Propunere reclamă RMGC: Investim în 44 de milioane de șaorme

7

Cum ne-am așteptat cu toții, a început avalanșa – dacă începi să butonezi telecomanda, cu greu reușești să parcurgi canalele fără să vezi cel puțin o reclamă de la îngerii salvatori ai României: RMGC. Uitându-mă la reclame, am impresia că nu vorbim de o firmă care dorește să exploateze tot ce mișcă prin zonă, ci de o fundație umanitară. Iar profilul nu e departe. Până la urmă, s-au investit milioane de euro (după vorbele lor) în diverse lucruri și acțiuni, iar orizontul profitului, chiar și după ultimele zile, pare să fie încă departe.

Probabil mulți telespectatori stau nedumeriți în fața televizoarelor și se întreabă oare de ce o companie privată investește milioane de euro în locuri unde statul ar trebui să investească? Oare de ce arheologii ”ajutați” de RMGC și-au dat seama că merită să investești în vestigiile romane, însă mulți miniștri la rând nu? Oare de ce o companie privată este preocupată de soarta roșienilor, iar statul îi ignoră cu desăvârșire, ba mai mult, le creează o zonă monoindustrială, ca aceștia să nu poată desfășura nici măcar activități de turism? Oare de ce ține statul o zonă atât de importantă, din punct de vedere istoric, arheologic, dar și economic, într-o ceață totală, fără nici o soluție?

Telespectatorii ar înțelege mai bine reclamele dacă acestea ar fi puse în context. Dacă s-ar zice, de exemplu, în mod corect: din cele 7,5 miliarde de euro, investim 70 de milioane în vestigiile voastre prețioase (dacă e să le acordăm încredere) și vă dăm bonus și un peisaj ca pe lună, pentru turism. O să avem mica noastră Sahara privată. Iar dacă nu vrem nici asta, ei ar putea acoperi acest peisaj, ca să ne dea impresia că lasă în loc natură. Dar o natură îmbunătățită, ceva de genul Natura 2.0.

Ce telespectator nu s-ar băga într-o astfel de afacere? Dă-mi mie 7,5 miliarde, iar eu îti dau înapoi 70 de milioane. Hai, fie de la mine, îți dau 4 miliarde. Probabil că, dacă m-aș duce într-o comunitate și le-aș propune să preiau gratis magazinul de pâine, iar la schimb i-aș da fiecărui locuitor câte o franzelă gratis, localnicii ar râde de mine.

Dar noi nu râdem. Noi ne uităm la TV, ne minunăm de această afacere și începem să ne întrebăm dacă nu cumva au ei dreptate. Și poate că au. Ei nu fac altceva decât să-și joace cartea până la capăt. Cei care se așează cu ei la masa de joc ar trebui să se întrebe serios cât de bine/cinstit joacă, iar noi, fraierii, ar trebui să ne întrebăm cât de sănătos e să-i lăsăm pe alții să joace cu miza ridicată din banii noștri.

E greu să găsim scenarii win-win. Dar, cu puțin efort am identificat, două.

  1. Lăsăm RMGC să preia guvernul, însă nu le dăm buget. Apoi așteptăm ca ei să renoveze școli, biserici, să ne construiască case și să susțină media cu publicitate, lăsându-le speranța că într-o zi banii vor veni.
  2. Transformăm RMGC într-o fundație non-profit și le finanțăm activitățile umanitare de la stat. Așa, nimeni nu va fi disponibilizat, vom avea măcar un element social în actul guvernamental și, ca bonus, probabil cei de la companie vor observa mult mai ușor toate valorile uitate de vătafii de până acum. Poate că așa non-profitul va începe să genereze profit.

Iar dacă aceste scenarii nu sunt acceptabile pentru cei care vor profit cu orice preț, atunci mi-aș permite să le sugerez o campanie de comunicare mai eficientă. Pentru că elita intelectuală a României pare destul de coagulată în jurul argumentelor pro și contra, și oricum nu acei 1% contează, cred că o abordare mai directă ar aduce mai multe rezultate. Că noi, restul, nu procesăm mesajele prea alambicate şi am putea să credem că cineva chiar o să investească în cultură. Dacă tot vrem să dăm mesaje mascate, măcar să fie de-a dreptul atrăgătoare. Astfel, următorul mesaj de campanie ar trebui să fie RMGC: Investim în 44 de milioane de șaorme pentru români. Dacă am calcula cu un preț mediu de 3 euro pe șaorma, cu două șaorme pe cap de locuitor (că doar nu ne vindem ieftin), ar fi vorba de o investiție de 132 de milioane de euro.

Așa n-ar mai trebui să venim cu argumente obositoare de cultură, de mediu sau de economie; n-ar mai trebui să ne tot întrebăm ce ne iese, am putea trăi toți cu capul ridicat, mândri că nu ne-am vândut pe bani mărunți și am genera multe locuri de muncă (ușor accesibile, doar la șaorme ne pricepem cu toții).

Pare trist, dar scenariul nu e foarte departe de realitate. Dacă dreptul la un mediu curat nu ne este garantat, măcar dreptul la o viață fără minciuni ar trebui să-l avem.

P.S.: TOTB felicită sincer toate publicațiile din România care mai cred că reabilitarea vestigiilor și a monumentelor ține de autorități și nu de companii private.

 


7 comentarii

  1. Mda, se pare ca si subiectul asta a ajuns unu pe seama caruia se poate face misto. Bun articolul dar un pic cam sec si arogant. Radem, glumim, dar nu prea ne gandim la oamenii aia de acolo…

  2. Niște criminli iți ucid viitorul prin otrăvire, după ce iți fură și tot din casă. Apoi se laudă că iți vor zugrăvi casa. Câtă nesimțire ! Ce credulitate din partea celor care habar nu au de situația realâ li se pregătește. Prea blând articol dle Magor Csibi…
    Președinte Eco-Civica,
    Niculae Rădulescu-Dobrogea

  3. Viorel, oamenii aia de acolo se impart in trei categorii:
    1) Cei care deja au vandut ce-au avut/mostenit pe-acolo si-au plecat, au cheltuit banii etc. Am pe cineva in familie in aceasta situatie si nu cred ca mai are vreun drept special (mai mult decat mine, bunaoara, care n-am fost niciodata acolo) sa deschida gura.
    2) Cei care n-au vandut si nu vor nici sa vanda, nici sa plece, vezi Alburnus Maior. Pe-astia presupun ca ar trebui sa-i ignoram, nu?
    3) Soferii, adica viitorii angajati temporari ai RMGC, pentru ca oamenii locului nu pot spera la slujbe mult peste aceasta categorie, si asta doar pentru o perioada limitata de timp.

    Tu la care ai prefera sa te gandesti?

    Asta ar fi prima chestie.

    A doua, si mult mai importanta, este mitul conform caruia toata povestea tine doar de comunitatea locala, e dreptul lor sa decida, interesele lor, ce treaba avem noi, de ce ne bagam etc.

    Pai, sa-ti spun de ce ne bagam. Pentru acelasi motiv pentru care tu probabil n-ai fi de acord ca eu si ceilalti 70 de consateni ai mei din Vaslui, stapanitori peste vreo cateva sute de hectare de pamant aproape sterp, “inutil” dpdv agricol, sa-l vindem unor baieti destepti care sa faca acolo un depozit permanent de deseuri chimice de inalta toxicitate, cu o sectiune speciala pentru deseuri radioactive.

    Sa mor io daca pricep ca va pasa voua, muntenilor si ardelenilor — e pamantul nostru, slujbe n-avem, murim de foame, asa ne-am “dezvolta” si noi oleaca (sau daca nu noi, macar carciumarul din comuna vecina), am castiga niste milioane de ioroi pe care i-am cheltui in Romania, eventual prin barurile de fite din Bucuresti, am genera consum, slujbe indirecte, niste prapaditi ar sapa santurile unde o sa toarne astia zemurile lor etc. Iar baietii astia e de-ai nostri, baieti buni, ne-au promis ca o sa aiba mare grija sa nu se scurga chestiile lor pe Barlad la vale… Tot asa ne-a zis si dom’ ambasador al lor, a zis ca-s baieti de comitet, seriosi, listati pe undeva, n-am inteles despre ce primarie era vorba, ceva de genul asta…

  4. Mie imi place cat de convingatori pot sa fie cei care recomanda sa mergem pe mana RMGC. Cum ne explica ei ca o sa curga lapte si miere daca ii alegem pe ei, si de poluare nici nu poate fi vorba.

  5. “A goldmine is a hole in the ground with a liar standing next to it.” – Mark Twain

    E o firmă de PR, nu o organizaţie umanitară. Ca să implementezi un proiect minier în primul rând trebuie să convingi o grămadă de oameni.

    Oricum, exploatarea de suprafaţă şi cianura sunt cele mai mari tâmpenii posibile. Prima distruge mediul natural şi-l transforma în insulă de căldură, iar cea dea doua e o bombă cu ceas: când plouă puternic există pericolul ruperii digului iazului de decantare, iar nămolul sfârşeşte în văi şi în râuri aşa cum s-a întâmplat în Ungaria anul trecut.

    http://www.boston.com/bigpicture/2010/10/a_flood_of_toxic_sludge.html

    De fapt, aproape în fiecare an se rup diguri pe undeva.

  6. ok,dar nimeni nu spune nimic despre ceea ce se afla in minele de sub dealuri,cita istorie avem acolo legata de Daci?pe linga asta,alde chiorul&comp si-ar lua o foarte buna parte din spaguta lasata lor prin fostul ministru al transporturilor iar prostilor li se vor scoate ochii cu ceva praf in ochi asa cum s-a intimplat si cu banii luati de la FMI,care dupa ce au intrat in tara,s-au “scurs” prin diverse banci in conturile unor evreiasi amariti.ia vedeti voi,cine sint maharii acestei marete firme care vor sa ne prosteasca,nu cumva sint tot niste amariti de ovreiasi?ia vedeti voi pe unde s-au intimplat o gramada nenorociri in natura,nu sint cumva si niste ovreiasi in umbra care imping amaritii sa faca pustiu pe pamintul asta pt ca asa au planuit ei (ovreiasii) sa faca industrie?oameni buni,NU VINDETI TERENURILE,puneti mina si faceti ceva pe acel pamint-plantati pomi fructiferi care in citiva ani va vor aduce profit,rosii si/sau altceva.nu stati cu mina intinsa,ca cine va va da,va va lua muuuult mai mult decit visati.ginditi-va ca aveti copii,nepoti,ce le veti lasa in urma acestor nenorociri?
    mincatori de rahat si pupindosisti care le vor cinta in struna acestor firme mari se vor gasi intotdeauna,NU-I ASCULTATI.

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger