Rafting pe Crișul Repede sau “Supraviețuirea”

0

Întotdeauna mi s-a părut fascinant raftingul, dar n-am avut curajul (și nici ocazia) să o fac până acum. Recunosc însă că, după câteva ore de vâslit pe Crișul Repede, m-am „super-entuziasmat”. Pe lângă că e un sport foarte plăcut și revigorant, raftingul este o opțiune perfectă pentru cei care vor să descopere zona Pădurea Craiului și peisajul spectaculos din Defileul Crișului Repede. Plus că, după vreo trei ore de dat la padele, te bucuri altfel de un babgulyaș sau de niște plăcinte bihorene. Și partea bună e că nu trebuie să ai niciun fel de experiență. Noi ne-am nimerit într-un grup de vreo douăzeci de turiști, dintre care doar unul singur mai făcuse asta înainte. Ceilalți eram cam praf. Și totuși, am supraviețuit.

Totul a început într-o dimineață de aprilie, la Hotelul „La contele Dracula”, în Șuncuiuș, localitate aflată în zona Munților Pădurea Craiului. Acolo ne-am echipat în costume de neopren (+ cască de protecție și vestă), după care ne-am înghesuit într-o dubiță, de care era legată remorca pe care se aflau bărcile. Fetele s-au așezat în față iar noi, băieții, am stat în spate, îngrămădiți unul în altul, ca sacii de cartofi. Împreună cu noi a venit și Alex, ghidul nostru, un puști înalt și atletic care era pus pe glume și miștouri încă de la plecare. Glumițe despre „micile accidente” care au loc pe parcurs, despre bărci care se izbesc de stânci și care se răstoarnă în apele râului. Alex e genul ăla care emană energie din toții porii și pe care mi-l imaginez luând parte peste câțiva ani la emisiuni de tipul Survivor; deși are puțin peste 20 de ani, Alex a făcut deja schi, cățărări, kaiac-canoe și acum e monitor de rafting.

După vreun sfert de oră, am ajuns la locul de unde urma să înceapă marea noastră „aventură”. Era o dimineață însorită și, spre liniștea noastră, Crișul curgea lin și fără să prevestească „turbulențe”.

Traseul pe care urma să vâslim (Șuncuiuș – Vadu Crișului) este considerat a fi cel mai spectaculos de pe cursul Crișului Repede – și unde nivelul de dificultate pentru rafting este ușor spre mediu. Aici, râul șerpuiește grațios pe lângă calea ferată și pătrunde printr-un defileu mărginit de Munții Pădurea Craiului. E o zonă ideală pentru cei care vor să-și petreacă câteva zile în natură: pe lângă rafting, se pot face drumeții și se pot vizita peșterile din împrejurimi (peștera Unguru Mare, peștera Vântului ș.a); iar cei pasionați de alpinism, chiar și cei mai puțin experimentați, pot face via ferrata – traseu montan prevăzut cu echipament și corzi.

Înainte să pornim, Alex ne-a făcut instructajul: urma să fim împărțiți câte doi sau trei și fiecare barcă urma să aibă câte un căpitan. Erau două reguli asupra cărora a insistat: să nu vâslim toți pe aceeași parte și și să nu depășim barca în care se afla el. Un alt sfat, care s-a dovedit a fi de mare ajutor (cel puțin pentru noi), era următorul: corpul în față, capul aplecat (ca struții) în cazul în cazul în care ne izbeam de niște stânci sau ne agățam de crengi de copaci. „Unii tind să lase capul pe spate când văd în crengi în fața lor. Și asta e o idee foarte proastă.”, a încheiat Alex rânjind.

Pasul următor a fost să alegem căpitanul. Fiind toți trei la fel de „experimentați”, m-am oferit eu. Pur și simplu pentru că îmi plăcea cum sună. Ne încălzisem deja bine de tot în costumele de neopren, dar tot ne-am făcut câteva selfieuri înainte de plecare. Ca să știm o treabă.

Evident, am luat startul înaintea celorlalți și, după nici cinci minute, încălcasem deja cele două reguli: vâsleam toți pe aceeași parte și depășisem barca lui Alex. Dar s-a întâmplat făra voia noastră, ne luase valul, cum s-ar zice. Într-un final, am reușit, să tragem cumva pe dreapta și i-am așteptat și pe ceilalți.

După cel de-al doilea start, lucrurile au decurs cât de cât normal, în sensul că am început să ne ținem de pluton și să păstrăm o oarecare direcție. Era liniște, apa scânteia în lumina dimineții și eu mă simțeam foarte căpitan (chiar dacă ceilalți îmi ignorau ordinele). La un moment dat, am trecut pe lângă barca unor orădeni care se blocaseră între niște pietre. Uite că se poate și mai rău, ne-am zis noi satisfăcuți.

După o vreme, au început să apară iar „obstacolele”: stânci, crengi, porțiuni ceva mai învolburate; în situațiile alea, puneam în aplicare sfatul lui Alex: corpul în față, capul aplecat.  Barca, fiind destul de mare și rezistentă, amortizează impactul în astfel de momente și totodată restabilește armonia între membrii echipajului. Trece panica si revii la direcția inițială.

Și iar iniște, iar apa lin curgătoare, iar razele soarelui care se răsfrâng în crestele înalte de deasupra noastră. Ciclotimia vieții, vorba aia. Trece câte un tren, te mai saluți cu cei care fac grătar pe malul râului și te gândești că poți să o ții așa o zi întreagă.

Punctul culminant a fost când am ajuns la cascada Vadu Crișului, unde ne-am oprit și am făcut toți baie. Locul e ca un jacuzzi adânc în care îți dai drumul cu totul în timp ce cascada se revarsă peste tine. E aproape ca un moment de inițiere această scufundare, un botez într-ale raftingului. Tot aici se află și peștera Vadu Crișului, care a fost descoperită în 1903 și care este unică tocmai prin faptul că „apa care formează peștera este aceeași care formează și cascada”.

Spre finalul expediției, Crișul Repede a fost ceva mai neastâmpărat (sau eram noi prea obosiți). Ne-am blocat de câteva ori printre stânci și pietre. Ca să ne „deblocăm”, colegul meu, Mădălin, a coborât ca să împingă barca. Ideea a fost bună, adică a reușit să pună barca în mișcare, doar că el n-a mai apucat să urce în ea. Așa că a parcurs o porțiune „pe jos”, ca un zeu al neoprenului pășind pe apele Crișului.

Și, după toate astea, am ajuns la punctul terminus, în Vadu Crișului.  Era ceva în vocea lui Alex, o combinație între compătimire și ironie, atunci când ne-a întrebat: „de ce vâsleați toți pe aceeași parte?”

 Fotografii de Mădălin Nicolaescu

Mai multe informații de călătorie despre destinația Pădurea Craiului găsiți aici.
Informații despre alte destinații pentru ecoturism din România găsiți aici.


Descoperă Eco-Romania este o inițiativă a Asociației de Ecoturism din România de dezvoltare și promovare a ecoturismului.
Fundația Friends For Friends și Think Outside the Box în parteneriat cu Asociația de Ecoturism din România prezintă proiectul editorial #descoperaecoRomania, din cadrul programului Policlinica de Marketing si Comunicare pentru ONG-uri (un proiect marca FFFF finanțat de Romanian American Foundation).
Identitate vizuală de Tudor Prodan.

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger