Programele guvernamentale pentru mediu, departe de a avea un efect vizibil

0

Programele verzi ale Guvernului ar trebui să promoveze, prin diverse forme de finanţare nerambursabilă acordate din Fondul pentru Mediu, tehnologii curate care să le înlocuiască pe cele bazate pe arderea combustibililor fosili în producerea de electricitate, încălzirea locuinţelor sau transportul auto, cu scopul de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră. Ne-am propus să vedem cât de bine sunt cheltuiţi aceşti bani şi cât de eficiente sunt aceste programe. Astfel că am pornit de pe site-ul Administrației Fondului pentru Mediu și am ajuns până în dosarele Direcției Naționale Anticorupție. Am discutat apoi despre această anchetă, dar şi despre viitorul programelor verzi, cu Ministrul Mediului, doamna Cristiana Paşca-Palmer, într-un interviu exclusiv.

La nivelul Uniunii Europene politicile şi strategiile de urmărire şi reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră au început să apară încă din 1990. De atunci, în Uniune există o viziune pe termen lung, cu accent pe eficienţa energetică şi surse regenerabile de energie, ţările membre implementând diverse programe în acest sens. Programele verzi ale Guvernului României ar trebui să se înscrie în acelaşi trend. Iată care sunt acestea și ce efecte au produs:

Prin programul pentru creşterea producţiei de energie din surse regenerabile ar fi trebuit să se acorde întreprinderilor, pentru realizarea de parcuri fotovoltaice, eoliene, centrale hidroelectrice, sau pe bază de biomasă ori energie biotermală, finanţări nerambursabile de până la 50% din valoarea proiectului, dar nu mai mult de 30 de milioane lei. Potrivit datelor primite de la Ministerul Mediului, bugetul a fost de 900.000.000 de lei, au fost înaintate 105 proiecte, din care au fost aprobate 50, cu o valoare totală de 826.677.422 de lei. Programul a început în 2010  şi a fost oprit în 2012 fără ca sumele să fie plătite integral. Mai multe am aflat dintr-un raport al Corpului de control al Primului-ministru care a efectuat o verificare a activităţii Administraţiei Fondului pentru Mediu( AFM) pentru perioada cuprinsă între 01.01.2009 şi 31.07.2012, publicat în decembrie 2012.

Potrivit raportului, au existat două sesiuni de selectare a proiectelor, au fost aprobate 70 de proiecte, cu o valoare totală de 1.235.771.072 de lei. Dintre acestea, doar 11 erau în derulare la momentul efectuării controlului, celelalte fiind suspendate din cauza insuficienţei fondurilor. Suspiciunile de fraudă din raport priveau 87.043.920 de lei, adică 64.24% din valoarea totală a sumelor decontate. Banii au fost daţi în perioada iunie-octombrie 2011, aproape jumătate din aceştia au fost acordați devansat faţă de graficul iniţial de plăţi, pentru 4 proiecte derulate de 3 firme: SC Electrica Serv SRL(2 proiecte), SC Exactech SRL şi SC Home Stores Concept SRL. După oprirea programului, acesta nu a mai fost reluat, restul finanţărilor aprobate nemaifiind acordate.

Despre proiectele asupra cărora planează suspiciunile de fraudă, în raport se arată că sunt localizate în aceeaşi comună, Drâceni, judeţul Vaslui, pe parcele învecinate. În plus, compania care executa lucrările de infrastructură pentru toate proiectele era aceeaşi, Eol General Service SRL, deţinută tot de asociaţii celor trei firme. Deci practic aceştia au cumpărat echipamente şi servicii de la ei înşişi cu bani din Fondul de Mediu la preţuri asupra cărora raportul ridică serioase semne de întrebare. Având în vedere legăturile pe care le-au găsit atât între firme cât şi între asociaţii lor, autorii raportului consideră că ar fi, practic, vorba de un proiect mare, spart în bucăţi pentru a putea primi mai multe finanţări. De asemenea, raportul mai spune că “între beneficiarii acestor finanţări nerambursabile şi alte societăţi comerciale având asociaţi sau administratori comuni cu cei ai beneficiarilor, în anul 2011, au fost efectuate transferuri de bani, în cuantumuri foarte mari (echivalentul a zeci de milioane de euro), în condiţiile în care unele dintre societăţile comerciale nu aveau angajaţi” şi menţionează “indicii privind caracterul fictiv al relaţiilor comerciale în baza cărora s-au efectuat plăţile”. La momentul întocmirii raportului, într-un alt dosar, doi dintre asociaţii şi administratorii firmelor implicate fuseseră deja condamnaţi definitiv la închisoare cu executare pentru mai multe infracţiuni de fals şi infracţiuni contra intereselor Uniunii Europene prin decizia penală nr. 2.450 din 07.12.2011. În urma raportului, Corpul de control a făcut o sesizare la Direcţia Naţională Anticorupţie.

