Rangerul, ursul și braconierul

7

Mă uitam pe Facebook la o fotografie cu rangeri din Africa, mai concret 3 dintre cei 20 de africani care patrulează în cele 5.000 de hectare ale Nakavango Estate din apropiere de Cascada Victoria; oameni angajați de International Anti-Poaching Foundation. În imagine se văd oameni hotărâți, cu armele ținute în direcția de înaintare, străbătând desișul verde, Paradisul a cărui faună sunt meniți să o protejeze în fața braconierilor. Tshabangu, unul dintre ei, a fost anterior gardă de corp/ securitate, pentru turiști care vizitează zona. Un comentariu la imagine zice “God bless them!” “Dumnezeu să îi binecuvânteze!”. Chiar că au nevoie. Bănuiesc că nici braconierii din zonă nu sunt mai puțin hotărâți.

 

de Peter Lengyel

Cândva a existat și pe la noi ceva de acest gen, măcar o vreme, prin Rezervația Biosferei Delta Dunării. Dar mafia a găsit modalități de lichidare a acestui sistem de protejare a naturalului. Am încercat cândva să îl întreb pe dr. János Botond Kiss despre aspectele delicate ale braconajului deltaic, dar cine vorbește despre astea? A existat cândva pe la începutul anilor 1990, Corpul de Pază și Inspecție a Deltei Dunării… karatiști, judokani, care aveau abilitatea fizică de a se pune în fața elementelor infracționale ale peisajului deltaic. Dar praful s-a ales. Se zvonește că a mai dispărut câte unul dintre ei în imensitatea bălților, dar sunt aspecte complicate despre care rar se vorbește mai deschis. Se mai zice că a fost prins la braconaj un apropiat al premierului de atunci, iar consecința a fost că șeful Corpului de Pază a trebuit să își dea demisia, să își ceară transferul în locuri mai retrase.

 

 

Cum arată braconierii și rangerii de pe la noi? O parte a braconierilor sunt oameni marginali în societate, periculoși că nu mai au nimic ce pierde; aceștia braconează de foame, umblă în grupuri mici, mai greu se percepe prezența lor în peisaj… dar ei sunt acolo, păstori, tăietori de lemne, locuitori de pe la margini de sate șamd. La fel de periculoși sunt bogătașii care au mult de pierdut și care ies la braconat din plăcerea de a ucide, ca mod de distracție când nu mai găsești ceva mai uman de făcut pe această Planetă. Aceștia nu se feresc, pot fi văzuți cu grupuri de mașini de teren pline de vânători/ braconieri dotați cu arme moderne, echipamente de vedere pe noapte șamd; aceștia împușcă orice le iese în cale, ei știu că un telefon rezolvă orice, și mai ales nu trebuie să îți faci probleme pentru astfel de nimicuri cum ar fi braconajul – totul este să ai prieteni unde trebuie.

 

 

“Braconajul cel mai incredibil” este cel făcut de vânători la mod organizat, culmea – legal, prin supraevaluarea drastică a efectivelor de animale sălbatice… fără nici un contact cu realitatea… în scopul alocării unor cote de împușcare care au efecte incalculabile asupra viabilității populațiilor, până și în așa-zise “arii protejate”. La cât de puțini cerbi sunt în peisajele noastre, în mod normal nu ar putea să fie executat nici unul de către vânători… dacă ar exista măcar minima moralia a bandiților. Cum treci de frontiera noastră către vest, vezi căprioare multe la modul frecvent, ziua, oriunde prin peisaj… la noi este o minune să vezi câteva. Evident, cauza este vânătoarea și braconajul scăpate de sub orice control.

Pe lângă braconierii/ vânătorii locali, mai primim în peisajele noastre și o infuzie de braconieri/ vânători de prin Germania, Italia șamd… iar dacă faci o plimbare pe lângă ceva lac sau baltă unde se adună păsări de apă, vei vedea cantitatea incredibilă de cartușe trase. E aproape incredibil că în asemenea condiții mai există pe la noi păsări de baltă, sau că mai supraviețuiește cerbul… ursul. Câte sunt în realitate, nimeni nu știe, pentru că nici nu se vrea să se știe (pe lângă dificultatea reală a evaluărilor din teren).

 

 

Am fost sunat de la Radio Guerrilla/ Liviu Mihaiu pentru a face câteva comentarii referitoare la situația actuală (24 septembrie) cu urșii – braconierii – vânătorii – campania mediatică împotriva animalelor sălbatice șamd. Este interesant de văzut cum lobby-ul de vânătoare încearcă să își promoveze interesele, indiferent de realitatea din teren… probabil că există bune relații cu anumiți reprezentanți ai presei. Plus că și cei din media au nevoie de senzațional, pentru a crește vânzările sau audiența… Cu toate aceste eforturi de manipulare, opinia publică este de partea ursului… ceea ce arată că societatea noastră mai are și licăriri de uman. Dacă vezi sutele de like-uri la articolele care vorbesc de necesitatea protejării animalelor în fața braconierilor/ vânătorilor, vei înțelege la ce mă refer.

 

 

Care este însă situația din teren? Cei numiți rangeri sunt puțini, slab plătiți, lipsiți de echipamente și mai ales lipsiți de orice susținere politică… ceea ce se vede. Poți parcurge un milion de km prin arii protejate din România și nu vei vedea mai mult de 1-2 rangeri, eventual interesați să păzească “vânatul”. Diferența este la fermele piscicole, unde imediat se face simțită prezența celor care se ocupă de stoparea furtului de pește… în rest, pace bună. Un om care era angajat să protejeze natura prin peisajul de zeci de mii de hectare din Parcul Național Munții Rodnei – Rezervație a Biosferei, când a întâlnit un grup de braconieri bogați a fost sfătuit să plece imediat, dacă vrea să plece pe picioarele lui; așa a făcut. Te poți întreba, cine poate monitoriza 22,66% din suprafața țării (doar siturile Natura 2000). Când vorbim de protejarea valorilor naturale de pe suprafața unei țări, este nevoie de o prezență semnificativă în teren, de capacitate de deplasare de la un punct la altul în teren accidentat, ceea ce ar însemna dotarea structurilor cu vehicule de teren adecvate peisajului; acestea au nevoie de carburant, ca să nu prindă rădăcini în garaj. Fără o prezență semnificativă a personalului în teren, nu se reușește monitorizarea situației măcar în ariile protejate, nici atât descurajarea agresiunilor asupra valorilor naturale. Fără personal suficient, dedicat, hotărât să protejeze cerbul în fața braconierilor… evident că populația cerbilor este viabilă mai ales pe documentele povești-vânătorești. Deci, de fapt, se face ”salvarea naturii pe dischetă”, așa cum era o glumă amară în trecut.

 

 

Dacă nu există vehicule de teren, carburant, echipamente de comunicare, cine poate să îi urmărească pe braconierii care au echipamente ultimul răcnet. Îți dai seama cât de impresionați ar fi braconierii, vânătorii italieni șamd, când după mașinile lor de teren ar veni în fuga pe jos unul “de la mediu”… cu ecuson de ranger. Fără drept de control, fără armament, fără susținerea din partea colegilor prezenți… care prin privire par hotărâți să protejeze ursul, capra neagră, cerbul. Această situație nu este produsă de hazard, ea este rezultatul implementării deciziilor unor mafii interesate de exploatarea naturalului, indiferent de consecințe.

Oricum, situația este dură, complicată, iar soluții clare și implementabile nu se prea arată. În privința conservării biodiversității, a managementului ariilor protejate, a finanțării adecvate a structurilor necesare protejării naturalului, autoritățile statale sunt ca inexistente. Paza din teren este făcută de niște oameni care “protejează animalele” doar pentru ca găștile lor să le poată împușca. Rare sunt excepțiile de la această regulă, poate chiar inexistente. În acest context, când auzi că un braconier ilegal sau legal a ajuns în contact cu ursul încă viu… nu poți zice că te deranjează, din contră. Apare o admirație față de sălbăticiunea care moare cu demnitate, ucigând agresorul. A fost percheziționată casa braconierului omorât de urs în Dâmbovița… și au fost găsite capcane de fier care prind ursul de picior… în care animalul se chinuie sfâșiat de durere,… precum și variate “trofee”. Credeți că prin zonă nu se știa de stilul de acțiune… dar pe cine interesează… animalele sălbatice. Apar văicărelile când ursul, adevăratul ranger, ca un zeu sălbatic care face dreptate, îi trage braconierului o ultimă labă… înălțătoare la cer.

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost preluat de pe blogul biologului Peter Lengyel.

Peter Lengyel s-a născut în 1973 în Sighetu Marmaţiei şi a absolvit biologia la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj. Este biolog, expert în conservarea biodiversităţii, fotograf al naturii, membru al Asociaţiei “Valea Verde”, dar şi secretar ştiinţific la ONG UNESCO Pro Natura, cu sediul în Bucureşti, şi membru al Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii.

 

Puteţi citi şi:

Liber la braconieri

Creativitate științifică și artistică – pentru bani

Biodiversitatea umană: numărul mic de urmași și degradarea genetică a populației civilizate?

Criza – de ce este ea bună?

Ori suntem ecologişti, ori nu mai suntem

Ecologism şi democraţie – există oare sustenabilitate?

Einstein și politica – ce ar putea să ne zică azi?

Liderul politic și businessul global

Sustenabilitate – Votul tău contează?

Protejarea Naturii prin Forța Imaginii

Ministru al Mediului – de Afaceri

Plăcerea de a fotografia în Natură

Ce nu știm despre sălbăticiunile noastre?

Consultanță pentru Partidul Ecologist-Verde

Ecologismul politic – a venit momentul?


 

 


7 comentarii

  1. Pingback: Ursul, mafia și prompteristele | TOTB.ro - Think Outside the Box

  2. Pingback: Hidrocentrale mici – dezastru mare | TOTB.ro - Think Outside the Box

  3. Pingback: Fabula vânătorului împăiat | TOTB.ro - Think Outside the Box

  4. Pingback: Ecologismul trebuie să devină religia elitelor tinere | TOTB.ro - Think Outside the Box

  5. Pingback: Noaptea în pădurea sălbatică | TOTB.ro - Think Outside the Box

  6. Pingback: Club of Rome la București | TOTB.ro - Think Outside the Box

  7. Pingback: Bloggeri pentru natură și oameni | TOTB.ro - Think Outside the Box

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger