 oameni peste 100 de ani nu reprezintă targetul acestei industrii.

Ce tipuri de board game-uri sunt?

Păi ar fi câteva categorii principale: familie, strategie, petrecere, abstracte (table, şah, rummy etc.), război, tematice, de copii şi personalizabile. Noi pe site nu avem război, personalizabile şi tematice, încă nu am adunat destule ca să facem categoriile, şi nici de copii, că am vrut să vedem mai întâi dacă ne înţelegem cu tinerii şi adulţii. În general, cele de război sunt cele mai scumpe, cam toate trec de 200 de lei, au sute de minitaturi. La personalizabile intră în general jocurile de cărţi, gen Magic the Gathering, unde îţi alegi tu pachetul cu care joci. Astea ar fi categoriile de pe Wikipedia BG-urilor: BoardGameGeek.

 

 

Mai departe, fiecare joc, indiferent de categorie, se foloseşte de diverse mecanici: zaruri, cacealma, licitație, negociere, dexteritate etc., sunt o grămadă. Uite o listă cu toate aici. Printre cele mai des folosite ar fi plasarea de muncitori, cel mai cunoscut joc în acest sens fiind, probabil, Carcassonne, zarurile, un joc foarte tare fiind King of Tokyo sau area movement“mutări regionale” –, unde cel mai cunoscut e Risk. Mai e şi hand management (“administrare cărţi”), foarte folosit, şi mai sunt şi jocurile bazate pe tabla de joc modulară. Cel mai cunoscut e Catanul. Nu ai o tablă fixă ca la Monopoly (cei pasionați de board games mă vor urî pentru acest exemplu), ci la începutul fiecărui joc (sau în timpul jocului) se aşează diverse plăcuţe/cartonaşe/dale care formează astfel tabla de joc. În modul acesta, fiecare joc e diferit, pentru că ele se aşează aleator.

M-ai nenorocit. Zi-mi cum e cu jocurile personalizabile.

Magic the Gathering (MTG) e probabil cel mai cunscut. Sunt jocuri în care în general trebuie sa investeşti destul de mult în pliculeţe cu cărţi de joc (cum erau alea cu fotbalişti din tinerețile noastre), zaruri sau miniaturi. Strângi sute de cărţi. Iar când e să joci cu cineva (MTG se joacă doar în doi), din sutele alea de cărţi ţi le alegi tu pe care le vrei și îți faci un pachet cu care pleci la luptă. O parte din cărți sunt personaje, cu abilităţi şi puteri diferite; au x puncte atac şi y puncte apărare ş.a.m.d. Apoi mai sunt nişte cărţi cu mană. Ca să activezi un personaj, după ce l-ai pus în faţa ta, ai nevoie de un anumit număr de cărţi de mană. Numărul e trecut pe cartea personajului.

Ce avem noi sunt nişte pachete de MTG unde ştii destul de clar ce cărţi primesti. Dar sunt pliculeţe, cum erau cele cu fotbalișiti când eram mici, unde nu ai idee ce îţi vine şi strângi dubluri, faci schimburi etc. Sunt unele cărţi de MTG scoase în ediţii limitate care se vând cu sute sau chiar mii de euro. E o întreagă industrie MTG-ul ăsta. Uite, asta e o bucată de material pe care o pui în faţa ta, ca să joci pe ea doar tu, ca să nu-ţi strici cărţile de sute de euro și ca să te dai mare în târg. Şi astea pot ajunge la sume destul de mari. E un joc extraordinar MTG-ul și a prins foarte bine în toată lumea. Şi la noi în țară se organizează frecvent concursuri în cam toate marile orașe.

Cum se joacă MTG?

Ai pachetul ăsta făcut de tine şi începi cu câteva cărţi în mână. Din colecţia ta de 2367 de cărţi, alegi un anumit număr care crezi tu că sunt cele mai bune. Când vrei să foloseşti ceva din mână, pui cărţile jos, în faţa ta, şi îţi formezi astfel o armată care se luptă cu ce are celălalt în faţa lui. Şi activezi cărţi, mai tragi din pachet, mai pui jos. Unele sunt distruse de adversar. Asta așa, pe scurt. Aici e un tutorial foarte bun pentru începători.

