Reciclarea deşeurilor în România: Când organizaţiile fac treaba autorităţilor

1

Itinerariul unui ambalaj, după ce e aruncat la gunoi, trece pe la operatorul de salubritate sau colector care îl ia de la tomberon, merge la una din cele cinci stații de sortare din București, se balotează și în final ajunge la reciclare. Acest scenariu ideal are însă multe obstacole pe parcurs, obstacole ce fac ca România să dețină un rușinos procent de 1% de deșeuri municipale reciclate, procent care o situează la coada Europei. Cauzele au fost discutate, ieri, în cadrul dezbaterii “Viața după moarte a deșeurilor” organizate de Think Outside the Box cu invitați care se ocupă cu valorificarea deșeurilor. Dezbaterea a fost realizată în cadrul proiectului “Think Outside the Box – TOTB.ro”, co-finanțat printr-un grant din partea Elveției prin intermediul Contribuției Elvețiene pentru Uniunea Europeană extinsă.

 

2

 

 

Eco-Rom Ambalaje este o asociație de preluare a obligațiilor companiilor de reciclare a deșeurilor din ambalaje. Asociația reciclează 65% din ambalajele care se pun pe piață în România, colaborează cu aproape 3.000 de companii şi  lucrează cu 150 de companii de gestiune a deșeurilor, îndeplinind 72% din ținta României față de UE.  Lorita Constantinescu, director în cadrul Eco-Rom Ambalaje, spune că procentul de 1% pentru care suntem atât de “celebri” nu este întocmai exact, iar procentul real ar fi mult mai mare. “Avem o problemă la modul în care se face raportarea și avem o problemă în piață. Sunt foarte multe PET-uri sau doze colectate prin canale informale: mă refer la furtul PET-urilor și dozelor din containere și la colectarea de la bloc prin înțelegeri directe cu femeia de serviciu. Aceste cantități nu sunt preluate de operatorul de salubritate, astfel că autoritatea lcoală nu le poate raporta la Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, deci nu există”, spune Lorita Constantinescu.

Problema cea mai mare pe piața deșeurilor din Româniaeste colectarea, o etapă foarte scumpă și anevoioasă. Ambalajele se găsesc în procente de între 60-70% în gospodării și 30-40% în fluxul comercial, situație care a determinat Eco-Rom în 2007 să încheie protocoale cu aproximativ 500 de unități administrative pentru a prelua deșeurile din gospodării și a crește șansele de atingere a țintelor pentru UE. În prezent, asociația acoperă aproximativ 9 milioane de locuitori.

Deși datele arată că la nivel național, 50% din populație are acces la serviciul de colectare separată, în realitate procentul pare să fie mai mic, dacă ne luăm după nenumăratele reclamații ale cetățenilor responsabili care vor să colecteze separat și nu au mijloace necesare. Eco-Rom deține sute de containere de colectare selectivă în București, dar nu se ocupă de administrarea lor. Fiind pe domeniu public, primăria este cea care le relochează.

Lorita Constantinescu spune că problemele managementului deșeurilor trenează de multă vreme. “Dacă în 1989 s-a trecut  de la sistemul centralizat la cel descentralizat și s-au dat municipiilor, comunelor, satelor atribuții să-și gestioneze deșeurile, s-a văzut că e foarte ineficient. Atunci s-a făcut o reorganizare și centralizare la nivel județean, prin care s-au înființat asociațiile de dezvoltare comunitară. Nu putem vorbi de colectare separată dacă aceste sisteme nu funcționează. Fie că suntem agenți economici, ONG-uri sau cetățen,i nu se va întâmpla dacă sistemele nu funcționează, pentru că ele creează premisa”, spune reprezentanta Eco-Rom. Mai multe despre proiectele asociaţiei, dar şi despre centre colectarea selectivă şi punctele de reciclare din România, aflaţi pe www.colecteazaselectiv.ro.

Deși sistemul nu funcționează și autoritățile nu iau măsurile necesare, organizațiile neguvernamentale nu stau degeaba. Mai multe proiecte la scară mică au dovedit că educația și civismul pot curăța România de gunoaie. Teia Gavrilescu, de la Asociația ViitorPlus, a observat că cei mici sunt cei mai buni ambasadori ai unui stil de viață prietenos cu mediul. Ei au lansat concursul Ecoprovocarea în 2010 în Călărași și Sălaj, în cadrul căreia copiii din 23 de școli au colectat 270 de tone de deșeuri. Asociaţia s-aa adresat și angajaților din companii, care au demonstrat, de asemenea, că sistemul de colectare şi reciclare poate funcționa – 10 tone de deşeuri strânse de 100 de angajați. ViitorPlus a mers și mai departe și a lansat competiții între scări de bloc,  care au avut mare succes între locatarii responsabili față de mediu.

