“Minerii” s-au legat de Remus Cernea la Roşia Montană, încercând să-l oprească să intre la lucrările Comisiei speciale care se desfăşurau în localitate. Am vorbit, seara târziu, cu deputatul, şi acesta a confirmat incidentul doar în parte, afirmând că a fost mai degrabă o tentativă de intimidare, nu o agresiune propriu-zisă (cum s-a transmis în cea mai mare parte a presei). Cu menţiunea că Remus Cernea a venit la Roşia Montană în nume propriu (şi nu ca reprezentant al opozanţilor proiectului minier, cum încearcă unele intituţii media să acrediteze ideea).
de Mihai Goţiu (Voxpublica)
Intervenţia jandarmilor a fost mult mai necesară la plecarea Comisiei din Câmpeni, după o întâlnire a membrilor acesteia cu oameni de afaceri din localitate. Mulţimea furioasă a forţat intrarea în restaurantul în care a avut loc întâlnirea, iar, la final, au blocat poarta, jandarmii reuşind cu greu să facă un cordon prin care microbuzul cu parlamentari să poată ieşi. Cele mai multe relatări ale presei au ”oficializat” cifra de 1.000 de persoane. Puteţi privi şi imaginile de mai jos pentru a vă convinge că numărul moţilor furioşi a fost cel puţin dublu.
Ce s-a discutat şi ce s-a raportat că s-a discutat la Câmpeni
Am mai scris deja că rolul Comisiei nu e de a organiza o dezbatere reală despre proiectul de lege specială ori despre proiectul minier de la Roşia Montană, ci de a RAPORTA că o astfel de dezbatere a avut loc, pentru a putea ”justifica” ulterior decizia luată. Cu regret pentru o parte membrilor Comisiei care sunt de bună-credinţă, dar care au căzut la mijloc în această poveste, ceea ce am scris s-a confirmat aseară.
Să luăm declaraţia de la finalul zilei a lui Toni Greblă, unul dintre membrii proeminenţi ai Comisiei, vânat cu ardoare de ”o parte a presei”. “Am avut discuţii de la 8.30. Ne-am întâlnit cu toate părţile interesate în derularea proiectului. Ultima întâlnire a fost cu reprezentanţii unor ONG-uri care se opun exploatării. Unii invocau probleme de mediu, alţii ar fi preferat ca exploatarea să fie făcută de o întreprindere de stat românească… Am avut întâlniri cu 52 de primari din zonă, cu preşedintele Consiliului Judeţean, ultima întâlnire era prevăzută cu reprezentanţii ONG-urilor… Reprezentanţii RMGC nu au participat la întâlnire”. Câte minciuni sunt în această declaraţie?
”Ne-am întâlnit cu toate părţile interesate”. O minciună sfruntată: nu a existat nicio întâlnire cu localnicii din Roşia Montană care se opun exploatării, nici cu protestatarii. Cu excepţia întâlnirii de la Câmpeni (de aproximativ o oră), membrii Comisiei au vorbit doar cu reprezentanţii RMGC, ai sindicatului şi ONG-urilor companiei, cu autorităţi locale care susţin proriectul minier. Peste 90% din timpul ”vizitei” (11 ore din 12) a fost alocat acestora din urmă.
”Ultima întâlnire a fost cu reprezentanţii unor ONG-uri care se opun exploatării”. Fals. La întâlnirea de la Câmpeni au fost prezenţi oameni de afaceri din localitate, un preot (Cristian Motora), reprezentanţi ai crescătorilor de animale şi ai micilor întreprinzători (îndeosebi din domeniul turismului). Aceştia şi-au constituit recent o asociaţie (una, nu ”mai multe”, cum sugerează Toni Greblă* când spune ”unor ONG-uri”). Domnul Greblă ori n-a înţeles cu cine s-a întâlnit ori se face că n-a înţeles.
”Unii invocau probleme de mediu, alţii ar fi preferat ca exploatarea să fie făcută de o întreprindere de stat românească”. E absolut năucitor cum Toni Greblă a ”fentat” cel mai important aspect care s-a prezentat la şedinţă: problema socială. Cea mai mare parte a întâlnirii (la care am asistat) a insistat asupra impactului devastator asupra comunităţilor din Munţii Apuseni. Mai exact:
- Cele peste 1.000 de locuri de muncă din fabricile de mobilă (şi furnizorii acestora de lemn şi cherestea), ameninţate cu dispariţia dacă proiectul minier va începe. Sorin Sălăgean (patronul uneia dintre fabricile de mobilă) a arătat cât se poate de clar riscul de a-şi pierde clienţii din ţările vestice (care nu vor mai cumpăra mobilă dintr-o zonă rău famată, la fel cum nu mai cumpără din Ucraina, după dezastrul de la Cernobîl); ”Ne considerăm discriminaţi de atenţia pe care politicienii români o acordă unui interes privat, în timp ce investitorii locali, care au creat peste 1.000 de locuri de muncă în domeniu, sunt ignoraţi. Am investit 4-5 milioane de euro în aceste afaceri, cifra de afaceri trece de 7-8 milioane de euro, şi nu am beneficiat de niciun sprijin. Cine îşi asumă răspunderea pentru dispariţia acestor locuri de muncă?” (Sorin Sălăgean)
- Veniturile celor 15.000 familii care trăiesc din creşterea animalelor (îndeosebi vaci) vor fi direct ameninţate prin riscul pierderilor subvenţiilor (aproximativ 450 de euro/hectar, respectiv 200 de euro/vacă) pentru că nu vor mai îndeplini normele din pachetele de agromediu (pe baza cărora primesc subvenţiile); de asemenea, crescătorii de animale riscă să-şi piardă clienţii: ”La târgurile din Apuseni vin reprezentanţii a peste 50 de societăţi comerciale din toată ţara să ne cumpere viţeii”, a spus Aurel Stan, reprezentant al crescătorilor de animale. Cine va mai cumpăra carne dintr-o zonă supusă poluării cu cianură şi metale grele?
- Afacerea fructelor de pădure este una care, de obicei, stârneşte zâmbete. Din datele prezentate ieri, la un singur punct de colectare din cele peste 20 din Apuseni (de pe Valea Bistrei), până în luna septembrie a acestui an au fost achiziţionate fructe de pădure (afine negre, afine roşii, merişoare, măceşe, zmeură şi ciuperci) în valoare de 1,91 milioane de euro.
- În domeniul turismului, în zonă sunt autorizate şi clasificate 638 de pensiuni şi hoteluri, beneficiari direcţi ai acestei activităţi fiind 4.720 de persoane. În primul semestru al anului 2013, în aceste unităţi au fost cazaţi 45.000 de turişti, din care peste 20% străini, în creştere netă faţă de anul trecut. ”Noi am creat aceste locuri de muncă fără legi speciale şi fără dezvoltarea drumurilor către interiorul munţilor. Am fost ”ajutaţi” de către autorităţi doar cu forfetarul…”, a afirmat preşedintele Asociaţiei de Proprietari de Pensiuni din Apuseni, care a acuzat faptul că ”faima” de zonă cianurată îi va speria pe turişti.
- Concluzia oamenilor de afaceri din Câmpeni: zona Munţilor Apuseni se poate dezvolta şi se dezvoltă şi fără minerit. Cu sprijinul autorităţilor (îndeosebi în privinţa infrastructurii) această dezvoltare s-ar putea accelera. Exploatarea de suprafaţă cu cianuri de la Roşia Montană riscă să distrugă locurile de muncă şi sursele de venit a peste 20.000 de moţi!
Ce nu s-a mai văzut în mass-media
Cu doar câteva minute ca membrii Comisiei să ajungă la întâlnire, a sosit prefectul judeţului Alba, Gheorghe Feneşer. Acesta le-a cerut oamenilor de afaceri din Câmpeni ”să se limiteze la probleme tehnice şi să nu insiste pe problema socială”!!! Ioan Uţiu, unul dintre vorbitori, a venit cu o propunere de afacere. ”Eu zic că dacă proiectul minier va începe, să facem o fabrică de îmbuteliere a apei care va fi deversată din iazul de decantare de la Valea Cornei. Apa o vom pune pe masa parlamentarilor şi a membrilor Guvernului să o bea”.
Cristian Motora (preot din Câmpeni): ”Vă văd pe unii plictisiţi şi înţeleg oboseala unei astfel de zile. Dar luaţi seama la ce doresc oamenii de aici. Aici se discută soarta şi viaţa moţilor”. La final, preotul a citit şi un jurământ: “Jur credinţă patriei mele România; Jur să respect Constituţia şi legile ţării; Jur să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României; Jur să-mi îndeplinesc cu onoare şi fidelitate mandatul încredinţat de popor; Aşa să mă ajute Dumnezeu”. E jurământul pe care parlamentarii l-au depus la începutul mandatului…
Concluzii
”Va fi o decizie greu de luat pentru că, indiferent care va fi aceasta, vor exista supărări” – declaraţie pentru presă a lui Darius Vâlcov, preşedintele Comisiei speciale parlamentare pentru Roşia Montana. Dumnule Darius Vâlcov, nu vor exista ”supărări”, vor fi revolte. Aţi văzut aseară care a fost reacţiile miilor de moţi care v-au aşteptat la Câmpeni. Sper să vă fi dat seama şi să înţelegeţi că oamenii aceia nu au fost aduşi cu autocarele, pe ”convocator”, precum majoritatea celor transportaţi de RMGC la reprezentaţiile din Roşia Montana. Citiţi cu atenţie datele care v-au fost prezentate ieri. Şi vă veţi da seama că dacă viaţa şi sursele de venit a zeci de mii de moţi din Apuseni vor fi puse în pericol, ”supărarea” e un termen minimalist pentru reacţia lor. Şi nu uitaţi că aveţi de discutat un proiect de lege, nu un proiect minier. Iar cât timp Toni Greblă e imaginea acestei comisii, nu vă aşteptaţi la primiri mult diferite de cea de aseară.
Ce s-a întâmplat ieri (miercuri – n.r.) confirmă faptul că mult mai important decât ce se discută în Comisie e ce se raportează că se discută. Mai exact, raportarea faptului că ”s-a discutat” şi comisia ”s-a informat”. Cu câteva excepţii (notabile, totuşi), mass-media se conformează jocului. Din fericire, după cum am mai scris şi arătat şi cu alte ocazii, minciunile din Afacerea Roşia Montană au picioare scurte.
***
O menţiune pentru istorie: Membrul Comisiei speciale a cărui bună-credinţă nu a fost pusă la îndoială de moţi e un… maghiar: Attila Korodi.
***
Notă:
* Pentru cei care poate încă nu ştiu: Toni Greblă este unul dintre iniţiatorii celebrului proiect de modificarea a Legii Minelor în care s-a avansat, pentru prima dată, ideea exproprierilor în interes privat.
Acest material (plus foto) a fost preluat de pe platforma Voxpublica.