Protestatar offline

20

Dezacordul este sănătos, indică spirit critic și principii solide, iar viața într-un polis obligă pe fiecare dintre cetățeni la un moment de luciditate; guvernarea se face de către oameni, iar oamenii, istoria a dovedit-o, sunt imperfecți. Trestia cugetătoare a lui Blaise Pascal are datoria de a fi sceptică, asta o diferențiază de regnurile așa zis inferioare. Era vară, deci cald. Preferam, evident, să fiu la adăpostul nociv al unui aparat de aer condiționat. Din păcate, demolările din zona Buzești Berzei continuau, ilegal, deci abuziv. Cum o hârtie trimisă prin fax într-un minister are un parcurs birocratic sinuos, am decis să ne strângem în fața Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului.

de Irina Zamfirescu

Doamna Udrea este șefa Inspectoratului de Stat în Construcții (ISC), iar această instituție putea opri grozăvia. Și cum ISC ascultă de „cașchetă” mai abitir decât de o Lege abstractă, ne-am adunat să cerem ajutorul „cașchetei”. Ne-am adunat – cu energie, cu bannere, cu convingerea că suntem acolo unde trebuie să fim. Gândiserăm mesaje constructive, chiar dacă ne adresam unei instituții, un pic agresiv, însă fremătând în mâini hârtii în care ceream ajutorul, nu demisia. Eram trestii cugetătoare revoltate și politicose. Eram 28 de oameni!

Cantiatea nu contează. Oriunde în altă parte această afirmație poate fi validată sau acceptată. La un miting, nu. Bizar. De ce eram 28? Pe eventul creat pe Facebook cam 70 de oameni confirmaseră participarea. Știam cel puțin alți 30 de ONG-iști cel puțin la fel de revoltați ca mine. Aveam cel puțin alți 40 de oameni în jurul meu convinși de cauza pentru care solicitasem autorizație de manifestație. Și totuși, eu eram doar unul dintre cei 28 de oameni prezenți.

De ce oamenii nu vin la astfel de „adunări populare”? Ai putea crede că nu sunt convinși de cauza ta. Acesta ar fi motivul pe care l-as putea cel mai lesne înțelege. Este firesc ca dezocordul să se manifeste nu doar față de actul administrativ, ci și față de activiștii cu pancarte. Dezacordul îl înțeleg. Mai sunt oamenii cu joburi. Evident, faptul că eu mă pot ridica de pe scaun si pot ieși în stradă este un lux, un frumos răsfăț. Înțeleg și aceste limitări.

Însă ce se întâmplă cu aceia cărora le e cald sau frig? Nu vor sa renunțe la aerul condiționat în luna iulie sau nu vor să înghețe în luna decembrie. Înțeleg și disconfortul termic. Este o chestiune ce ține de instinct: instinctiv, vrem să ne fie bine termic. Mai există o categorie de indivizi pe care eu o găsesc extrem de simpatică – cei cu un acut simț al ridicolului. Să fie unul dintre alții care urlă în fața unor porți închise este un coșmar. Bizar însă cum dreptul la opinie divergentă se translată în mintea lor în scandalagii fără interlocutor. Dar înțeleg și nevoia firească a unui individ de a fi discret.

Si printre aceia care nu vin niciodată în stradă mai avem activistul online. Mereu prezent pe cauzele create online, cu un cuvânt duios despre munca ta și toată înțelegerea din lume. Și atât. Își consideră mandatul civic îndeplinit. Puterea unui Like sau un comment favorabil sunt o bună pavăză psihică pentru noi – da, reprezentăm niște voci, niște opinii și nu suntem niste lunatici anarhiști. Spun acest lucru cu recunoștință. Însă aș vrea să reiterez aici valoarea juridică a petițiilor semnate online: nulă.

Am fost și la mitinguri cu sute de persoane. Aceste adunări sunt team building-uri pentru cei strânși acolo. O voce, o revoltă și mult joc. Oamenii la mitinguri nu sunt posaci, nu urăsc și nu aruncă cu pietre. Foarte rar un miting degenerează în agresivitate. Un miting este generat de optimism – certitudinea că o problemă își va afla o soluție. Chiar și atunci când solicităm demisii, o facem pentru ca suntem convinși că persoana care ocupă acel loc nu se simte în armonie cu fișa de post. Un miting nu este despre ură, este o formă de dialog și revendicare.

Poate eu sunt mitingar. Îmi imaginez că dacă există pișcotarul, ceea ce sunt eu se cheamă mitingar. Însă nu mă simt confortabil în blănița de oaie placidă, r[sfățată de aparatul de aer condiționat. Pentru mine, a te lăsa guvernat in absentio este echivalentul cu a-i administra o palmă după ceafă lui Blaise Pascal. Cine sunt eu să îl sfidez pe Pascal?

Puteţi citi şi:

Irina + Bucureşti = LOVE


20 de comentarii

  1. Stimata Irina Zamfirescu! Urmarind acest dialog al surzilor intre diversi reprezententi ai societatii civile si autoritati imi permit sa vin cu o propunere traznita despre care un comentator spune ca nu e deloc asa: Fiecare din noi sa-si faca o stampila breloc de dimensiunea celei de vot cu inscriptia BOICOT. Imaginati-va efectul unei se crisori (chiar deschise) pa adresa de-nei Udrea(sau altui politician) cu textul: daca nu veti tine cont si de parerea noastra in problema cutare…. veti gasi aceasta stampila pe primul buletin de vot unde veti candida. Intrucit nu vreau sa-mi arog paternitatea acestei idei m-ar bucura daca o gasiti interesanta si o veti raspindi. Nu-mi fac iluzii ca politicienii se vor schimba la aplicasrea ei dar cel puitin ii vom pune pe ginduri. O zi buna!

  2. Pai raspunsul la intrebarile tale t-i l-ai dat singura, postuland o tampenie: dezacordul este sanatos; indica spirit critic si principii solide!

    Ca sa participe la un miting, oamenii au nevoie de o motivatie. Iar doar cea expusa mai sus, pe langa faptul ca e distructiva prin sine, nu va mobiliza mai mult de o mana de hippie entuziasti. Oamenii trebuie sa stie pt. ce fac asta si sa aiba speranta ca actiunea lor va produce un rezultat. Cum in Romania s’a dovedit stiintific ca protestele civice nu sunt bagate in seama nici macar de maidanezi, cred ca iti poti imagina care sunt sperantele potentialilor participanti.

    Poate iti mai inchipui ca guvernantii si cei din administratie nu stiu sentimentele populare fata de ei si prin mitinguri macar le aducem la cunostiinta aceste chestiuni. Le stiu si inca f. bine. Doar ca nu le pasa. Si atata vreme cat nu gasim o forma prin care sa-i putem constrange la a le pasa, orice miting e futil.

    Poate o sa’mi replici ca daca nimeni nu deschide gura, ce sanse mai avem sa speram la o imbunatatire a societatii? Pai problema la noi e tocmai faptul ca tot ce facem e numai cu gura. Faptele sunt cele care ne ingroapa prin inexistenta lor si punerea in aplicare a “invataturilor” pe care le predicam. Si nu te amagi ca un miting e o fapta. E doar un mod de a face gura mara fara sa trebuiasca sa’ti storci plamanii.

    Schimbarea in Romania trebuie sa porneasca de la micro la macro si nu invers, precum multi se asteapta. Majoritate vor spune: guvernul/administratia/firmele sa faca ordine/curat, sa aduca prosperitate, sa fie cinstiti etc. Dar orice ocazie de a ridica un ambalaj aruncat pe strada si a’l duce la gunoi va fi ratata fara doar si poate de 95% ditre cetatenii Romaniei.

    In mod paradoxal a nu mai arunca gunoiul oriunde (atat faptic cat si figurat) nu e o schimbare; in final nimeni (normal la cap) nu apreciaza mizeria. Ci a pune mana si a ridica acel gunoi si a’l pune la locul cuvenit lui, asta e marea si singura schimbare care ar trebui sa survina in societatea romaneasca pt. ca lucrurile sa revina pe un fagas mai bun.

  3. Sile, boicotul alegerilor nu va face altceva decat sa le ofere posibilitatea actualilor guvernanti sa isi asigure un nou mandat; numarul de voturi pe care il vor fura inevitabil le va fi suficient, daca populatia voteaza in numar mic.
    Sergiu, n-ai inteles nimic… Cum propui oprirea demolarilor abuzive decat prin mitinguri sau eventuale procese, pe care in Romania le castigi destul de rar, chiar daca dreptatea este de partea ta. Actiunile de strada sunt singura modalitate, nu lamentarile pe internet.

    • N’am inteles nimic din ce? Din ce zice Irina sau din ce se intampla in tara?

      Ca poate din ce zice Irina s’ar putea sa’mi fi scapat ceva, dar din ce se intampla prin tara, zic ca am adunat ceva experienta cat sa’mi permit o opinie. Ca pan la urma o opinie am exprimat si nu o decizie…

      In ceea ce priveste intrebare pe care o pui ref. la o situatie concreta, solutia mea ar fi mixta: actionezi pe cale legale prin aducea in instanta a vinovatilor pe de o parte si pe de alta parte, prin organizarea unui grup dedicat care sa ocupe obiectivul “green-peace-style”.