Proiectul Recicleta, organizat tot de ViitorPlus e cel mai bun argument că se poate să colectăm selectiv și să reciclăm. A început în 2009, prin colectarea hârtiei uzate, cu ajutorul a două cargo-biciclete, de la agenți economici care generează cantități mici de deșeuri și care nu sunt acoperiți de operatorii de salubritate. 230 de tone de deșeuri au fost strânse până acum de cele două biciclete. Într-un singur an, asociaţia a strâns 88 de tone de deșeuri numai în sectorul 5, cantitate care echivalează cu întreaga cantitate de deșeuri strânse de autorități în sectorul 5 în acel an. “Proiectele au dovedit că se poate, așteptăm încredere de la instituții. Nu sunt idei, sunt proiecte practice demonstrate și pot inspira proiecte la scară mai mare, integrate”, spune Teia. Totodată, ViitorPlus a pus la punct Harta Reciclării, dedicată Bucureştiului şi alte câtorva oraşe, unde se încearcă centralizarea tuturor punctelor de colectare şi reciclare pe care cetăţenii le au la dispoziţie.

Ateliere fără Frontiere este un alt exemplu care arată că există numeroase soluţii pentru problema deşeurilor. Organizaţia nu se ocupă doar de colectarea aunmitor tipuri de deşeuri şi de reutilizarea lor, ci şi de inserţia socială a persoanelor defavorizate, care îşi pot găsi prin intermediul proiectelor asociaţiei, locuri de muncă. “Noi arătăm că aceste deșeuri pot fi deviate de la groapa de gunoi și pot avea o nouă viață. Facem colectare cu dubele noastre în companii, aducem DEEE, le cântărim, raportăm la ANPM, apoi le introducem într-un proces de testare: cele care pot fi reutilizate sunt puse deoparte, componentele care pot fi reutilizate sunt separate, iar cele care nu mai pot fi utilizate deloc merg la dezmembrare și vin reciclatori care le cumpără de la noi. Este un model economic care funcționează, este viabil, ne permite să ne autofinanțăm în proporție de 35-60%”, spune Raluca Ouriaghli, manager al Ateliere fără Frontiere.

Ateliere fără Frontiere are și o misiune socială pentru că oferă un parcurs personalizat de acompaniere a persoanelor care au zero angajabilitate pe piața muncii. Ei primesc aici contracte de muncă, rămân o perioadă de tranziție în care se profesionalizează, iar în final sunt integrați pe piața muncii. “Am ales activități utile comunității și să dăm sens acestor oameni care de multe ori nu au mai muncit niciodată”, spune Raluca, care adaugă că misiunea lor este să lupte împotriva discriminării și excluziunii în timp ce luptă pentru protecția mediului. Cele două mari proiecte derulate de asociaţie, Assoclic (prin care oferă calculatoare recondiţionate de propriii muncitori, persoanelor şi organizaţiilor fără posibilităţi) şi remesh: socialware (prin care meshurile publicitare sunt reutilizate, ca material pentru genţi, portofele sau alte obiecte de modă etică, de către persoane vulnerabile din punct de vedere social) sunt modele de economie socială perfect funcţionale, cu o componentă puternică de protecţia mediului.

Reciclarea creativă este un proiect început acum trei ani cu un atelier de bijuterii. Alina Blaga a înființat această organizație pentru că a crezut că oamenii pot fi convinși de importanța colectării selective și reciclării dacă văd cu ochii lor și simt cu mâinile lor cum deșeul poate prinde o nouă viață. “Cetățeanul nu are o pedeapsă dacă nu colectează, dacă vii cu cifre nu empatizează, dar când pune mâna pe deșeu și realizează ceva din el oarecum are impact”, spune Alina, care își propune să introducă reciclarea creativă în școli. Chiar în ziua lansării, Reciclare Creativă a lansat platforma www.wunderkraft.ro, unde artiştii şi organizaţiile îşi pot vinde obiectele realizate din deşeuri reciclate.


Un comentariu

  1. De ce trebuie ca aceasta asociatie sa fie stapana deseurilor de la blocuri?
    Daca altcineva le valorifica este furt? Si ce retea – locatari-femeie de serviciu- colectori independeti! Sunteti de-a dreptul penibili, voi impreuna cu jegosii de parlamentari care au si dat legea cum ca ce arunc eu devine automat proprietatea primariei!

    Puneti ca in Germania o taxa de 1 leu sa zicem pe ambalaj si la ducerea lui la magazin iti primesti banii inapoi, Atunci sa vezi reciclare selectiva. Nu va mai fi pet sau doza de aluminiu pe marginea drumului, in rauri paduri etc.

Leave A Reply