Am urmărit ce s-a întâmplat cu firmele implicate după raportul Corpului de Control. Potrivit datelor de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului(ONRC), la ora actuală toate firmele sunt falimentare sau în insolvenţă, mai puţin SC Exactech SRL, despre care am aflat că a fost radiată ca urmare a mutării sediului în alt judeţ. De asemenea, majoritatea firmelor în care au apărut la un moment dat ca asociaţi persoane juridice ale firmelor care au primit finanţări sunt în insolvenţă sau falimentare. Nu avem informaţii despre ce s-a întâmplat cu banii după 2012 şi nici dacă acest lucru a fost urmărit de cineva.  Am întrebat DNA care a fost conţinutul sesizării făcute de Corpul de control şi cum a fost ea soluţionată. DNA ne-a răspuns că sesizarea “a făcut obiectul unui dosar penal în care, la data de 12 iunie 2015, procurorii din cadrul DNA – Structura Centrală au dispus soluția clasării, conform art. 16 alin 1, lit. b (“fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege”)”. Despre conţinutul sesizării nu ne-a spus nimic şi deci nu ştim exact la ce faptă se face referire.

În programul Casa Verde, dimensiunile proiectelor sunt mult mai mici. E vorba de finanţări nerambursabile de până la 8.000 de lei acordate pentru “instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire”. E susţinută astfel reducerea emisiilor poluante prin instalarea de panouri solare, pompe de căldură şi instalaţii de producere a energiei termice pe bază de peleţi, brichete, tocătură lemnoasă, precum şi orice fel de resturi şi deşeuri vegetale, agricole, forestiere şi silvice.

Programul a fost lansat în 2010 şi se adresează atât persoanelor fizice, cât şi persoanelor juridice precum şcoli, grădiniţe, primării, locaşe de cult etc. şi se acordă până la 6.000 de lei pentru panouri solare, 8.000 de lei pentru pompe căldură şi 6.000 de lei pentru cazanele pe bază de peleţi, resturi vegetale şamd. Ca procedură, cererile trebuie depuse la Agenţia pentru Protecţia Mediului (APM) din judeţ, dosarele sunt apoi trimise la AFM pentru a fi aprobate, iar după aprobare sunt semnate contractele de finanţare şi aplicanţii au la dispoziţie un an pentru a realiza lucrarea cu o firmă autorizată şi a depune documentele doveditoare, urmând ca apoi să primească banii. Achiziţia echipamentelor înainte de semnarea contractelor de finanţare sau după un an de la aceasta duce la pierderea finanţării.

În cadrul primei sesiuni de finanţare, potrivit datelor primite de la Ministerul Mediului, au fost aprobate 16.146 de contracte, în valoare de 93.024.035 de lei, dintre care au fost decontate 14.085 contracte, în valoare de 83.535.984 lei şi a continuat în 2011 când, deşi au fost mai multe cereri, au fost aprobate 5.674 contracte, în valoare de 34.230.547 lei, din care au fost decontate 5.355 contracte, în valoare de 32.236.406 lei, după care programul a fost oprit. În 2014-2015 programul a fost reluat pentru procesarea restului cererilor din 2011. Atunci 2.128 de cereri au fost din diverse motive normale după atâta timp, cum ar fi deces, neprezentare la semnare etc. Au fost aprobate 11.760 contracte, din care  au fost decontate 7.503 în valoare de 45.018.000 lei, iar alte aproximativ 1.000 de cereri de tragere sunt înregistrate şi urmează să fie plătite, încă aproximativ 2.000 de cereri fiind în aşteptare. Acestea sunt cifrele, dar ce înseamnă ele?

Totalul cererilor pentru care s-au făcut sau urmează să se facă plăţi este de 27.943, ceea ce ar reprezenta un număr de gospodării echivalent cu aproximativ 20 de comune de mărime mijlocie, precum Jina, județul Sibiu, cu o populație de 4.000 de locuitori și o suprafață de 315 km2 (din datele de la Ministerului Dezvoltării Regionale, în România sunt 2.861 comune) sau aproape 0,4% din totalul de 7.086.394 de gospodării înregistrate în România la recensământul din 2011. În total, au fost cheltuiți 160.000.000 de lei în acest program.

Nu am primit vreo estimare a efectelor acestui program de mediu asupra emisiilor și a calității mediului. În plus, programul nu are o abordare diferențiată pentru diverse tipuri de proiecte, ținând cont că, în România, există multe locuinţe fără apă curentă şi încălzire centrală dar și multe blocuri cu un amestec de centrale de cartier şi centrale de apartament. De asemenea, nu există o abordare clară care să susţină diferenţiat, de exemplu, trecerea de la fântână în curte şi încălzire cu sobe cu lemne la încălzire centrală pe bază de energii regenerabile, pe de o parte, şi adăugarea unei instalaţii care să completeze încălzirea centrală pe gaz, deja existentă, a unei vile, pe de altă parte – două proiecte cu costuri diferite şi cu impact asupra mediului diferit.

Am analizat cum se compară acest program cu altele similare din Europa şi cât este de racordat la situaţia specifică a României. În Olanda, unul din programele pentru locuinţe durabile este cel pentru încălzire durabilă în cadrul căruia, între 2009 şi 2011, s-au acordat subsidii de 600 până la 1000 euro pentru panouri solare pentru apă caldă şi încălzire şi de 500 de euro pe kWth pentru instalarea pompelor de căldurăcu o capacitate de până la 10 kWth, apoi 250 de euro pe kWth. Între programele pentru economisirea energiei din Belgia, există un program de subvenţionarea panourilor solare prin care se acordă 550 de euro pentru fiecare metru pătrat de panou, dar nu mai mult de 2750 de euro în total pentru o instalaţie şi nu mai mult de 50% din costul total al proiectului şi un altul pentru pompe de căldură, unde sumele sunt de 300, 800, 1500 şi 4000 de euro, în funcţie de tehnologie, însă nu mai mult de 40% din costul total al proiectului. Prin comparaţie, în România abordarea este mult mai uniformă şi nu există astfel de gradaţii riguroase şi chibzuite ale sumelor acordate în funcţie de tehnologie şi de dimensiunea proiectului.

