Între 15 şi 23 septembrie, agenţia de poliţie a Uniunii Europene, Europol, a coordonat “Operaţiunea Arhimede”, prezentată drept cea mai amplă operaţiune împotriva criminalităţii organizate din istoria Europei, la care a participat şi România. În doar o săptămână, au avut loc peste 300 de acţiuni, dintre care 7 s-au desfăşurat în ţara noastră şi au culminat cu salvarea a 37 de victime ale sclaviei, dintre care 30 de minori. În întreaga lume, însă, există între 22.000 şi 25.000 de sclavi români, ţara noastră ocupând locul 18 în clasamentul mondial şi locul cinci la nivelul Uniunii Europene în această privinţă. Astăzi, cu ocazia Zilei Internaţionale pentru Abolirea Sclaviei, vă prezentăm câteva din cazurile de exploatare cu privare de libertate la care au căzut pradă românii, atât în ţară, cât şi în străinătate.
Aproape 36 de milioane de adulţi şi copii din toată lumea sunt sclavi, arată cel mai recent raport “Global Slavery“, realizat de organizaţia independentă “Walk Free Foundation”. Un om din 200 este sclav în zilele noastre, iar țările unde situația este cea mai gravă sunt India (14.285.700 de sclavi), Uzbekistan (1.201.400 de sclavi), Haiti (237.700 de sclavi), Mauritania (155.600 de sclavi) şi Qatar (29.400 de sclavi). Sclavia modernă este o afacere de miliarde de dolari, ale cărei victime sunt fie copii fără acces la educaţie, forţaţi să muncescă şi să se căsătorească de timpuriu, fie oameni care nu-şi pot părăsi locul de muncă pentru că au datorii mari faţă de agenţiile de recrutare, fie lucrători domestici abuzaţi sau femei obligate să se prostitueze.
Un caz celebru este cel al migranţilor (1,4 milioane la număr) care lucrează la construcţia stadioanelor şi a infrastructurii pentru Cupa Mondială din Qatar, care va avea loc în 2022. Un raport publicat în primăvară estima că acest eveniment va ucide mai mulţi oameni decât atentatele de la 11 septembrie (mai exact, ar urma să fie 4.000 de morţi). Relatările anonime ale muncitorilor redau minuţios condiţiile atroce în care sunt forţaţi să muncească şi să trăiască: “Azi dimineaţă, am mers pe şantier la ora 5 şi peste tot era plin de sânge. Nu ştiu ce s-a întâmplat, dar povestea a fost muşamalizată. Când am reclamat acest lucru, mi s-a spus că, dacă mă mai plâng, mă concediază.” Un alt muncitor arată că “deşi ne-a expirat contractul, angajatorul nu ne-a plătit salariile de trei luni şi nici bonusurile pentru încheierea contractului sau biletele pentru a ne întoarce acasă. (…) Am muncit din greu şi nu vrem decât ceea ce ni se cuvine, pentru a ne întoarce acasă. Acum, suntem ţinuţi în loc aici, înghesuiţi claie peste grămadă, cu mâncare proastă şi fără acces la apă potabilă. Suntem trataţi ca nişte animale”.
România numără între 22.600 şi 25.200 de sclavi la nivel mondial. Numărul lor a început să crească în urma crizei economice, care a determinat mulţi oameni din Bulgaria şi România să migreze peste hotare în căutare de joburi bine plătite, unii din ei fiind păcăliţi sau obligaţi să muncească forţat. În ţară, sărăcia şi lipsa locurilor de muncă fac ca unii oameni să ajungă la rândul lor în astfel de situaţii. ProTV a trecut în revistă câteva din cazurile înregistrate pe teritoriul ţării noastre, majoritatea victimelor fiind copii forţaţi să muncească fără plată. Cel mai recent pare să fie de toamna trecută, când un bărbat din Giurgiu a fost arestat pentru că sechestrase mai mulţi oameni în ferma sa, după ce le reţinuse actele de identitate, obligându-i să muncească. Oamenii ţinuţi în sclavie au spus că munceau chiar şi 16 ore pe zi şi că uneori nu primeau nici măcar mâncare sau apă. Proprietatea era înconjurată cu garduri înalte de trei metri.
În toamna lui 2012, zeci de oameni au fost eliberaţi din mâinile proprietarilor unei turme de 4.000 de oi din Galaţi. Înainte de asta, dormeau pe grămezi de paie, în cocioabe, bordeie sau în maşini dezafectate, primind pâine mucegăită şi din când în când câte o cutie de pateu. Cei care încercau să fugă erau bătuţi crunt, iar femeile din grup au fost violate. Reţeaua era condusă de doi fraţi care primiseră, în 2011, un ajutor de la stat de aproape 100.000 de lei. Aceştia racolau, cu voia părinţilor, copii din rândul familiilor nevoiaşe din Vaslui. În aceeaşi toamnă, o situaţie similară a fost semnalată şi în Covasna, unde adolescenţii munceau ziua alături de adulţi şi noaptea dormeau în beci, fără a primi apă şi mâncare. Ca să nu fugă, erau păziţi de bărbaţi înarmaţi cu bâte. Iar în vara lui 2012, ProTV descria situaţia din satul Gostinu, judeţul Giurgiu, unde părinţii îşi închiriau copiii pentru 40 de lei. Erau ridicaţi de la porţi cu remorcile dis-de-dimineaţă şi duşi să muncească la câmp, unde mâncau pâine şi roşii şi sufereau adesea leziuni pe care nu avea cine să le trateze, şi aduşi înapoi după-amiaza.
În 2010, a avut loc acţiunea “Ferma sufletelor”, prin care au fost eliberaţi 24 de oameni sechestraţi şi trataţi ca nişte sclavi în mai multe locuri din judeţul Constanţa. Fermierii îi ademeneau cu salarii bune şi le luau actele, sub pretextul că le trebuiau pentru cărţile de muncă, apoi îi păzeau ziua şi noaptea îi ţineau încuiaţi în grajd, oamenii fiind bătuţi dacă încercau să fugă. “Sclavii” dormeau în grajduri şi mâncau, potrivit lor, resturi de la mesele bogate ale stăpânilor. În 2008, a fost semnalat cazul unei familii de asistenţi maternali din Vaslui care a luat în plasament trei băieţi de 4, 7 şi 12 ani şi i-a obligat să muncească la câmp.
Să amintim şi câteva cazuri de peste hotare. În 2011, de exemplu, 35 de muncitori agricoli români care lucrau în condiţii de sclavie pentru recoltarea fructelor au fost eliberaţi de poliţie, în sudul Greciei. Ei fuseseră recrutaţi pentru recoltarea căpşunilor în sere, după ce li s-a promis un salariu de 25 de euro pe zi şi cazare. În realitate, au fost constrânşi să muncească sub ameninţarea unor persoane înarmate şi forţaţi să doarmă în adăposturi improvizate în apropiere de câmp. Banda care îi exploata îi maltrata şi le lua şi salariile. În Cipru, în noiembrie 2009, au fost descoperiţi 110 muncitori români care ajunseseră acolo sub pretextul că li se vor găsi locuri de muncă, dar care fuseseră abandonaţi în tabere conduse de un bărbat care i-a ţinut în sclavie. Oamenii nu aveau duşuri sau apă caldă, aveau doar două toalete şi o maşină de spălat şi dormeau câte 50 de persoane în containere cu cinci camere. Dacă voiau cearşafuri sau paturi, erau taxaţi cu 25, 30 sau 50 de euro. La sosirea în Cipru, bărbatul le-a cerut să plătească un comision de 750-800 de euro pentru a le găsi de lucru şi îi punea să presteze munci ocazionale, fără plată, până când achitau comisionul. Angajatorii îi dădeau banii cipriotului, nu muncitorilor.
În mai 2009, 50 de persoane, printre care mai mulţi români, au fost găsiţi trăind în sclavie într-o fermă din Olanda, într-o cameră murdară, fără ferestre. Primarul oraşului Someren, unde a fost înregistrat cazul, spunea la acea vreme că oamenilor nu le era permis să părăsească clădirea, fiind plătiţi cu mai puţin decât le fusese promis şi forţat de angajator să cumpere de la el alimente şi alte produse de bază la preţuri foarte mari.
Raportul complect Global Slavery Index pentru 2014 poate fi consultat integral aici.
Foto: Oanakovacs.com