 

 

Când şi de ce au început să-ţi placă BG-urile?

Păi na, toată lumea a jucat Monopoly, Nu te supăra, frate, Piticot sau jocuri de cărți gen rentz, whist, tarnib etc. când erau mici. Microbu’ e în toți. Eu am aflat de BG acum vreo trei ani. Parcă am citit despre ele în revista Level, care prezenta celebrul Catan. L-am cumpărat. Catan mi s-a părut foarte mişto. Oricine e la început cu BG-urile, aproape e musai sa intre în lumea asta cu ajutorul Catanului. Zaruri, cărţi, tablă modulară, rejucabilitate mare, multe premii, competiţii internaţionale, o combinaţie foarte echilibrată de uşor şi strategic… Implică şi zaruri, deci nu e un joc pur tactic care să-ţi stoarcă creierii, plus că implică şi interacţiune mare între jucători, adică tu ai nişte resurse şi poţi negocia pe baza lor cu ceilalţi. Regulile sunt destul de simple și cam în 30 de minute treci la treabă. După ce l-am jucat, am luat şi extensii, apoi mi-am cumpărat Saboteur, Ticket to Ride și altele. Îmi plăcea că nu mai pierdeam vremea prin crâşme sâmbăta, să dau o căruţă de bani pe beri la 0,33. Stăteam la mine sau la alţii, cu băutură şi mâncare de la noi sau din supermarket şi să ne distram ore întregi cu un BG.

Ce înseamnă rejucabilitate?

Cât de mult o să-ţi mai doreşti să-l joci după a nuș câta tură. De exemplu, la Monopoly (din nou îmi cer scuze celor pasionați de BG pentru acest exemplu, dar e cel mai elocvent pentru începători), poţi să dai unul-două jocuri pe seară şi după te-ai săturat. Tabla e aceeaşi. Singura chestie care se schimbă e zarul. La Catan, tabla e diferită la fiecare joc, la fel şi aşezarea jucătorilor pe tablă. Sunt mulţi factori care diferă de la un joc la altul, astfel încât să ţi se pară în continuare interesant şi după șase ore de jucat.

Acum ce joc îţi place cel mai tare?

Din păcate, nu prea am timp să joc aşa cum credeam c-o să am când m-am hotărât să fac magazinul. Doar miercurea ce mai joc. Dar îmi place mult Drum Roll. Dificultate medie, tematică implementată excelent, design superb. Tu eşti un manager de circ şi trebuie să aduni şi să pregăteşti circari pentru reprezentaţii.

Ce se întâmplă miercurea?

Miercuri avem o seară de joc organizat în barul Ludic, în fiecare săptămână, de la 19.00 (foto). Avem deja peste 30 de jocuri care stau în Ludic permanent, însă miercurea e mai specială, aducem un joc nou în fiecare săptămână şi îl jucăm cu cine e interesat. După care îl lăsăm acolo pentru eternitate.

Şi vin oameni?

La început am fost doar noi, câțiva prieteni. Apoi au început să vină persoane total necunoscute. Unii mai vin şi cu jocuri de-acasă dacă sunt sătui de jocurile care sunt în Ludic. Ne împărţim pe mese şi fiecare joacă ce vrea. Eu şi Alex de multe ori nu prea avem timp sa ne jucăm. Ne învârtim printre mese, mai explicăm reguli, mai sfătuim oamenii ce joc sa încerce și mai primim și noi sfaturi. Au fost seri în care barul a fost plin ochi de jucători. E extraordinar să vedem cum din ce în ce mai mulți oameni sunt pasionați de aceste jocuri și cum, încet, încet, se creează o comunitate în Ludic.

Ce fel de oameni sunt?

Nu prea există un profil anume. Având în vedere că sunt atâtea tipuri de jocuri, e ceva pentru fiecare. Să zicem totuşi că într-o proporţie puțintel mai mare sunt IT-iști, dar sunt şi oameni care lucrează la bancă, în avocatură, HR, studenţi. Vârsta e între 20 şi 30 de ani, dar avem şi vizitatori ai chioșcului virtual de peste 40 de ani sau chiar trecuți de 60.

Se întâlnesc şi în afara barului, au legat prietenii?

Da. Se mai întâlnesc şi în alte zile. De exemplu marţea, în cafeneaua Lente. Acolo e organizat de Taraba de Jocuri. Chiar şi când nu anunţă Taraba că face seară de jocuri marţi, ei tot merg acolo. Se vine cu jocurile de acasă, se discută înainte pe cel mai mare forum de BG din ţară cine, ce aduce şi cine, ce joacă.

Care ar fi diferenţa între un board game şi un multiplayer pe net?

Păi cea mai mare e socializarea. E cu totul altceva când stai faţă în faţă şi vezi cum se umflă vena adversarului. Pe net socializarea înseamnă în general să te înjuri cu un puşti de 10 ani. Şi na, dacă joci online, nu prea faci altceva. Aşa, faţă în faţă, te mai opreşti, mai povesteşti cum a fost în concediu, mai mănânci o floricea. Nu mai stai cu capul în calculator, că deja puţine sunt meseriile unde nu faci asta. În plus, în zilele noastre, când jocurile pe calculator sunt parcă făcute tot mai mult pentru proşti, BG-urile îţi pun totuşi mintea la contribuţie. Nu ţi se dă totul mură în gură. Tre’ să îţi faci o strategie, o tactică. Pe PC… care apasă mai repede pe butoane şi are ochiu mai ager şi mouse-ul mai cu laser. Mai gasești și pe PC câte un joc indie deosebit, dar destul de rar.

Dar şi pe PC poţi să joci strategie.

Da, dar parcă tot mai puţin sunt alea de strategie făcute ca lumea şi parcă au un public tot mai restrâns. Cum sunt şi cele de aventură point&click, puzzle-uri tot mai uşoare, poveşti tot mai subţiri, durată de joc tot mai mică. La un multiplayer, chiar dacă e ca lumea, eu, unul, mă satur la un moment dat să fac același lucru cu niște necunoscuți. Şi na, în general, un joc pe calculator, după ce l-ai jucat, mai greu să-l repeţi. Mai sunt din astea cu fire de acțiune diferite, dar prea puţine care chiar să merite. În schimb, un BG, dacă e bun, poţi să-l joci la nesfârşit. Există jocuri care se pot juca chiar şi de unul singur. Catanul a apărut în 95, sunt 17 ani de când se tot joacă. Monopoly e din 1933. Departe de mine să spun însă că jocurile pe calculator sunt o pierdere totală de timp. Până la urmă, cam toți ne-am petrecut o mare parte din tinerețe cu ele. Pur și simplu mi se par mult mai interesante și mai provocatoare BG-urile.

Pasiunea asta e doar pentru oamenii cu bani? Ludicu pare cam scump.

Nu neapărat. Sunt jocuri şi la 25 de lei. În plus, un joc se joacă în mai mulţi oameni. Dacă ai o gaşcă de prieteni, puteţi pune toţi bani să luaţi un joc mai scump. De asemenea, există şi concursuri în care se dau reduceri semnificative. Într-adevăr, Ludic e destul de scump. Însă e greu să găseşti preţuri mici într-o zonă centrală. Nu e nici cel mai scump de prin centru. Oricum, preţurile nu au legatură cu jocurile, ci cu poziţionarea.

Dacă ar fi să proiectezi singur un BG, ce ai face?

Nu consider că am o experiență destul de mare în lumea BG-urilor încât să pot să mă gândesc la proiectarea unui joc. Acest lucru necesită destul de multe cunoștințe și multe ore de joc. Probabil unul de dificultate medie, care să aibă zaruri. Îmi place să fie şi puţin noroc. Aş încerca şi să găsesc o temă interesantă, care să fie bine aplicată, de exemplu o hamsie mascul care luptă sa evadeze dintr-o șaormerie din Vama Veche și să străbată Marea Neagră până în Turcia, pentru a fi cu iubita. Humsey.

Jocul anului în România, aici.

 

Puteţi citi, la polul opus, despre socializarea care se naşte pe net:

Internetul, cel mai bun prieten al omului


2 comentarii

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger