Producătorul unui documentar Discovery despre fondatorul WikiLeaks:”Nu pare să aibă o agendă politică. Îi place să se afle în faţa camerelor de filmat, îi place celebritatea”

0

Luc Hermann, renumit jurnalist francez de investigaţii şi unul dintre producătorii filmului documentar “WikiLeaks, războaie, minciuni şi casete video”, difuzat pe Discovery Channel, vorbește într-un interviu despre impresia pe care i-a lăsat-o intalnirea cu “inamicul numărul 1” al Pentagonului, Julian Assange (foto), și povestea din spatele controversatului site pe care acesta l-a creat.

de Camelia Moga

Interviul a fost acordat mai multor publicații străine, în cadrul unei teleconferințe organizate de Discovery.

Luc Hermann a lucrat pentru CNN și postul Canal+ din Franţa. A făcut multe reportaje de investigaţie despre chestiuni politice, campanii de PR, războaie şi industria farmaceutică. In prezent, este directorul executiv al unei agenţii de ştiri private din Franţa, numită Premières Lignes (“Prima linie”) – cu sediul în Paris. A realizat documentarul despre Wikileaks împreună cu un alt faimos jurnalist francez de investigatii, Paul Moreira, care e şi partenerul său în această companie.

Ce fel de om este Julian Assange?

Julian Assange e un tip foarte secretos. Pe Internet vei găsi poate zeci de articole în care i s-a făcut profilul lui Julian Assange. Ştim ce pregătire are, ştim cu ce se ocupă. Personal, cred că e o persoană foarte inteligentă. Ştie exact ce face. E supus unor presiuni considerabile, dar când îţi acordă un interviu, te priveşte în ochi şi se concentrează asupra a ceea ce face în acel moment. A fost foarte puternic criticat şi, din păcate, a fost criticat de o mulţime de jurnalişti. Nu ştiu dacă s-a purtat şi în ţările voastre, dar în Franţa s-a purtat o discuţie în rândul reporterilor şi editorilor, filosofilor… intelectualilor. În rândul celor care spun că prea multă transparenţă poate fi, de fapt, dăunătoare pentru democraţie. Ei bine, Julian Assange nu vrea să facă publice toate documentele. Eu cred sincer că e o persoană foarte responsabilă. Acum se confruntă cu un process în Suedia, pentru o poveste foarte stranie – asupra căreia eu nu am făcut deloc investigaţii. Discutăm despre problemele celor două femei care îl dau în judecată în Suedia. Nu evităm informaţia în documentarul nostru…

Assange este supus unor presiuni considerabile şi din partea Guvernului SUA, care probabil îl vizează pe el şi pe asociaţii lui, cu intenţia de a lansa, se pare, o operaţiune legală contra lor. El însă nu pare să aibă o agendă politică. Îi place să se afle în faţa camerelor de filmat, îi place celebritatea. Acesta a fost un alt motiv pentru care germanul Daniel Domscheit-Berg a plecat de la Wikileaks. Nu a fost doar suspendat de Assange, ci a declarat că oricum ar fi vrut să plece din organizaţie, numai fiindcă Wikileaks devenise mult prea preocupată de Julian Assange. Deci este probabil şi vina noastră, a presei, fiindcă am discutat atât de mult despre Assange. Dar cred că, în parte, este şi responsabilitatea lui Assange însuşi. El încă organizează conferinţe de presă, este imaginea reprezentativă a Wikileaks, această organizaţie pe care a creat-o în 2006, cred. Este deci un personaj ciudat, supus unor presiuni considerabile, foarte concentrat pe ceea ce face, foarte conştient că se fac asupra lui mari presiuni din partea Guvernului SUA, dar şi foarte decis să îşi continue eforturile şi să facă publice diverse documente.

Ai făcut materiale despre terorişti, despre Irak şi Afganistan. Am putea spune că filmul despre Wikileaks este tot un film despre un război, cu unica diferenţă că este un război pentru informaţii?

