Propunerea UNICEF pentru România: educaţie de la 3 ani

2

Acum, românii sunt obligaţi să-şi trimită copiii la şcoală de la vârsta de şase ani; peste puţin timp, situaţia s-ar putea schimba. UNICEF România, una dintre cele mai puternice organizaţii autohtone, vine cu o propunere care ar putea revoluţiona sistemul educaţional naţional: fiecare copil să înceapă educaţia formală de la vârsta de trei ani.

de Liviu Florea (AlTreileaSector.ro)

 

UNICEF România, una dintre cele mai puternice organizaţii autohtone, vine cu o propunere care ar putea revoluţiona sistemul educaţional naţional: fiecare copil să înceapă educaţia formală de la vârsta de trei ani.

“Copiii au nevoie să înceapă să meargă la grădiniță încă de la vârsta de trei ani, mai ales cei vulnerabili, care trăiesc în cadrul unor familii cu posibilităţi limitate în ceea ce priveşte accesul la cărţi, jucării sau nutriţie. Există o mulţime de studii care arată că, foarte probabil, un copil care beneficiază de educaţie preşcolară va continua să meargă la şcoală şi va avea rezultate bune”, declară Sandie Blanchet, reprezentantul Fondul Naţiunilor Unite al Copiilor (UNICEF) în România.

Blanchet, aflată la conducerea UNICEF România de la jumătatea anului trecut, spune că experienţa personală i-a arătat care sunt avantajele educaţiei preşcolare de la vârsta de trei ani. “Fiul meu a început să meargă la grădiniță de la patru ani. Însă a fost nevoit să recupereze foarte mult faţă de ceilalţi copii. Vă puteţi imagina cât ar fi trebuit să recupereze dacă începea grădinița la cinci sau şase ani. De la un anumit nivel încolo, unui copil îi este imposibil să mai recupereze decalajul de pregătire faţă de ceilalţi copii care merg la grădiniță sau școală”, menţionează Blanchet.

România are peste un million de copii sub cinci ani şi mai mult de un milion de copii cu vârste între cinci şi nouă ani, arată datele finale ale recensământului populaţiei de la sfârşitul lui 2011.

 

La începutul anului şcolar 2012/2013, 581.000 de copii erau încadraţi în învăţământul preşcolar.

Faţă de 2011/2012, numărul copiilor care beneficiază de educaţie preşcolară a scăzut cu 93.000. (Sursa: Institutul Naţional de Statistică).

 

Numărul preșcolarilor s-a diminuat faţă de 2011/2012, chiar dacă la începutul anului şcolar 2012/2013 a fost introdusă clasa pregătitoare („clasa zero”). Introducerea clasei pregătitoare a însemnat, practic, că şcoala a devenit obligatorie de la vârsta de şase ani.

„În momentul de faţă, educaţia şcolară începe de la şase ani, ceea ce reprezintă deja un lucru foarte bun. Ne dorim ca în următorii 2-3 ani să putem să determinăm ca educaţia şcolară să devină obligatorie de la vârsta de cinci ani. Abia atunci România va putea recupera diferenţa faţă de alte state europene”,  precizează Sandie Blanchet.

Un studiu lansat în luna mai de UNICEF România în colaborare cu mai multe instituţii publice, evidenţia că, în perioada 2005 – 2009, ”proporția copiilor de vârstă preşcolară (3-6 ani) aflaţi în afara sistemului de educaţie reprezintă 18-20% din numărul total al copiilor de vârsta respectivă”.

Educaţia timpurie, completată de pregătirea vocaţională

România anului 2013 are cel puţin două probleme majore: promovabilitatea scăzută la examenul de bacalaureat, care în sesiunea iunie-iulie a fost de 55,4%, la care se adaugă rata şomajului în rândul tinerilor cu vârste între 15 şi 24 de ani, una dintre cele mai ridicate din Uniunea Europeană. Pe termen lung, cele două aspecte ar putea compromite dezvoltarea economică şi creşterea demografică ale României.

Rezultatele şcolare slabe ale adolescenţilor români şi lipsa locurilor de muncă pentru tineri ar putea fi rezolvate printr-un sistem care să încurajeze educaţia timpurie şi pregătirea vocaţională.

„Investiţia în copii este cea mai bună investiţie pe care o poate face o ţară. La nivel global există diverse studii care arată că un dolar investit într-un copil aduce mai târziu un câştig de 12-17 dolari societății per ansamblu. Dacă eşti un om de afaceri şi te uiţi la investiţile care sunt disponibile astăzi, nu vei găsi nicăieri un asemenea randament al investiţiilor”, subliniază Sandie Blanchet.

