Recenzia durabilă. Jared Diamond, Viruși, arme și oțel

0

Fără a fi moralistul de serviciu, Jared Diamond a fost mereu intrigat de un lucru aparent trivial: la ce se gândeau locuitorii Insulei Paștelui atunci când au taiat ultimul arbore de pe insulă. Ori cum au reușit unele societăți să prospere și să evolueze în anumite condiții ale mediului natural în timp ce alte societăți au pierit (sau au ales să piară) în exact aceleași condiții? Cum de Norse, vechii locuitori ai Groenlandei, sau mayasii au persistat în distrugerea mediului înconjurător și au refuzat adaptarea la schimbările naturale și de clima din jurul lor? Acum, speța umană, mai numeroasă ca niciodată și globalizată, poate trage învățăminte din colapsul vechilor societăți, le poate înțelege greșelile și le poate cuantifica în cunoaștere empirică.

de Raul Cazan

Diamond, inițial ecologist și ornitolog, e autorul unei trilogii despre soarta societăților umane ce cuprinde “Al treilea cimpanzeu”, “Viruși, arme și oțel” și “Colaps”. El combină cunoașterea profundă a biologiei evolutive și a biogeografiei – pe care le predă la Universitatea din California, Los Angeles, cu pasiunea pentru istorie și protoistorie. Este membru al Academiei Americane de Arte și Științe și al Societății filosofice Americane, a publicat peste 200 de articole în reviste și compendii de specialitate, a obținut și premiul Pulitzer pentru “Viruși, arme și oțel”.

Bestsellerul a fost tradus în românește și publicat la Editura Allfa sub titlul complet “Viruși, arme și oțel. Soarta societăților umane”. Deși opera sa tratează societăți non-europene, Diamond tratează în această carte hegemonia civilizației occidentale. “Istoria a urmat un curs diferit pentru diferite popoare din cauza diferențelor dintre mediile naturale ale acelor popoare și nu din cauza diferențelor biologice”, spunea Diamond. Cei care au domesticit plante și animale mai devreme au avut un avantaj în a dezvolta ulterior scrisul, guvernământul, tehnologia, armele de razboi și imunitatea la virușii letali.

Teza e mai veche și îi aparține lui Montaigne; europenii domină lumea pentru că au dezvoltat un guvernământ superior determinat de însuși climatul temperat, spre rece al continentului. Diamond dovedește că masa de pământ eurasiatic are cele mai bune resurse biologice cu care se pot dezvolta societăți agricole, societăți extinse, coerente și puternice. O serie de date bine cercetate și interpretate privind tipurile de plante și animale propice agriculturii și susținerii unei societăți agricole stă la baza întregului tratat. Evident, omul preistoric din Eurasia a devenit țăran strict grație condițiilor de mediu, iar asta i-a asigurat dominația în istorie.

Un punct cu totul original al cărții lui Diamond este ajutorul conchistadorilor primit din partea… virușilor. Animalele pe care eurasiaticii au reușit să le domesticească erau de fapt marii purtători ai germenilor patogeni – precum cei ai pojarului care a anihilat populațiile Lumii Noi. Imunitatea europenilor la acești viruși este rezultatul direct al dezvoltării agricole inițiale.

Nu vă așteptați la un tratat complex de istorie, ci la un mix de biogeografie și istorie a începuturilor, însă dintr-o perspectivă rece, științifică. Pentru istoria modernă și contemporană nu vă obosiți cu cartea lui Diamond, însă pentru primii … 15.000 de ani ai istoriei noastre, lectura e o plăcere la fel de mare precum perioada analizată.

Foto: Flickr / gr0uch0

Acest articol a fost preluat de pe comunitatedurabila.ro


Leave A Reply