În investigația noastră, am ajuns, și în cazul acestui program, la suspiciuni că banii ar ajunge, prin diverse metode, la firme favorizate. Am găsit, în presa locală din judeţul Hunedoara, un articol despre posibile încercări de înşelătorie în cadrul programului Casa Verde. Potrivit articolului, oamenii care aveau depuse cereri erau contactaţi telefonic de firme care le propuneau semnarea unor contracte de exlusivitate. În schimb, li se promitea o soluţionare mai rapidă sau preferenţială a cererilor. Şefa APM Hunedoara spunea atunci că  „este îngrijorător de mare numărul de persoane care au fost contactate”.  E important de menţionat că datele de contact ale aplicanţilor sunt confidenţiale, nu sunt publice, nu se găsesc pe vreun site şi nu ar trebui să fie accesibile vreunei companii.

Investigând mai departe, informaţiile s-au confirmat şi am găsit situaţii asemănătoare şi în alte judeţe. E vorba de firme care au primit numerele de telefon ale solicitanţilor pentru Casa Verde şi care i-au sunat acasă pe oameni şi le-au propus nişte contracte de exclusivitate sau le-au cerut să le facă procuri şi să le dea lor toate drepturile, chiar şi pentru crearea unui cont în bancă în numele lor, cu condiţia să se ocupe ei de dosar pe care promit că l-ar rezolva preferenţial. Au fost chiar multe cazuri de oameni sunaţi de firme care le spuneau că ei sunt singurii autorizaţi de APM-uri să execute astfel de lucrări, că ei sunt reprezentanţii APM-ului care se ocupă de astfel de lucrări. Ni s-a spus şi că uneori contractele de exlusivitate nu sunt duse la îndeplinire de către firme. Am reuşit să obţinem copii ale contractelor de exclusivitate şi procurilor propuse şi să identificăm două astfel de firme. Un avocat pe care l-am contactat ne-a explicat că aceste contracte conţin penalizări doar pentru oameni în cazul în care renunţă la proiect, dar nu au astfel de prevederi pentru situaţia în care firma nu execută lucrarea, sau nu se achită de alte obligaţii. În astfel de situaţii, oamenii pierd finanţările. În ce priveşte perturbările din piaţă, situaţia a fost probabil cel mai bine surprinsă de cineva din industrie, care ne-a spus: “Muncesc 12 ore pe zi fără Casa Verde. Până acum, pentru mine, ca firmă ce instalează şi vinde astfel de echipamente, Casa Verde a făcut mai mult rău decât bine. O percep ca pe un program pentru ‘băieţi deştepţi’.”

Potrivit informaţiilor noastre, firmele implicate ar fi SC Urbio Ro SRL din Iaşi, înfiinţată, conform datelor de la ONRC, în 2008, cu numele de Aqua Construct SRL, pe care l-a schimbat în 2011 în forma actuală şi de SC Voltech SRL  din Bucureşti. Aceasta din urmă, deşi pe site sugerează că ar fi parte dintr-un grup internaţional, a fost înfiinţată în 2011, cu numele AMJ Urbio SRL, de doi asociaţi: persoana juridică SC Urbio Ro SRL şi cetăţeanul român Aassar Abdul-Jaber. În noiembrie 2013 numele a fost schimbat în cel actual. În 2014, SC Urbio Ro SRL s-a retras din funcţia de asociat. La ora actuală, tot conform site-ului, Voltech SRL  oferă clienţilor care au proiecte prin Casa Verde, “servicii de finanţare până în momentul decontării subvenţiei” – practic, un împrumut. Asta în condiţiile în care, singurele tipuri de servicii pe care le-am putut găsi între codurile CAEN înregistrate de Voltech SRL la ONRC şi deci singurele pe care este autorizată să le presteze, sunt servicii de reprezentare media(cod 7312) şi servicii de mutare (cod  4942).

Dincolo de acestea se află însă oamenii şi problemele lor. Am stat de vorbă cu domnul Tiberiu Medeanu, profesor de drept la Universitatea de Vest din Timişoara, care a avut un dosar din 2011 pentru un proiect în Brad, judeţul Hunedoara, aprobat în cadrul sesiunii din 2014. Lucrarea a fost executată în octombrie-noiembrie 2014 şi beneficiarul a plătit pentru ea aproximativ 15.000 de lei, după care a depus dosarul cu documente doveditoare pentru a-şi primi finanţarea. Însă, din cauza unor şicane legate de o factură care i-a fost cerută ulterior şi pe care acesta a depus-o la dosar, nu a primit banii nici acum, în 2016. În 2014, înainte de aprobarea cererii, profesorul Medeanu a fost contactat de “firma din Iaşi” pe care însă i-a refuzat, preferând o companie locală. Cei care au lucrat cu ieşenii au reuşit să-şi recupereze banii, beneficiind de tratament preferenţial, susţine el. În acelaşi timp, bănuieşte că una din cauzele problemelor sale ar putea fi şi faptul că, în 2014, în loc să semneze contractul dubios care i-a fost propus, a vorbit cu presa despre acesta. A făcut câteva petiţii, însă, până acum, tot ce a reuşit a fost să descopere o altă deficienţă a programului, şi anume, lipsa definirii clare a unor căi de atac în caz de diferende.