      Ideal ar fi ca asemena actiuni sa fie organizate de catre un ONG, pt. ca o astfel de entitate ar putea oferi cadrul necesar organizarii si planificari.
      Dar desi ploua eu ele, 99% dintre aceste ONG-uri se lupta de fapt pt. proiecte care sa le asigure supravietuirea (nu de alta da in RO si voluntariatu e cam tot pe bani) si nici unul care sa aiba o atitudine civica vizavi de ilegalitatile clasei politice insotita de alte actiuni concrete decat batutul gurii de pomana.

      Revenind din nou la ce zice Irina, pana la urma problema lipsei de atitudine civica la noi e veche si adanc inradacinata in spiritul poporului. Ziceri populare precum: “caini latra, ursul trece” sau “capul plecat sabia nu’l taie” reflecta f. bine ce crede romanul tipic. Si sa’i scoti asta din cap e o operatiune de durata si fara prea mari sanse de izbanda in conditiile in care toata media TV (de care romanul cu greu se desparte) ii toarna gunoaie in cap zi de zi.

      Si spun lucrurile astea prin prisma unui om care a incercat sa faca mai mult decat sa’si bata gura si inclusiv am sacrificat lucruri (si implicit mi’am implicat si familia), iar singurul rezultat a fost un gust amar…

      In final, vreau sa indrept proasta impresie care am creat’o in primul post: Irina, chiar apreciez ce faci, ca ai atitudine si ca esti dispusa sa sacrifici pt. asta. Dar din pacate la noi nu merge planul tau. Rezultatele sunt minime daca nu chiar inexistente in raport cu efortul depus. Si accentul trebui pus pe altceva si anume pe educatia “bizonului”. Ai timp si energie? Implica-te in proiecte care sa schimbe modul in care romanul gandeste si actioneaza. Si generatii dupa iti vor multumi.

  4. Nu inteleg aceasta agitatie nefireasca provocata de constructia noii artere Buzesti-Berzei. Pentru doua-trei cladiri de valoare “istorica” indoielnica, niste hale amarâte si in stare jalnica, este întârziata realizarea unui pasaj modern, functional, de care capitala are nevoie!
    Ce se doreste? Se crede ca cineva va da bani pentru reabilitarea unor vechituri, numai de dragul nostalgiei? Exista deja un Bucuresti “istoric”, da, acela merita sa fie prezervat. Dar nu, la tot pasul, alte si alte pretinse “vestigii” istorice…

  5. Sunteti foarte cool. Deja un piscotar si-un mitingar :)))) Mi-a placut. Si daca e ridicol sa stai la poarta Caschetei what ? Important este cum ai reactionat vis a vis de demolarile abuzive din Buzesti. Felicitari pentru spiritul civic.

    @aurel: cladirile istorice ar fi de bun simt sa fie prezervate peste tot acolo unde exista. Nu in 100 mp in centrul istoric ne regasim identitatea, pe stil insectar si de mostra :))) f-ing moron

  6. Pingback: Cu Dumnezeu înainte şi Catedrala-n coaste | TOTB.ro - Think Outside the Box

  7. Pingback: “Ceaușeșcu n-a murit! Istoria ne-a păcălit” | TOTB.ro - Think Outside the Box

  8. Pingback: Nu există problemă fără soluții și țară fără cetățeni | TOTB.ro - Think Outside the Box

  9. Pingback: Adolescenta care a scos 10 000 de oameni în stradă | TOTB.ro - Think Outside the Box

  10. Pingback: Maiorescu 2.0: Teoria pistelor fără fond | TOTB.ro - Think Outside the Box

  11. Pingback: Să ne suspendăm de tot! | TOTB.ro - Think Outside the Box

  12. Pingback: Yes, we can’t! | TOTB.ro - Think Outside the Box

  13. Pingback: “Statul este problema fundamentală! El emite legile statului. Statul înseamnă odihnă!” | TOTB.ro - Think Outside the Box

  14. Pingback: Colonia România | TOTB.ro - Think Outside the Box

  15. Pingback: Dacă nu se lasă cu sânge, nu cred că intră | TOTB.ro - Think Outside the Box

  16. Pingback: Mai puneți mâna și pe o telecomandă! | TOTB.ro - Think Outside the Box

  17. Pingback: Occupy RMGC | TOTB.ro - Think Outside the Box

  18. Pingback: Adevăratul discurs al euro-coruptului Adrian Severin | TOTB.ro - Think Outside the Box

  19. Pingback: Școala altfel, sistemul același | TOTB.ro - Think Outside the Box

Leave A Reply