Intr-un oras din ce in ce mai aglomerat, in care avem din ce in ce mai putin timp sa facem ce vrem si in care gasim din ce in ce mai multe surse de stres, gasim putine locuri unde ne mai putem relaxam scapa de grijile cotidiene. Ne ingrijoram ca nu mancam sanatos si ca nu ne miscam indeajuns. Tocmai din acest motiv TOTB a creat o noua rubrica, in care va prezenta locurile care ne mai pot asigura relaxare, miscare sau mancare buna. Astazi va prezentam Bucataria Violetei.
de Magor Csibi si Mihaela Dumitrascu (foto)
„Violeta’s Vintage Kitchen” este un brand deja bine cunoscut in anumite cercuri din Bucuresti. Conform marturiei de pe site-ul localului, totul a inceput din pasiune. Si din dorul de bunica. Iar asta nu are nevoie de multe explicatii. Intrebarea e doar daca au si reusit. Seamana bucataria lor cu a bunicii? Reuseste restaurantul sa darame o bariera si sa te faca sa te simti relaxat, nu ca intr-un restaurant clasic?
Eu am fost invitat sa merg la Violeta de un prieten vechi, intr-o zi de duminica. Desi vorbea la superlativ de restaurant, m-am dus cu o oarecare retinere acolo. In ultimii cativa ani, fiind foarte ocupat mai tot timpul, am mancat numai in restaurante, atat in Bucuresti, cat si in Bruxelles, Strasbourg si alte orase de pe mapamond. Iar dupa atatea experiente de mancat “afara”, m-am plictisit pur si simplu de meniurile la sablon, de atmosfera tipica, de servire si de tot ce e legat de restaurante. Tot ce vroiam era sa mananc acasa. Sa am timp sa gatesc cu cineva, pentru cineva.
In drum spre Violeta’s, ma gandeam: “inca un restaurant clasic”. Dar n-a fost asa. Restaurantul e micut, nu arata cine stie ce. Tocmai din acest motiv te simti mai relaxat de la bun inceput. Fotografiile de pe perete arata ca nu e vorba de “low-cost”, ci mai degraba de un minimalism cu gust. Restaurantul e “children friendly” si am intrat de cateva ori si cu bicicleta. Are si o mica gradina, iar daca vremea e buna, e placut sa stai afara.
Mancarurile sunt intr-o vitrina, ce vezi si mananci. Bucataria nu e la nivelul restaurantului, asa ca spatiul micut nu este imbibat cu mirosul mincarurilor. Iar liftul de mancare aduce inca un element simpatic in acest decor fermecator.
Adevarata surpriza vine abia dupa ce gusti exponatele. Chiar daca esti un gurmand si crezi ca nu mai ai ce vedea pe lumea, asta poti sa fii surprins aici. Nu numai pentru ca ai toate sansele s-o gasesti pe Violeta in bucatarie, dar si pentru ca mancarea este condimentata intr-un mod extrem de placut si aparte. Gusturile cele mai diverse sunt combinate intr-o armonie imbietoare, creand ceva nou si special.
Faptul ca in restaurant se folosesc doar ingrediente proaspete adauga inca un punct in plus. Nu o sa gasesti aici produse conservate, concentrate, condensate, nu o sa gasesti aici maioneza din tub, ketchup din borcan, coloranti sau potentiatori de aroma. Ai toate sansele sa poti sa mananci ceva, chiar daca nu esti consumator de carne. Restaurantul incurajeaza un consum moderat de carne. La fel, restaurantul incurajeaza miscarea Slow Food.
Singurul motiv pentru care nu ma duc acolo cu o frecventa zilnica la pranz este pretul. Daca cauti un restaurant iefin si bun, Violeta’s nu este unul dintre ele. Pentru o portie de supa de ceapa, 2 chifle home made si o portie de salata de vinete am lasat acolo 30 de lei. Dar inca o data, macar aici stiu pe ce am dat banii. Sunt destule restaurante in care mananci prost si si platesti mult, asa ca daca ai niste banuti la tine si vrei sa-ti rasfeti papilele gustative, „Violeta’s Vintage Kitchen” e locul perfect pentru tine.
Eu m-am simtit extrem de bine, iar duminicile, la pranz, aveti toate sansele sa ma gasiti acolo. Cu prietenii, savurand un pranz delicios si simtindu-ne bine. Va invit si pe voi.
25 de comentarii
Am mincat acolo acum ceva vreme. Mi s-a parut scump degeaba: e pretentios si fara… cum sa zic, fara sare si piper. Felicitari proprietarilor, care s-au prins la timp ca exista o anumita categorie – in principal femei peste 40 de ani in middle management, dar nu numai – care vor ceva “autentic”. Dar mincarea e buna, nu senzationala, si nimic in afara de fasoane nu justifica preturile caraghioase.
Spune tu un pret care ti se pare corect pentru un pranz si restaurantul (name it!) cu pricina, ca sa ne facem si noi o parere despre sistemul tau de valori!
Eu consider restaurantul asta printre cele mai autentice din Bucuresti. Este evident ca altii prefera “La Mama” unde mancarea se serveste ca la animale si gustul e pe masura. Dar burtosii asta prefera: mancare multa, fara gust, servita intr-o maniera de doi lei.
Macar sunt fericit ca exista si oameni care apreciaza un alt fel de restaurant si fac posibil ca locuri ca acestea sa existe.
Offtopic: iti recomand sa inveti sa polemizezi fara atac la persoana. Combati ideea, nu individul. Poate unora le place la La mama, nu e nevoie sa-i faci animale, burtosi, etc.
Sa vedem, draga Marcel. Restaurantele mele preferate sint Balthazar, Museum si Arcade, care sint scumpe, dar nu degeaba.
Iar “pretul corect” e o chestie foarte relativa: la Balthazar, pretul corect e undeva destul de sus, dar asta pentru ca serviciul, ingredientele, retetele, gustul si ambianta sustin asta. La Idomemos sau Nasser, care sint restaurante excelente, dar “de cartier”, pretul corect e mai mic, pentru ca e vorba de o investitie mult mai mica in aparente, retete si bucatari.
Iar asta cu “burtosii” nu mi se aplica. Sint femeie si nici nu am burta, doar ca am alte pareri decit tine. In plus, nu sint fan “La Mama”, dar nici nu cred ca se serveste ca la animale. Nu e nevoie de hiperbole, ajung argumentele 🙂
Sincer, mai lasati-ne cu atata reclama mascata. Am mai vazut un articol de acest gen acum ceva vreme si in mod expres am tinut sa ajungem sa mancam. De doua ori am incercat, dupa-amiaza si de doua ori l-am gasit inchis. Asta este o forma de respect. Mai bine zis, nu exista.
Cei care s-au gandit sa dea cu mucii in fasole mai sus probabil au facut-o doar de dragul de a scuipa, in rest nu le inteleg argumentele. Preturile sunt putin mai mari decat La Mama de exemplu sau CityGrill, dar calitatea este mult peste. Plus ca acolo nu iti da a doua zi mancarea care nu s-a mancat cu o zi inainte.
Ideea restaurantului mi se pare foarte buna, preturile extrem de decente in raport cu munca prestata si calitatea mancarii.
Celor care au comentat cum au comentat le urez sa manance tot restul vietii lor “La Mama”. Imi pare rau ca nu sunt mai multe astfel de restaurante in Bucuresti, mici, cu personalitate, nu neaparat dupa acelasi model, dar care sa fie cel putin la fel de autentice cum este acesta.
Felicitari proprietarilor!
@bogdan si daniel: domnii mei nu se cheama publicitate mascata sau alt gen de publicitate; este un articol informativ despre un local din bucuresti; in conditiile in care sunt tot mai multe localuri din astea, mi se pare utila o mica trecere in revista a acestor informatii.. in plus, le da posibilitatea celor care au incercat sa manance acolo sa isi dea cu parerea, este pe bune ceva bun sau nu; cu cat comentariile sunt mai obiective cu atat ma interesant, Magor, merci pentru articol, keep up the good work!
Pingback: Refugii urbane: Violeta’s « MD Photo Blog
“Daca cauti….”- sincere felicitari si pofta buna!
Adu, cacofonia nu este chiar atat de grava cum a ajuns sa se creada in ultima vreme, sunt alte metehne de limba, greseli reale. In plus, articolul este scris pe un ton mai putin solemn.
“Cacofoniile, deşi sînt doar inestetice şi nu greşeli propriu-zise, trebuie evitate mai ales în exprimarea orală îngrijită şi în scris, fără însă a aduce prejudicii informaţiei din mesaj sau corectitudinii gramaticale a acestuia. Pentru evitarea lor, unii vorbitori ajung să facă greşeli propriu-zise, de exemplu prin introducerea între cele două cuvinte implicate a cuvîntului virgulă (care de altfel mai mult atrage atenţia asupra cacofoniei) sau prin folosirea în locul cuvîntului ca a locuţiunii ca şi, chiar şi atunci cînd sensul acesteia nu se potriveşte în propoziţie.” George Pruteanu
Cat despre Bucataria Violetei, desi nu am fost niciodata si probabil nu voi merge din cauza preturilor, apreciez ideea de mancare pregatita cu grija si cu ingrediente de calitate. Pentru cine nu face efortul de a gatic acasa, este un bun prilej de a manca autentic.