Un război pentru informaţii, da. Sunt de acord cu asta. Dacă citeşti biografiile noastre, vezi că eu sunt producător executiv în cadrul Premières Lignes. Sincer să fiu, nu am fost pe teren pentru cele două documentare produse de compania noastră în ultimii ani, în Irak şi Afganistan. Ambele documentare au fost produse de Paul Moreira, cel de-al doilea autor al acestui documentar. Ultimul său film despre Afganistan a fost un documentar lung, “Pe urmele dolarilor”, care s-a concentrat asupra corupţiei din Afganistan. Există multe imagini în actuala noastră investigaţie despre Wikileaks – imagini filmate de Paul Moreira în Irak şi în Afganistan, pe care le-am folosit în documentarul nostru. Da, a fost un război pentru informaţii, dar în special un război pentru transparenţă. Curios este că documentele Wikileaks care au provocat o asemenea indignare în rândul Guvernului SUA demonstrează, de fapt, că războaiele din Irak şi din Afganistan nu au fost războaiele despre care s-au difuzat ştiri, nu au fost poveştile oferite de maeştrii din domeniul PR şi de purtătorii de cuvânt ai Armatei SUA, referitor la diverse operaţiuni.

Documentele care au ieşit la iveală datorită Wikileaks prezintă, de fapt, un război brutal şi foarte dur, implicări diferte, în care din păcate au fost surprinşi şi civili, care au fost arestaţi şi interogaţi, ba uneori chiar şi ucişi în operaţiuni despre care nu au existat relatări sincere din partea purtătorilor de cuvânt ai Armatei SUA. În Afganistan şi în Irak, documentele furnizate de Wikileaks mai demonstrează că armata irakiană a derulat multe acte de tortură şi s-a comportat incorect în operaţiuni ale poliţiei din Irak – totul, sub privirile Armatei SUA, care nu a reacţionat şi nu a operat arestări. Toate acestea au fost surprinse în documentele respective. În Afganistan se prezintă o imagine diferită faţă de cea pe care anumiţi reporteri – inclusiv de la New York Times sau The Guardian – o raportaseră cu privire la legăturile din serviciile pakistaneze de spionaj şi talibani, despre care Guvernul SUA nu ştia. Toate acestea nu au fost informaţii făcute publice în mod oficial, nu au fost dezvăluite.

Ca o ironie, acest război pentru transparenţă purtat de Wikileaks a făcut lumină şi în ceea ce priveşte anumite evenimente din Afganistan şi Irak. Aţi văzut – inclusiv în ţările voastre – uluitoarele dimensiuni ale revelaţiilor produse de telegramele diplomatice care au fost făcute publice. Da, Wikileaks categoric a oferit o mulţime de informaţii care nu fuseseră făcute publice în mod oficial, în ultimii câţiva ani.

L-ati intrebat pe Assange de ce şi-a schimbat centrul de interes, trecând de la ţări non-democratice precum China, Coreea de Nord si unele tari din Orientul Mijlociu spre una dintre cele mai mari democraţii din istorie – Statele Unite – care au devenit ţinta tuturor activităţilor Wikileaks? De ce urmăreşte Statele Unite şi ignoră evenimente teribile care au loc în alte părţi ale lumii?

Paul Moreira (stânga) și Luc Hermann (dreapta)

Ar fi fost o întrebare foarte importantă în cursul interviului nostru, dar, din păcate, nu am mai avut timp să îl întrebăm şi acest lucru. I-am adresat însă această întrebare lui Daniel Domscheit-Berg, fostul Nr. 2 din Wikileaks, care a plecat din această organizaţie. Iar acum, îţi voi spune foarte pe scurt opinia mea. Dar ca să fiu cât mai exact, cred că e mai important să îţi spun ce mi-a răspuns Daniel Domscheit-Berg, fiindcă răspunsul lui explică unul dintre motivele pentru care a plecat din această organizaţie. Daniel Domscheit-Berg mi-a spus că Wikileaks a fost înfiinţată pe baza principiului că aveau să facă publice toate informaţiile importante, de valoare, care urmau să ajungă în mod anonim pe website-ul lor, fără să vizeze vreo ţară anume sau vreo anumită scurgere majoră de informaţii. Aceasta este una dintre discuţiile complicate pe care se pare că Daniel Domscheit-Berg le-a avut cu Julian Assange: el critică faptul că, într-adevăr, Assange s-a concentrat prea mult asupra Statelor Unite şi asupra aceastor scurgeri majore de informaţii – documentele despre războiul din Irak, despre războiul din Afganistan şi, desigur, telegramele diplomatice. Deci – şi acum vă spun punctul meu de vedere – eu nu cred că Julian Assange sau Wikileaks au o “agendă” antiamericană. Câtuşi de puţin! Cred că ei au avut un volum mare de documente care trebuiau să fie făcute publice şi din acest motirv au investit mult timp şi multă energie ca să îşi combine strategia şi să colaboreze cu cinci ziare importante.

Daniel Domscheit-Berg mai critică şi astăzi faptul că Wikileaks a subestimat anumite documente pe care le-a primit şi a investit prea multă energie concentrându-se asupra scurgerilor majore de informaţii dinspre Guvernul SUA şi Armata SUA, în loc să facă publice alte documente. Dar Wikileaks continuă să facă publice diverse documente. Au continuat să lucreze asupra mai multor probleme. De pildă, au lucrat pe scurgerile de informaţii produse în Kenya, în timpul recentelor alegeri. Aceste scurgeri de informaţii s-au produs acum doi ani. Deci Wikileaks s-a ocupat şi de documente care veneau din alte ţări, nu doar din SUA, dar…Da, citind presa, sunt de acord cu observatia din intrebarea ce mi-a fost adresata. Mulţi oameni şi mulţi comentatori din întreaga lume au criticat Wikileaks pentru că nu a făcut publice documente din China sau Coreea de Nord, de pildă. Din câte am citit în presă, ei au răspuns că nu au primit documente referitoare la scurgeri de informaţii produse din Coreea de Nord. Dacă ar fi primit asemenea documente din Coreea de Nord, le-ar fi postat pe website-ul lor. Nu am citatul exact şi nu cred că acest răspuns provine direct de la Julian Assange. Dar ai dreptate, intrebarea ta ridică mari semne de întrebare pentru mai mulţi oameni din cadrul Wikileaks, care consideră că această organizaţie nu ar fi trebuit neapărat să se concentreze atât de mult asupra Statelor Unite, cum a făcut în ultimele şase luni.

V-a povestit Assange despre planurile lui in ceea ce priveste viitorul platformei Wikileaks?

Din păcate, nu pot răspunde la această întrebare. Nu ştiu. Wikileaks intenţionează să continue să facă publice diverse documente. Noi i-am luat un interviu lui Daniel Domscheit-Berg, cel care a fost Nr. 2 în cadrul Wikileaks. În finalul documentarului nostru, el discută despre Openleaks. Interviul a fost luat în decembrie, iar Openleaks a început să funcţioneze de putin timp. Este openleaks.org şi nu se consideră un competitor al lui Wikileaks. În interviul nostru, Daniel Domscheit-Berg chiar spune că ar trebui să existe diverse webiste-uri despre aceste scurgeri de informaţii, fiindcă ar trebui să existe mai multe metode prin care cei care vor să facă publice diverse informaţii să poată face asta păstrându-şi confidenţialitatea şi făcând acest lucru prin alte mijloace, nu prin Wikileaks.

Ca atare, nu pot să răspund la întrebarea despre care ar fi viitorul lui Wikileaks şi ce intenţionează acei oameni să facă. Ei ne-au spus că sistemul este creat astfel încât, dacă Julian Assange ar fi arestat câteva zile, el sa continue sa functioneze. Există o echipă de oameni, reporteri care lucrează full-time cu el, cum e şi reporterul islandez căruia i-am luat un interviu în documentarul nostru, Kristinn Hrafnsson. Şi el face parte din Wikileaks. Iar aceşti oameni continuă să facă website-ul să funcţioneze, tehnic vorbind, şi – se pare – chiar continuă să apară cu documente noi. Deci, nu ştiu care e obiectivul lui pentru viitor. Ceea ce veţi vedea la finalul documentarului nostru este că da, există un alt website de acest tip care tocmai s-a deschis în Germania. Funcţionează puţin diferit. Ei se consideră un fel de cutie poştală. Cei care au un document anume vor trimite documentul respectiv către Openleaks, în mod anonim, spunându-le celor de la Openleaks: “Vreau ca acest document să apară în acest ziar” sau “Vreau să apară pe acest post TV” sau “cu acest reporter sau sindicalist sau avocat”, etc. Iar mai departe, Openleaks – tot în mod anonim – ar funcţiona ca o cutie poştală confidenţială, care ar înmâna practic acel document respectivului reporter sau sindicalist sau avocat. E un concept foarte interesant. În final, nu cred că există cineva care ar putea împiedica aceste website-uri să funcţioneze pe Internet. Cred că, într-un fel, ele vor schimba modul în care lucrăm şi modul în care anumite documente pot deveni publice.

