Raport: Statul român nu vrea sau nu ştie să investească în mediu

“Ruşine”, “deplorabil”, “dezastruos”, “jalnic”, “strigător la cer” – câteva dintre cele mai folosite etichete pentru a descrie starea investiţiilor de mediu din România la dezbaterea derulată vineri la Grupul pentru Dialog Social. Administraţia Fondului de Mediu (AFM) stă, potrivit raportului proaspăt lansat, pe un munte de bani, însă abia o parte minusculă (26%) din ei e folosită. Deşi buzunarele AFM au fost în ultimii ani deschise oficial, lipsesc aproape cu desăvârşire proiectele, astfel încât banii rămân necheltuiţi, în aşteptarea unor aplicaţii prin care să fie folosiţi pentru oricare dintre problemele de mediu, numeroase şi presante, pe care România le are de rezolvat.

Realizat de Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis, studiul despre Investiţiile de mediu din România este bilanţul unui eşec. Programul Operaţional Sectorial de Mediu, dar mai ales Adminitraţia Fondului de Mediu, instituţii-cheie care ar putea să pună în mişcare o politică de mediu coerentă, au ieşit cu imaginea cât se poate de şifonată la sfârşitul dezbaterii organizate odată cu lansarea raportului. Faptul că în 2004-2008, AFM a avut cheltuieli de funcţionare mai mari decât investiţii de protecţia mediului sau faptul că cele mai multe fonduri au fost redirecţionate către industria auto sunt doar două dintre highlight-urile criticilor susţinute satistic de studiul Ecopolis. Dacă nu ne dăm seama exact ce s-ar fi putut face cu suma de 2,3 miliarde RON, cât a colectat AFM şi cât ar fi trebuit să ajungă doar din această sursă în proiecte de mediu, de la prevenirea poluării, până la reîmpăduriri sau amenajarea unor spaţii verzi, Centrul pentru Politici Durabile a făcut o estimare. Suma cu multe zerouri ar fi putut însemna:

-10 milioane de copaci plantați

– 8.100 de kilometri de piste de biciclete construiți

– 52 milioane de metri pătrați de spațiu verde amenajat

– 266.500 de locuințe izolate termic

– 652.000 de hectare renaturate în Delta și Lunca Dunării

Pe scurt, alte câteva dintre cele mai relevante concluzii de pe acest “panou al ruşinii” sunt:

– În perioada 2004-2009, AFM – instituţie specializată în colectarea unei părţi din taxele de mediu şi folosirea lor – a cheltuit doar 26% din bugetul prevăzut pentru finanțarea de proiecte. Peste 2,3 miliarde RON, care ar fi trebuit să meargă spre proiecte pentru îmbunătățirea calității mediului din România, au rîmas în conturile AFM.

– Slaba performanţă demonstrată de AFM în cheltuirea bugetului de care dispune este o constantă în toată perioada analizată. Deși încasările Fondului pentru Mediu au crescut de la an la an cu procente între 10% și 64% (cu excepția anului 2008), AFM a reușit să cheltuiască din bugetul prevăzut pe fiecare an între 19% (în 2007) și 39,20% (în 2009).

– Banii cheltuiți au mers în principal în două direcţii: Prima, cea a Programului pentru reînnoirea parcului auto național – singurul finanţat cu succes de AFM – a ”înghițit” 40,43% din fondurile cheltuite pe proiecte; Cea de-a doua, rezervată lucrărilor destinate prevenirii, înlăturării și/sau diminuării efectelor produse de fenomene meteorologice, cu o alocare de 24,27% din fonduri.

– Domenii de o importanță deosebită pentru protecția mediului nu reprezintă interes pentru AFM, dacă luăm drept reper ratele de finanțare pentru proiectele depuse în categorii precum: reducerea impactului asupra atmosferei, apei şi solului (1.87%), administrarea ariilor naturale protejate (1.38%), conservarea biodiversității (0.17%) și împădurirea terenurilor degradate (0.47%).

– Rata de aprobare a proiectelor este extrem de scăzută, variind între 2,7% (în 2010) şi 21,2% în 2009, unul dintre motive fiind birocraţia.

– Doar 2% din cei 5,437 miliarde euro alocați de POS Mediu au fost cheltuiți între 2007 și 2010.

– La sfârşitul lui 2010, România a atins un stadiu de contractare de 43% din totalul sumei disponibile prin POS Mediu, procent care o situează la mijlocul clasamentului în rândul noilor membre ale UE.

La dezbaterea organizată vineri la GDS de către Ecopolis şi Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta, au discutat despre ineficienţa programelor de finanţare pentru mediu Sulfina Barbu, Preşedintele Comisiei de Administraţie Publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a Camerei Deputatilor, Silvian Ionescu, Comisar general al Gărzii Naţionale de Mediu, Mihai Toti, fost Preşedinte al Administraţiei Fondului de Mediu, Daniel Dăianu, fost Ministru de finanţe, şi Sorin Ioniţă, director de cercetare al Societăţii Academice Române şi câţiva reprezentanţi ai sectorului non-guvernamental. Deşi discuţiile pe marginea studiului ar fi trebuit să aibă o miză polemică, rezultatele cercetării s-au dovedit lipsite de echivoc în indicarea punctelor spinoase de pe agenda României la capitolul investiţii în mediu, astfel încât criticile aduse AFM au generat cel mult încercarea de găsi câteva explicaţii pentru starea deplorabilă “din teren”. Lipsa unei politici publice de mediu funcţionale, absenţa dialogului între astfel de instituţii şi potenţialii aplicanţi, birocraţia infernală a procedurilor de obţinere a finanţării – pe scurt, incapacitatea administrativă de a implementa şi gestiona astfel de proiecte – au fost cele mai invocate “bile negre”. La dezbatere nu a participat niciun reprezentant al Administraţiei Fondului de Mediu.

Raportul complet Investiţiile de mediu în România poate fi descărcat de pe site-ul Ecopolis.