Una dintre cel mai des menţionate şi susţinute idei la nivel european, ca mecanism de combatere a şomajului în rândul tinerilor, este antreprenoriatul. Reprezentantul UNICEF în România menţionează că, până să ajungă la stadiul de tineri antreprenori, copiii au nevoie, în primul rând, de o educaţie de calitate şi de pregătire vocaţională.

„Nevoia de training vocaţional este uriaşă în România. Pentru a fi competitivi pe piaţa forţei de muncă, tinerii nu trebuie să ştie doar să numere, să citească şi să calculeze, ci au nevoie de un set de competenţe care să le permită să poată munci pe cont propriu, să se automotiveze şi să ştie unde să caute informaţiile de care au nevoie, în cazul în care nu au cunoştinţele necesare. În multe alte ţări, datorită pregătirii vocaţionale de care au parte, copiii care sunt în afara sistemului de învăţământ nu se pierd şi reuşesc să-şi găsească un loc de muncă sau chiar să-şi înfiinţeze propriile companii”, declară Blanchet.

România are nevoie de investiţii inteligente

Organizaţia are un buget de circa 2,5 milioane de dolari pentru 2013. O parte din fondurile UNICEF România va merge către 200 de comunităţi, pentru creşterea participării şcolare şi reducerea absenteismului şcolar. De asemenea, organizaţia va suporta o parte din costurile pentru trimiterea unui asistent social în cât mai multe comune din ţară.

„În cadrul UNICEF România, investim fondurile de care dispunem asemenea unui departament de research & development din cadrul  unei companii. Facem investiţii inteligente şi dezvoltăm bune practici, iar apoi le arătăm tuturor că ele funcţionează. Şi autorităţile din România pot face investiţii inteligente. De exemplu, dacă alegem să plătim un asistent  social în fiecare comunitate din România, randamentul investiţiei va fi uriaş. Statul economiseşte anual 20.000 de lei cu fiecare copil care rămâne alături de familia sa şi nu ajunge în grija autorităţilor. De regulă, un copil petrece şapte ani în sistemul de asistenţă socială, ceea ce înseamnă că se pot economisi 140.000 de lei. De asemenea, un asistent social presupune un cost anual de 20.000 de lei şi dacă reuşeşte să prevină doar o separare de familie a unui singur copil pe an, câştigul este foarte mare”, mai spune Blanchet.

UNICEF este prezent în România din 1991. Recent, a semnat un parteneriat cu guvernul prin care va oferi asistenţă tehnică pentru multiplele probleme pe care le au copiii români. De asemenea, va identifica bune practici existente în România, care pot fi împărtăşite altor state din regiune şi nu numai.

Rămâne de văzut dacă, în următorii ani, autorităţile vor învăţa cum să investească inteligent în copiii ţării. Pentru că, după cinci ani de criză şi măsuri de austeritate, este „nevoie de o creştere a preocupării în ceea ce priveşte copiii”.

Acest articol a fost preluat de pe site-ul AlTreileaSector.ro.

 

Puteți citi și:

Alegerea viitorului, pentru copilul unui downshifter: şcoala în sistem sau educaţia acasă?


2 comentarii

  1. Știi care-i problema aici? Da, dai copilul la 3 ani (mă mir că nu încep cu grădinițe de nou-născuți), ei primesc o mulțime de informații, dar afecțiune mai puțină din partea părinților. Copiii la acea vârstă sunt încă foarte vulnerabili și au nevoie de încă de măcar un părinte mereu lângă el! Și eu am un copilaș și pot să-l învăț tot ce învață la grădi. Eu vreau să am o influență cât mai mare asupra lui cât încă pot, nu să-l duc din scutece la grădiniță și apoi mă mir de ce crede toate tâmpeniile și prostiile…ca să nu mai spun că mai sunt și educatoare demente care se poartă mai mult decât nepotrivit cu micuții! Deci eu prefer școala de la 6 sau chiar 7 ani. Are el timp să recupereze, să învețe și să avanseze…are toată viața la dispoziție! Dacă tot sunt așa de buni cei de la UNICEF și se gândesc la copiii aflați în situații de risc, atunci să înceapă doar cu aceia educația la 3 ani, și pe ceilalți, din familii normale să-i lase să se dezvolte normal în familia lor!

Leave A Reply