Orice ziar din Europa Centrală ar încerca să colaboreze cu Wikileaks, ar fi refuzat. Ei discută doar cu cei mai importanţi jucători de pe scena jurnalismului mondial si refuză să stea de vorbă cu toţi ceilalţi. Dacă și-au propus să susţină libertatea şi să ofere acces liber la informaţie, atunci ar trebui să ofere această libertate tuturor…

Sunt perfect de acord cu aceste critici. Wikileaks, în mod ciudat, a decis să lucreze doar cu anumite ziare, să colaboreze doar cu acelea şi să le împiedice pe celalalte să relateze ştirile respective. Da, asta poate fi o problemă. Vă spun acum părerea mea personală, dar vreau să rămână strict legată de datele pe care le avem şi vreau să vă spun ce au de declarat oponenţii din interiorul Wikileaks. Daniel Domscheit-Berg a înfiinţat Openleaks – şi repet, nu sunt nici purtătorul de cuvânt al Openleaks. Dar e un mod interesant de a înţelege cum au avut loc nişte discuţii importante, în interiorul Wikileaks. Daniel Domscheit-Berg a creat şi conceput Openleaks pentru ca fiecare sursă să poată decide unde îşi trimite documentele. Din acest motiv a creat acest website al lui. E o chestie bazată pe surse. Să spunem că eu aş fi o sursă. Aş putea să mă decid prin Openleaks sau orice alt website că un anumit document trebuie să ajungă la un anumit ziar din Polonia, fiindcă ştiu că există un anumit reporter din Varşovia care va aborda această chestiune, fiindcă a mai lucrat foarte bine şi în trecut pe articolele mele. Ai dreptate, asta ridică o mare problemă. De asta cred că Assange a fost consistent criticat de mulţi reporteri, fiindcă el însuşi şi în mod deliberat – nu ştim în funcţie de ce criterii – a ales doar cinci şi apoi şase ziare pentru a publica acele documente. Sunt de acord, este o problemă, da.

Premiera programului „WikiLeaks: Războaie, minciuni şi casete video” a fost difuzată pe 13 februarie, pe Discovery Channel, în varianta fără subtitrare, documentarul urmând să fie redifuzat duminică, 27 februarie, de la ora 22.00, cu subtitrare în limba română.

Documentarul a fost realizat la Londra, Washington, Reykjavik şi Paris. Fondatorul site-ului WikiLeaks, Julian Assange, vorbește în film despre motivele care au stat la baza înfiinţării organizaţiei WikiLeaks şi despre impactul acesteia la nivel mondial. Sunt prezentate și întâlniri cu jurnalişti şi hackeri ai WikiLeaks, precum şi un interviu cu fostul “Nr. 2” şi purtător de cuvânt al echipei WikiLeaks, Daniel Domscheit-Berg, înainte ca acesta să îşi deschidă propriul website – Openleaks.

Foto: Discovery

Citiți și:

WikiLeaks: Arabia Saudită şi-a supraestimat rezervele de petrol cu 40%

Site-urile încărcate politic suferă atacuri virtuale frecvente

Wikileaks a devenit substantiv comun

Wikileaks: BP a suferit o explozie și în Azerbaidjan, în 2008

Wikileaks: Cum au manipulat SUA sprijinirea acordului climatic de la Copenhaga

Wikileaks: SUA a făcut presiuni asupra comitetului climatic al ONU pentru a bloca accesul oamenilor de știință iranieni

Tags:



Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger