Râsul ar putea fi un medicament bun pentru pacienții vârstnici care suferă de demență, iar partea cea mai bună este că nu are efecte secundare.
Terapeutul prin umor Jean-Paul Bell, de origine australiană, era, inițial, un clown-doctor care lucra cu copii bolnavi, dar acum îi face pe bătrâni să râdă prin intermediul programului său, Play-Up.
Bell a fost, de asemenea, principalul terapeut prin umor în cadrul unui studiu realizat la Sydney despre impactul umorului asupra stării de spirit, agitației, comportamentului și angajării sociale la pacienții de demență, studiu care a arătat că cei care luau parte păreau mai fericiți.
“Toată ideea din spatele Play-Up și tot ce facem la Arts Health Institute este să-i încurajăm să se joace mai mult pentru că noi credem că au potențial să se joace până la ultima suflare”, spune Bell.
El a înființat institutul pentru a-i antrena pe cei care au grijă de oameni în vâstă să aibă o comunicare în spiritul jocurilor cu pacienții lor, mai ales cu cei cu demență.
Studiul, numit SMILE, a avut loc de-a lungul a trei ani, și a cuprins 36 de case de îngrijire a bătrânilor și 400 de rezidenți ai acestora.
Prin jocuri, glume și cântece, pacienții nu păreau doar mai bucuroși, ci și mai puțin agitați cu 20%, spune Lee-Fay Low de la Școala de Psihiatrie din cadrul Universității New South Wale, cel care a condus studiul. Deși pare un procent mic, acesta este echivalent cu efectul unor medicamente antipsihotice.
Foto: Flickr / Vince Alongi
Sursa: Reuters