Felicitari pt restaurant, e un loc inedit, placut, autentic. Il recomand, Violeta stie si aplica vorba ‘clientul nostru- stapanul (si prietenul) nostru’.
Eu am mancat la Violeta! Mi-a placut foarte mult mancarea iar pretul a fost unul corect!
am mancat acolo;
sincer mi se pare un local fara sare si piper, stramt, ingust si aici nu ma arefer numai la spatiu
mancare mediocra la preturi mari, servie nu tocmai ireprosabila, la nota mi s-a reprosat ca nu am marunt, ei nu au sa imi dea restul, sa mai zic??
mai e de munca..
Am sesizat trei chestii:
in primul rand, Violeta isi face publicitate prin intermediul site-urilor care au legatura cu Hotnews: acum vreo doua saptamani Istudor, acum Magor.
in al doilea rand, la fiecare postare critica la adresa Violetei se raspunde cu atacuri la persoana. Aici Marcel, iar pe blogul lui Istudor, unul, Jimmy, ataca virulent pentru simplul motiv ca exista oameni care au impresii diferite.
in sfarsit, ma intreb de unde stie Marcel care este cantitatea de munca prestat sau te pomenesti ca Violeta curata ceapa cu multa dragoste
Nu va mai dati atata importanta, VVK tot o cantina ramane chiar daca are nume englezit dupa cum hair stilistii sunt tot frizeri atata doar ca se adreseaza unora plini de fite.
Aici am vazut servita cea mai proasta salata: intr-un bol mic ca cele de supa (japoneze), trei frunze de salata flescaite, parca fusesera puse la aburi, cu citeva seminte de in deasupra. Si costa cam 10 lei noi.
Bataie de joc! Le mai faceti si reclama!
imi permit sa scriu despre experienta unui cunoscut – mancarea nu impresioneaza prin gust, iar preturile sunt cam mari.
totusi, persoana in cauza a apreciat ideea de mancare fara plastic industrial, cum se presupune ca este uneori cea din restaurantele fara eticheta de vintage-autentic, asa ca s-a inscris la un curs de nu-stiu-ce, organizat de VVK.
probabil aici rezida ideea de marketing de succes.
cred ca e cazul sa imbunatateasca si gustul, pentru ca autentic-vintage etc imi pare o moda, nu stiu daca pe termen lung o sa ramana o masa critica de clienti.
si mi se par deplasate comentariile isterice ale lui marcel.
Violeta are prostul obicei de a riposta foarte energic (a se citi “agresiv”) la orice critica, chiar si cea facuta cu bun simt si cu oaresce autoritate in domeniu. Ceea ce nu-mi suna prea bine, aduce cu lipsa de respect fata de client (fie el si client potential). Nu toti clientii sunt specialisti in gastronomie, dar au tot dreptul sa critice “marfa” cumparata. Daca cineva se plange ca nu i-a placut mancarea, nu-i deloc ok sa il jignesti (chiar si subtil). Este totusi vorba de aprecieri in esenta subiective… Aprecierea unui fel de mancare cred ca ar fi greu sa intruneasca o unanimitate/majoritate chiar si la un congres de gastronomie, asa ca este o idee foarte buna sa accepti orice critica formulata decent (fara insulte).
Vezi cele doua recenzii de pe metropotam (http://metropotam.ro/Unde-iesim/2008/02/art9477150321-Restaurant-Violeta-s-Vintage-Kitchen-primele-impresii/ si http://metropotam.ro/Unde-iesim/2009/03/art5586956771-Restaurant-Violeta-s-Vintage-Kitchen-din-nou/ ) si cea de pe pranzuldincaserola http://www.pranzuldincaserola.ro/2009/02/22/un-an-de-violetas-vintage-kitchen/ .
Nu am fost niciodata acolo, desi stiu de mult de existanta sa, am si trecut pe langa de multe ori. Atitudinea (din online) a proprietarei este un big turn-off.
Dintr-o mare eroare, am mancat ieri acolo. O fiertura de curcan cu cartofi (fara sare si piper) costa 39 RON… servit intr-un castron de 2 lei, in fundul curtii din fata unicului WC disponibil.
Schimbati bucatareasa — exista bodegi de gara cu mancare mai buna. Luati si niste meniuri… nu costa mult tiparirea lor pentru zece mese. Celor carora le e foame si vor sa manance undeva decent in centru le recomand sa se indrepte oriunde in alta parte. Daca vreti sa incercati, faceti asta singuri — sa nu va faceti de ras. Celor doritori de o buna teapa — succes.
Mai intai sa punem lucrurile la punct: ne aflam in fata unui gest de publicitate (mascata, nemascata, nici macar nu conteaza) si acesta este un lucru asupra caruia n-are rost sa insistam.
Dar dincolo de asta avem in fata un trend: nu ne ducem sa mancam intr-un restaurant scump pur si simplu. Mergem si mancam intr-un local de altfel de fitze, chiar daca aporximativ la aceeasi bani. Fitze pseudo-urbane si pseudo-intelectualiste si elitiste. Mergem sa mancam intr-un stabiliment in care ai toate sansele sa-ti dai coate cu vecinii si in care trebuie sa scoti o mana pe fereastra ca sa iti pui sacoul pe tine dupa ce ai mancat. Ca e stramt rau, bre! Mergem sa mancam pentru ca e de bon ton sa evit restaurantele de fitze recunoscute si ne refugiem intr-altfel de fitze, de data asta de nivel superior si pe deplin motivate pentru ca sunt ale noastre.
Putin istorie: Viotela VK nu e prima cantina in locul cu princina, caci cantina este sa fim bine-intelesi cata vreme meniul este fix si nici macar bogat! Mai inainte acolo a fost Comocco care functiona pe acelasi principiu, da’ vreti sa stiti ceva: era mai buna mancarea pe vremea Comocco. Eu lucrez “next-door” V V K de ani buni si le-am prins pe amandoua si am mancat la amandoua. Nici inainte nu merita prea mult, dar acum la banii pretinsi primesti mancare putina si destul de slaba, in cel mai bun caz mediocra. Dar cum Onfray ne spunea mai demult ca mediocritatea este vesnic-cotidian agresiva pentru mancare mediocra si putina trebuie sa platesti din gros. Da’ ce conteaza: te dai cu barca in trend-uri urbane si ti-e mila de tampitii care pot sa manance la un restaurant in care chiar poti sa mananci sau Doamne-fereste! iti cumperi vreun sandwich de undeva. Caci de fapt chiar prin apropiere sunt locuri unde poti cumpara o supa la pachet sau un sandwich net superioare la tot ce se serveste la onor’ V V K.
Asa ca fitzosi new-wave: mergeti si mancati salate fade, supe fara gust, portii mici spre foarte mici de “felul 2” si chifle la pret un pic mai mare decat la Paris. Apoi plecati impacati cu voi insiva: aveti inca un piedestal pe care sa va inaltati fitza anti-fitza.
Restaurantul este micut si decorat cu bun gust. Ideea, la baza, e buna dar prost pusa in practica.
Am mancat acolo impreuna cu 2 prieteni – desi meniul suna interesant, noi am apreciat doar tapenade de masline si chiflele. Preturile sunt mult prea mari si nejstificate (personal gatesc acasa si pot aprecia cam cat costa cu adevarat o masa chiar si inedita), terasa nu poate fi numita terasa din moment ce este intre cladirile din jur si singura vedere interesanta (??!!!) este usa toaletei.
Din cate am inteles de la fetele care serveau acolo, mancarea este pregatita in alta parte si adusa apoi.
Eu personal nu voi mai merge pe acolo.
Am mancat odata acolo, si nu ma mai duc.Au citeva portii de mancare aduse sigur din alta parte, si expuse intr-o vitrina, si le servesti direct de acolo, eventual le incalzesc putin prin spate.Pentru o mincare de tip catering este prea scump.
Meniul doar suna interesant, mincarea lasa de dorit.( nu am reusit sa tai un snitel de vita, cred ca era gatit de doua zile, asta dupa ce nu mai apucasem nimic din vitrina aia.).
Nu este un loc unde sa te duci sa maninci.Nici eu nu voi mai merge acolo.
Nu am mai trecut pe la Violeta de aproximativ un an, insa am mancat acolo o buna perioada de vreme cand lucram foarte aproape. Nu stiu care mai este treaba acum, insa atunci mie mi-a facut o impresie foarte buna mancarea. Intotdeauna era proaspata si bine pregatita. Intr-adevar preturile sunt cam mari iar terasa este intre cladiri. Mie mi-a placut mereu sa stau inauntru, chiar si vara, este o atmosfera foarte placuta, mi-as dori sa mai revin.
Numai bine!
Am fost si eu la Violeta dupa ce am aflat de el din Sapte Seri . Nu mi-a placut, ba chiar a fost o cina ratata. Mancarea nu este atat de gustoasa si nici foarte aspectuoasa chiar daca ingredientele sunt naturale si proaspete, cum se zice. In schimb preturile sunt pe masura reclamei. Doamnele isi pastreaza amabilitatea si atentia doar pentru cine merita si se fastacesc cand e vorba de dat rest. Nu am nici un motiv sa revin acolo.