Chiar şi în afara situaţiilor marcate de posibile ilegalităţi, programul, până acum, este departe de a fi un succes. Am vorbit cu persoane care au făcut cereri din 2011, au făcut împrumuturi pentru a-şi realiza lucrările şi încă mai aşteaptă să primească banii care li se cuvin în baza contractelor semnate. Întreruperile, bâlbele şi întârzierile i-au făcut pe oameni să-şi piardă încrederea şi au umplut secţiunile de comentarii ale paginilor de internet de amărăciune şi remarci de tipul “Casa Verde e o ţeapă”.

Programul de subvenționare a automobilelor electrice este un alt program al Administrației Fondului pentru Mediu. Pe site-ul instituției am găsit puține informații (vezi foto), prin urmare am mers mai departe cu întrebările. Anul trecut, în România, s-au vândut doar 495 de automobile electrice şi hibride, adică de 85 de ori mai puţin decât în Olanda, unde au fost înmatriculate 42.367 de astfel de automobile.

intrebariFrecventeMasiniElectrice (1)

Despre costul şi limitele tehnologiilor actuale şi mai ales despre infrastructura inexistentă s-a mai discutat când s-a examinat eşecul vehiculelor electrice în România. De asemenea, încă din 2011, în urma unui studiu realizat de Ecopolis, un ONG preocupat de politici durabile, asupra activităţii AFM, mai multe organizaţii neguvernamentale susţin că programul Rabla nu este un program de mediu, cumpărarea de maşini ce ard combustibili fosili nu este benefică pentru mediu şi nu ar trebui finanţată din Fondul pentru Mediu. Cu toate acestea,  de-a lungul anilor, banii au fost pompaţi în punerea acestora pe drumuri, iar tranziţia spre modele durabile a fost neglijată. Iar lucrurile arată chiar mai rău dacă le privim din perspectivă europeană.

În România se vorbeşte puţin, sau deloc despre ţintele obligatorii de emisie pentru autoturisme, care constituie piatra de temelie a strategiei europene pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice a autoturismelor. Scopul acestei măsuri este reducerea gazelor cu efect de seră şi, implicit, a încălzirii globale şi se bazează pe studii care arată că, la nivel european, a doua sursă de emisii după generarea de electricitate este transportul rutier, autoturismele fiind responsabile pentru 12% din totalul de emisii de dioxid de carbon. Ţintele obligatorii reprezintă valori limită impuse producătorilor de automobile pentru media emisiilor de dioxid de carbon pe toate autoturismele vândute la nivel european. În cazul depăşirii acestor limite, producătorii trebuie să plătească penalităţi calculate pe baza numărului total de automobile înregistrate şi a numărului de grame de dioxid de carbon emise în medie peste valoare ţintă. Pentru primul g/km acestea sunt de 5 euro pentru fiecare automobil înregistrat, pentru al doilea de 15 euro, pentru al treilea de 25 de euro, iar de la al patrulea de câte 95 de euro pentru fiecare g/km. Astfel, în cazul în care un producător nu reuşeste să atingă ţinta, profitul obţinut pentru fiecare automobil scade cu repeziciune. În 2015 valoarea ţintă la nivel european a fost de 130g/km, care în 2020 va ajunge la 95g/km.

Potrivit ofertei actuale, în România, în cadrul programului Rabla, în anul 2016, poate fi achiziţionat, de exemplu,un Opel Astra Sedan cu o valoare a emisiilor de dioxid de carbon de 158g/km, sau o Honda Civic Sedan cu o valoare a emisiilor de carbon de 153g/km. Deci, în cadrul unui program prezentat ca program de mediu şi finanţat, de mulţi ani, din Fondul pentru Mediu, ţintele europene de emisie nu sunt luate în considerare. Ce legătură are aceasta însă cu eşecul programului pentru subvenţionarea automobilelor electrice?

Recent, într-un interviu, Eric Wiebes, Secretarul de Stat pentru finanţe din Guvernul Olandei, ţara cu cel mai mare număr de automobile electrice şi hibride din Uniunea Europeană, se declara împotriva subvenţiilor pentru astfel de vehicule pe motiv că fiecare vehicul subvenţionat în ţara sa permite producătorilor de automobile să vândă altundeva în Uniune maşini poluante. Afirmaţia a stârnit ample reacţii printre olandezi, cei mai mulţi spunând că pe ei îi interesează calitatea aerului şi a mediului la ei acasă, nu în altă parte. Wiebes îşi argumenta afirmaţia din punctul de vedere al ţintelor europene pentru emisii ale căror scop este reducerea încălzirii globale, care ne priveşte pe toţi. “Am cheltuit 6 miliarde de euro, iar efectul asupra schimbărilor climatice este zero”, spune el. Potrivit olandezului, automobilele electrice trebuie să se vândă, însă presiunea pentru vânzarea vehiculelor eficiente energetic ar trebui să cadă asupra producătorilor, iar ţintele să fie atinse fără ca guvernul să bage mâna în buzunar. Aceasta însă nu înseamnă că Secretarul de Stat susţine că guvernul nu are niciun rol în stimularea proliferării vehiculelor electrice, dar acesta ţine de măsuri ce privesc infrastructura. Wiebes a anunţat încă din martie o înjumătăţire a taxelor pentru electricitatea de la punctele de încărcare din 2017. În acest timp, România cheltuie bani, în cadrul programului Rabla, pentru a susţine vânzarea de automobile ce depăşesc ţinta de emisie europeană, adică pentru a anula eforturile altor state.

Am văzut, desigur, recent, unele încercări de a începe o tranziţie spre nişte politici şi nişte abordări mai durabile. Am văzut pentru prima dată o preocupare pentru infrastructura necesară trecerii la un transport auto mai puţin poluant, am văzut modificări ale programelor şi un început de rearanjare a priorităţilor. Despre stadiul programelor AFM, dar și cum vor arăta ele în viitor, am stat de vorbă cu ministrul Mediului, Cristiana Paşca-Palmer.

Ce este Fondul pentru Mediu, cum se constituie, ce rol are, ce legătură are cu ministerul?

Fondul pentru Mediu, în sine, este un lucru foarte bun, pentru că este instituit pe principiul “poluatorul plăteşte”. Practic, toţi cei care fac poluare sau au un impact asupra mediului, plătesc. În special ne referim la Timbrul de Mediu sau la deşeuri, dar poate fi vorba de taxe, amenzi, contribuţii, care se colectează în acest Fond pentru Mediu. Din acesta, mai departe, trebuie finanţate programe de mediu pentru remedierea diverselor probleme de mediu existente. Este o practică internațională, mai multe ţări civilizate au un astfel de Fond pentru Mediu şi, sigur, atunci când este bine gestionat şi bine gândit , el este extraordinar de util pentru că, pe de o parte, îi arde la buzunar pe cei care poluează, iar, pe de altă parte, instituţia publică are obligaţia de a folosi aceste fonduri în programe care să se întoarcă în beneficiul cetăţenilor şi al mediului.

În România, Administraţia Fondului pentru Mediu este o instituţie în coordonarea Ministerului Mediului. Ministerul Mediului este responsabil pentru stabilirea politicilor publice pe diverse domenii care ţin de mediu, de exemplu, biodiversitate sau schimbări climatice. Fondul pentru Mediu este, de fapt, un instrument de execuţie. Aceşti bani ar trebui să fie utilizaţi pentru implementarea politicii publice în domeniul mediului. Asta este ceea ce am încercat să facem anul acesta.

Aţi spus programe de mediu. Cum se ajunge la anumite programe şi nu la altele, care e mecanismul?

Ca ministru, mi-am stabilit un program de guvernare pe ce înseamnă mediu. În acest mandat mi-am stabilit nişte priorităţi şi atunci, în mod firesc, m-am uitat la Fondul pentru Mediu ca la instrumentul prin care o parte din aceste priorităţi vor fi finanţate.  Anul acesta am deschis foarte  multe linii noi de finanţare care nu au mai existat în România până acum. În general, Fondul pentru Mediu la noi se alimentează în mare parte din Timbrul de Mediu, pe care-l plătesc toţi deţinătorii auto, dar şi din taxele pe deşeuri sau din contribuţiile cu deşeuri. Şi, ca atare, am considerat firesc, de exemplu, să deschidem o linie de finanţare pentru a susţine îmbunătăţirea managementului deşeurilor în România. Am deschis o linie de finanţare nouă pentru crearea infrastructurii pentru maşini electrice. Cel mai popular program de la Fondul pentru Mediu, care există de 11 ani, este programul Rabla, prin care se stimulează înnoirea parcului auto cu maşini mai puţin poluante. Dar a proteja mediul nu înseamnă doar maşini mai puţin poluante, înseamnă mult mai multe lucruri.

Programul Rabla e un program contestat de ONG-uri care spun că stimularea cumpărării de automobile nu-i neapărat un program de mediu, iar banii respectivi ar putea fi folosiţi mai bine.

Da, depinde cum te uiţi. Ca nivel de emisii de carbon, se poate argumenta că o maşină mai nouă, cu o tehnologie mai bună, e mai puţin poluantă, dar nu ştiu dacă e cea mai bună cale spre scopul nostru. Eu tocmai de aceea am vrut să suplimentăm acest program şi cu programul Rabla Plus, pentru care am deschis o line de finanţare prin Fondul pentru Mediu. Acesta e un program de susţinere financiară pentru cei care vor să-şi cumpere maşini electrice şi hibride ca să putem să trecem pe maşini cu adevărat nepoluante. Dar aici oamenii ezită. Asta şi pentru că preţul acestor vehicule este încă foarte mare, chiar dacă subvenţia noastră acoperă aproape 6.000 de euro din costul unei astfel de maşini, dar marea problemă în România este că nu există o infrastructură electrică bine pusă la punct. Şi atunci, în mod logic, am venit cu încă o linie de finanţare pentru a susţine dezvoltarea acestei infrastructuri. Deci aşa, în pachet, eu practic am alocat mult mai puţini bani pentru programul Rabla anul acesta decât în alţi ani, tocmai pentru a face loc şi pentru aceste programe mult mai inovatoare.

Eveniment de lansare a unei stații de încărcare pentru mașini electrice la Cora Lujerului / București, în prezența ministrului mediului, Cristiana Pașca-Palmer

Eveniment de lansare a unei stații de încărcare pentru mașini electrice la Cora Lujerului / București, în prezența ministrului mediului, Cristiana Pașca-Palmer

Cum determinați cele mai bune strategii pentru atingerea obiectivelor de mediu? Cum se ajunge la o  formă sau alta a unui program?

Programul Casa Verde nu este acelaşi cu programul din Olanda, doar că şi România, ca ţară europeană, ca toate celelalte 27 de state membre ale Uniunii Europene, are nişte obligaţii foarte clare apropos de emisiile de carbon. Ceea ce ne ghidează este Strategia Naţională pentru Schimbări Climatice, un subiect despre care nu se vorbeşte foarte mult în România, dar e o problemă pe care o simţim cu toţii din ce în ce mai acut. România, împreună cu Uniunea Europeană, a semnat şi acordul de la Paris pentru schimbări climatice prin care cu toţii ne-am angajat la măsuri foarte concrete de reducere a emisiilor de carbon.

La noi în ţară, din studiile pe care le avem la dispoziţie şi le consultăm, cea mai mare parte a emisiilor de carbon vine din sectorul de transport, în special transportul auto,  din sectorul de agricultură şi din sectorul construcţiilor. Deci, evident că atunci când reduci emisiile de carbon, te gândeşti la cum să acţionezi pe aceste sectoare. Și v-am explicat deja mai devreme ce am făcut pe partea de auto prin combinarea programului Rabla cu două modele noi, ca să stimulăm tranziţia către electric în România. Altfel, dacă vom continua să dăm bani oamenilor doar să-şi schimbe maşinile cu unele mai noi, această tranziţie nu se va întâmpla niciodată. Dacă ne gândim că sectorul de construcţii este un mare emiţător de emisii de carbon, acolo am vrut să intervenim cu programele Casa Verde şi Casa Verde Plus.

Prin Casa Verde subvenţionăm pe cei care vor să-şi facă alimentarea cu energie regenerabilă, cu panouri solare sau prin pompe de căldură. Din ce am văzut până acum, există un interes destul de mare pentru acest gen de program. Prin Casa Verde Plus, susţinem şi utilizarea de materiale de construcţie ecologice în casă, mai ales în ceea ce priveşte termoizolarea cu materiale pe care le avem din abundenţă în România, dar le aruncăm.  De exemplu, într-o ţară ca România, se produce foarte multă lână şi se aruncă prin pădure, cel puţin aşa-mi spun ţăranii când merg pe teren, şi nu există o piaţă pentru ea, or este dovedit că lâna este un material izolant foarte bun.

Cam astea sunt raţionamentele şi felul în care logic am mers de la strategia macro, obiectivele macro pe care apoi le-am tradus în acţiuni concrete, care eu mi-aş dori să se traducă în cele din urmă în beneficii concrete pentru oameni şi din punct de vedere al sănătăţii, şi din punct de vedere al costurilor, şi, evident, în beneficii pentru mediu.

Prin aceste programe, intră și niște bani în economie. Raportul Corpului de control din 2012 vorbește despre suspiciuni de fraudă în Programul pentru energii regenerabile, iar oamenii din industrie indică faptul că există firme favorizate.

Dumneavoastră acum sunteţi în dialog cu Ministrul Mediului, nu cu Ministrul Economiei. Pe mine mă interesează beneficiile pentru mediu şi pentru dezvoltarea durabilă. Nu mă interesează dacă programul acesta  strică concurenţa, favorizează o firmă sau alta. Nu pot să comentez… Modalitatea în care programul este aplicat este foarte transparentă. Din câte înţeleg, faceţi referire la nişte situaţii din trecut despre care eu nu pot să comentez. Sunt proiecte aprobate înainte să fiu eu ministru. Programul Casa Verde de abia e în consultare publică pe site.

Eu vă spun de raţionamentul pe care l-am avut eu în a promova aceste proiecte. Apropos de economie, mă preocupă foarte tare mediul în contextul dezvoltării durabile şi al beneficiilor pe cei trei piloni ai dezvoltării durabile, respectiv oameni, economie, mediu. Una din priorităţile pe care mi le-am stabilit în mandat este de a impulsiona în România o tranziţie către economia verde. Eu, prin economie verde înţeleg o economie în care mediul este recunoscut pentru valoarea lui ca suport al vieţii şi o economie în care, protejând mediu, poţi să generezi şi beneficii economice şi beneficii sociale. Este o abordare, cumva, de unghi mai nou, să spunem, la nivel internaţional, dar este o abordare pragmatică în care poţi să ai şi acea zonă de mediu.

Din câte am înţeles, există firme care ar fi privilegiate de AFM şi primesc informaţii în mod incorect.

Acest lucru nu trebuie să se întâmple. Ghidul este clar, este pentru cetăţeni şi pentru persoane juridice. Dacă cetățeanul vrea să-şi cumpere panouri  de la firma asta sau de la firma cealaltă, este alegerea dânsului, în funcţie de bugetul pe care îl are, de calitatea pe care şi-o doreşte. La fel pentru autorităţi, nu este apanajul AFM-ului să spună că ar trebui să lucraţi cu firma X sau Y. Asta nu are nicio legătură cu ceea ce ar trebui să facă AFM-ul. Dacă aveţi dovezi în acest sens, că aşa ceva a fost făcut de AFM, vă rog să mi le aduceţi, că atunci vom investiga. Dar în mod clar, Ghidul este pentru cetăţeni, pentru persoane juridice, asta înseamnă primării, şcoli, grădiniţe, instituţii de cult. Sunt foarte multe categorii care sunt eligibile pentru diferite componente ale acestor programe, care sunt foarte bine detaliate, sunt sume alocate pe fiecare componentă, dar mai departe, nu este deloc apanajul AFM-ului să intervină în relaţia dintre cetăţean şi cel pe care-l alege cetăţeanul ca furnizor.

Dacă dumneavoastră, când aţi stat de vorbă cu oamenii, aţi găsit aceste nereguli, înseamnă că undeva există dovezi. Dacă există dovezi, înseamnă că ele trebuie găsite, trebuie prezentate, trebuie contactate organele competente pentru astfel de investigaţii. Din punctul meu de vedere, unul din principiile pe care am încercat să-l aduc anul acesta în tot ceea ce facem este transparenţă totală. Deci AFM-ul are indicaţii foarte clare din partea mea de a transparentiza cât mai mult şi de a pune totul pe site, bineînţeles. Dacă acest lucru nu este respectat şi sunt dovezi, astea mai departe  trebuiesc investigate.

În plus, dumneavoastră vă referiţi la programul din 2011, sesiunea de finanţare din 2011 reluată în 2014 pentru a se încheia toate contractele astea. E o diferenţă majoră faţă de programul promovat de noi, şi anume că atunci exista o listă, producătorii trebuiau să se valideze pentru a putea instala sisteme. Anul acesta, tocmai în spiritul transparenţei, lista a fost eliminată, piaţa e liberă şi orice operator economic poate să presteze un astfel de serviciu.

Mă interesa şi ce s-a întâmplat după Raportul din 2012 al Corpului de control despre Programul pentru producerea de energie din surse regenerabile. E vorba, cum ziceam, de istoricul programelor, pentru a vedea evoluţia şi ce s-a învăţat din ce s-a întâmplat până acum.

Programele sunt închise. Noi acum administrăm veniturile încasate anul trecut, în 2015. Aceste venituri le-am distribuit pe aceste noi linii de finanţare şi v-am spus doar câteva dintre ele, mai sunt şi multe altele. Despre programele din trecut, de acum 5 ani, de acum 4 ani, de acum 10 ani, nu am ce să vă spun. Şi, oricum, nu prea are legătură cu ce facem acum, pentru că v-am explicat care este mecanismul. Mecanismul este: ministerul, ministrul, în cazul ăsta un ministru tehnocrat, în alte cazuri un ministru politic, care răspunde unui guvern politic, are nişte priorităţi şi are nişte mandate. Eu vă povestesc despre priorităţile mandatului meu şi abordarea logică pe care am avut-o pentru a îmbunătăţi starea mediului în România. Despre ce s-a întâmplat în alte mandate, cu alţi miniştrii, cu priorităţile lor, de ce au finanţat ei eoliene şi n-au finanţat deşeuri, de exemplu, sau altceva, pentru asta trebuie să discutaţi cu dânşii, nu cu noi.

Şi totuşi, ce veţi face cu modul în care funcţionează administraţia asta îmbâcsită, sau prăfuită, parcă ceva de genul ăsta spuneaţi la aceeaşi întâlnire pentru programul de internship?

Da, administraţia, în general în România, este o administraţie care are nevoie de foarte multă reformă. Asta am spus-o public de foarte multe ori şi o susţin în continuare. Este o administraţie care e cumva nemodernizată de foarte mult timp, neadusă la zi cu criteriile de transparenţă, de profesionalism, de competenţă, iar motivul este că administraţia, de foarte mulţi ani, este foarte politizată. Ce vedem acum sunt efectele.

Ca acest lucru să se schimbe, e nevoie de o schimbare la nivel de sistem, or acest guvern, care e un guvern de tehnocraţi, de oameni care sunt experţi pe domeniile lor, şi-a propus, inclusiv anul acesta, să facă asta. Doar acum 2 săptămâni a trecut în şedinţa de guvern Strategia Naţională de Reformă a Administraţiei Publice din România, pentru că toată lumea recunoaşte că e nevoie de o reformă profundă. E nevoie de un alt gen de mentalitate, de abordare, de sistem de recrutare, de reţinere a resursei umane. În acelaşi timp, este nevoie de un alt tip de motivare, alte salarii, pentru că dacă vrei să atragi în administraţia publică competenţe şi oameni care să performeze ca în sistemul privat, trebuie să poţi să-i plăteşti ca în sistemul privat, or, pot să vă spun că în Ministerul Mediului sunt cele mai mici salarii din toată administraţia, la nivel de guvern. Salariul unui angajat al Ministerului Mediului, dacă-l compari cu echivalentul său într-un alt minister din guvern, şi nu vreau să dau nume, poate să fie până la de trei ori mai mic. Or, vă daţi seama că în aceste condiţii şi în condiţiile în care costul de trai e destul de mare, pe mulţi oameni îi preocupă în principal la ce minister să se transfere ca să-şi câştige o pâine mai bună pentru familie. Astea sunt probleme reale. Lăsând la o parte toate celelalte lucruri la care aţi făcut dumneavoastră, mai subtil sau mai puţin subtil aluzie în această discuţie, sunt probleme reale în administraţie. Dar schimbarea nu-i o chestie pe care s-o poţi face în două luni.

Ce pot să vă spun că am făcut eu, în acest an, este că am schimbat conducerea tuturor instituţiilor din subordinea Ministerului Mediului, un lucru care nu s-a făcut până acum. Inclusiv la Administraţia Fondului de Mediu, e un nou preşedinte  şi un nou vicepreşedinte. Fiecare din cei numiţi, la rândul său, are datoria să îşi reformeze, sau să-şi modernizeze propria structură. În ce măsură se poate face asta într-un timp atât de scurt? Nu-i uşor. Se face. În unele din instituţiile care ţin de Ministerul Mediului deja sunt puse criterii foarte clare de selecţie a personalului, criterii foarte clare de evaluare a performanţei, transparente, puse pe site. Însă nu o să vedeţi, şi asta vă spun cu cel mai mult realism, chiar dacă nu ne place niciunuia, nu o să vedeţi de acum până în decembrie o reformă la AFM şi AFM-ul devenind dintr-o dată o instituţie magică în care lucrurile curg perfect şi nu mai există nicio reclamaţie, nici de la societatea civilă, nici de la oameni, nici de la presă. Nu se poate aşa. Dar ce se poate, şi ce am încercat să facem anul acesta, este să plantăm seminţele unei altfel de abordări, în care prioritizăm competenţa tehnică, profesionalismul şi transparenţa.

Şi în condiţiile astea cam care credeţi că sunt şansele programelor începute? Cele de până acum nu au fost cine ştie ce succese şi au dus inclusiv la o pierdere de credibilitate a ministerului şi a programelor de genul ăsta.

Da, aveţi dreptate. Şi e o mare problemă cu care se confruntă tot aparatul ăsta de mediu. Toate instituţiile din aparatul de mediu au probleme de credibilitate, şi Romsilva, şi Apele Române, şi Administraţia Fondului de Mediu. Cred că singura care stă bine este Administraţia de Meteorologie. Este o problemă reală, dar eu, în general, sunt un om foarte pragmatic, îmi place să fac o diagnoză a situaţiei, iau realitatea aşa cum e, nici mai frumoasă, nici mai urâtă, şi de la asta pornim şi asta încercăm să îmbunătăţim. Pentru programe, eu sper foarte mult ca ele să continue. Numai că, după cum vă spuneam, ministrul are putere destul de mare de decizie ce tip de programe vor fi la AFM. Dacă următorii miniştri vor considera că genul ăsta de programe nu este fezabil, nu se mulează pe viziunea dânşilor, sau a partidului, sau a formaţiunii politice din care fac parte, e foarte posibil ca unele să nu fie continuate. Unde programele sunt de succes, populaţia cere, că până la urmă aceste programe sunt făcute cu populaţia în minte şi cu mediul în minte. Dacă populaţia crede că sunt bune şi va beneficia de pe urma lor, sunt sigură că va exista presiune pe minister să se continue. Dacă nu, nu. Asta rămâne de văzut. Dar din punct de vedere al AFM şi al felului în care AFM gestionează aceste lucruri, eu urmăresc foarte atent, inclusiv noua conducere, cărora le-am cerut să fie extraordinar de transparenţi cu toate aceste programe, să nu aud că există vreo suspiciune undeva. Dar sigur, nu pot să controlez. Eu am 30.000 de oameni în tot aparatul de mediu. Evident nu voi putea controla absolut tot, peste tot. Dar sunt mecanisme la îndemână, există şi Corpul de control al ministrului, există, în caz că se întâmplă nereguli, însă eu sper foarte mult să nu fie cazul şi toţi colegii să fi înţeles mesajul pe care l-am transmis.

A contribuit Roxana Bucată

SNKAcest articol face parte din seria “Think Green”, realizată de Think Outside the Box în colaborare cu Asociația SNK. Timp de un an, vom merge în fiecare lună pe urmele tranziției pe care România o face către energie verde și vom încerca să aflăm ce avem de câștigat de pe urma energiilor regenerabile. Vom vedea cum sprijină statul român aceste pregătiri pentru un viitor ce se anunță instabil, dar mai ales vom căuta să aflăm cum pune bețe-n roate celor care vor să schimbe foaia energetică. 

Din aceeași serie, puteți citi și: 

Poluarea în România: de la primii cărbuni, la primele panouri solare

Ce câștigi când îți produci singur wații din soare?

O legislație fără viziune care bagă energia solară înapoi în nori

Cum trebuie citită factura de curent și cum poate fi redusă

Proiect susținut de Radio France Internationale România


Leave A Reply