Protestele ascunse ale Chinei

În China au loc frecvent proteste mici, cu câteva zeci sau sute de oameni, scrie The Daily Beast. Deși nu au amploarea Revoluției Umbrelelor din Hong Kong, de anul trecut, ele apar aproape în fiecare zi, dar nu există oficial, pentru că cenzorii se asigură să nu ajungă în atenția media. Shanghai, Shaoxing, Yanjiao, Baoji, Huazhou și Jingling sunt doar câteva dintre orașele și satele care au găzduit proteste pe durata unui singur weekend, în noiembrie. Demonstrații mai recente au avut loc pe 1 ianuarie în Beijing, Nanchang, Nanjing, Hangzhou, Wuhan, Changade și Dalian.

În general, motivațiile participanților la astfel de proteste nu sunt politice, scrie publicația americană. În mare parte din cazuri, ei provin din clasa de mijloc și sunt oameni cărora li s-a făcut o nedreptate. Unii se confruntă cu evacuările, locuințe lor urmând să fie dărâmate pentru ca guvernul să construiască șosele sau pentru ca dezvoltatorii imobiliari să ridice ansambluri rezidențiale, alții au fost înșelați la cumpărarea unor locuințe, care au fost lăsate neterminate, sau se revoltă împotriva planurilor de construcție a unor fabrici cu emisii toxice (de regulă sătenii). Motivațiile lor contează puțin pentru autoritățile locale, iar poliția este mereu pregătită să-i disperseze, folosind violența fizică și făcând arestări.

Acum doi ani, de exemplu, o mână de profesori de școală generală s-au adunat în fața clădirii guvernului din Nanjing, înconjurați de forțe de ordine. Nu au scandat nimic și nu aveau bannere sau pancarte. Au venit doar cu scrisori pe care voiau să le înmâneze oficialilor guvernamentali și așteptau în tăcere să vorbească cu cineva de la Ministerul Educației, pe motiv că nu își primeau beneficiile legale. Unul dintre profesori era convins că un oficial îşi băga în buzunar o parte din banii care trebuiau să ajungă la cadrele didactice. Nicio publicaţie locală nu s-a prezentat la locul protestului, iar trecătorii care se opreau să arunce o privire sau facă poze cu telefoanele mobile au fost escortaţi de poliţie. În acea seară, incidentul nu a fost menţionat deloc în buletinul de ştiri, iar telefoanele date Ministerului Educaţiei a doua zi nu au fost băgate în seamă.

Corupţia oficialilor şi problemele de mediu (poluarea cauzează 1,6 milioane de morţi în China în fiecare an) reprezintă principalele îngrijorări ale cetăţenilor chinezi, iar disputele pe teme de muncă şi protestele grassroots au început să crească pe măsură ce liderii chinezi se confruntă cu o economie în scădere. Concedierile unor oameni fără ca aceştia să-şi primească salariile sau compensaţii, precum şi evacuările ordonate de stat sunt la ordinea zilei. O hartă a grevelor realizată de publicaţia China Labor Bulletin, cu sediul în Hong Kong, indică provincia Guangdong, din sud-estul ţării, unde multe corporaţii chinezeşti deţin fabrici, drept epicentrul nemulţumirilor publice. Disputele pe teme de muncă s-au tradus în 569 de incidente în ultima parte a anului 2014, iar în prima jumătate a lui 2015, pe hartă au fost încărcate aproape 1.500 de noi incidente.

Autorităţilor chineze le e uşor să înăbuşe astfel de proteste firave. Cetăţenii care participă la ele nu sunt bine organizaţi, de regulă, iar raza lor limitată de acţiune le permite forţelor de ordine să intervină eficient. La asta se adaugă supunerea media şi cenzura online. Mare parte din aceste demonstraţii au loc în oraşe mici şi în sate, departe de metropolele care se bucură de mai multă atenţie din partea presei chinezeşti. Deşi oamenii pot încărca uşor clipuri video de la astfel de incidente pe platforme sociale precum WeChat sau Webo, ele au viaţă scurtă înainte să fie înlăturate de cenzori. Nu se poate şti exact cât de multe proteste au avut loc în China în ultimii doi ani, pentru că datele sunt confuze. În 2010, de exemplu, ar fi avut loc între 163 şi 180.000 de incidente, cifra cea mai mică fiind oferită de Partidul Comunist din China.