Pro&Contra: Ar trebui ca amenzile să fie proporționale cu veniturile?

3

În accepțiunea generală, amenzile (ne referim aici la cele civile) ar trebui să usture la portofel pentru a avea un efect prohibitiv iar valoarea lor ar trebui fixată în funcție de gravitatea faptei, nu de veniturile celui care a comis-o; toți trebuie să plătească egal în fața legii pentru săvârșirea unei contravenții la fel de grave, cu riscul de a discrimina persoanele vulnerabile social.

 


Există însă voci care spun că amenzile ar trebui să fie usturătoare, dar pentru toate categoriile sociale; în alte cuvinte, să fie calculate în funcție de veniturile fiecăruia, pentru a-i împiedica pe cei cu dare de mână să le considere prea ieftine, cu riscul de a-i discrimina. Dezbaterea de astăzi, propusă de prietenii de la Closer 2 Oxford, oferă argumente din ambele tabere, pe care vă ivităm să le citiți în cele două texte de mai jos și să le comentați.

Este timpul ca amenzile să fie proporționale cu veniturile

de Teodora Alexandru

Atunci când vorbim de amenzi, vorbim despre amenzile civile aplicate ca sancţiuni pentru săvârşirea contravenţiilor, fie ele în domeniul rutier, tulburarea liniştii publice, pe care le pot comite cetăţenii, excluzând contravenţiile stabilite pentru respectarea normelor pentru anumite categorii de profesii (militar, medic, contabil etc.)

introducerea unui sistem de amenzi proporţionale cu veniturile presupune că de la o valoare de bază a amenzii existenţa la momentul actual să se poată creşte progresiv sau coborî în funcţie de veniturile persoanei în raport de venitul minim pe economie sau, conform unor sisteme, în funcţie de un procent din venitul zilnic disponibil (day fine1). Sistemul poate varia şi nu vrem să propunem în mod expres unul, dar susţinem că efectul pe care vrem să-l atingem este următorul: dacă un şofer auto câştigă 1000 lei pe lună şi plăteşte amendă de 100 lei, care îl afectează, şi un alt şofer câştigă 10000 lei, îi vom cere o sumă care să-l afecteze în aceeaşi măsură. Această sumă nu va reprezenta într-un sistem simplu tot 10%, adică 1000 lei, dar pot exista şi ecuaţii mai complicate de determinare a unei amenzi, luând în considerare şi salariul minim pe economie, nivel de trai, impozite, consum zilnic, din punct de vedere statistic, pentru ca sistemul să nu devină excesiv.

1. Amenzile trebuie să usture ca să aibă efect prohibitiv

Amenzile reprezintă sancţiuni pentru nerespectarea unei conduite corecte impuse de lege pentru protecţia celorlalţi cetăţeni sau pentru bună desfăşurare a relaţiilor sociale. Sancţiunea este menită a-l determina pe făptuitor să nu mai comită a doua oară fapta, şi eventual să n-o fi comis de loc de frica sancţiunii. De exemplu, dacă un tânăr tulbură liniştea publică difuzând muzică extrem de zgomotoasă noaptea sau conduce cu viteză excesivă în localităţi, sau provoacă scandal public prin exhibiţionism, el va fi amendat. Însă amenda poate să nu fie percepută ca o sancţiune dacă valoare acesteia nu este semnificativă pentru făptuitor. De aceea, în acest domeniu, legiuitorul poate şi trebuie să se asigure că amenda este semnificativă pentru fiecare făptuitor şi acest lucru se poate realiza doar când amenda este proporţională cu venitul. Dacă pentru un făptuitor amendă de 200 lei e echivalentul banilor de buzunar pe o zi2, nu o va resimţi ca pe o amendă şi nu se va corecta. Aşadar, proporţionalitatea amenzilor este necesară pentru eficienţa amenzilor.

2. Se menţine egalitatea din punct de vedere juridic

populaţia, mai ales cea foarte bogată, ar putea considera această măsură ca un tratament discriminatoriu şi abuziv din partea statului. Susţinem însă că în acest caz devine evident de ce oamenii sunt egali în faţa legii, chiar dacă nu sunt egali între ei. Aici, scopul statului nu este să-ţi ia banii şi deci să abuzeze de bogaţi, cazul nu este similar cu cel al impozitelor proporţionale cu veniturile. În acest caz, în schimb, persoana este cea care are libertate de decizie de a săvârşi sau nu o contravenţie, iar statul o sancţionează ca atare, dar trebuie şi poate să o sancţioneze personalizat, conform vinovăţiei ei, atitudinii ei de indiferentă faţă de regulă, şi cu mijloacele cele mai adecvate pentru a asigura prevenirea săvârşirii de noi contravenţii în viitor.

3.Acest sistem asigură mai bine respectul legii

Tocmai pentru că până acum amenzile au fost uniforme, cei care îşi permiteau să încalce în mod grosolan legea erau tocmai cei care simţeau că nu trebuie să suporte consecinţele, cei care nu “simţeau” amenda. Iar aceştia au şi tendinţa să aibă comportamentul cel mai dăunător în societate, având şi mijloacele să provoace consecinţele nedorite.

Tocmai pentru că acum există posibilitatea unor amenzi cu valoare foarte mare face ca acest mecanism să prevină săvârşirea de contravenţii mult mai bine decât cel anterior. Poate că la nivelul populaţiei cu venituri medii nu se vor produce schimbări semnificative, dar în rândul cetăţenilor cu venituri peste această medie, teama de a nu plăti o sumă mare are un efect dublu, pentru că le afectează atât imaginea şi prestigiul public, cât şi loveşte puternic în concepţia acestor persoane de libertate totală bazată pe avere. De asemenea, oricât de bogate ar fi aceste persoane, nimănui nu-i este plăcut să piardă o sumă considerabilă că amendă, cu atât mai mult cu cât în România mândria celor bogaţi este să nu piardă bani3, nu să îi câştige.

Apare aşadar un factor preventiv sporit pentru că devine cu adevărat o sancţiune deranjantă şi pentru cei care îşi permiteau lejer amenzile prevăzute până acum.

Referințe:

1 Pentru detalii: http://en.wikipedia.org/wiki/Day-fine

2 Pentru un exemplu largit, vezi: http://marshallbrain.com/etq-gas-tax.htm

3 Teorie interesanta privind pierderi in cazul amenzilor: http://marcfbellemare.com/wordpress/2012/02/speeding-fines-that-vary-with-income-absolute-vs-relative-risk-aversion-and-public-policy/

 

Acest sistem va duce la desconsiderarea legii

de Irina Alexandra Negruțiu

Înainte de a trece la o analiză efectivă a modului în care o amendă ar trebui aplicată, nu putem ignora faptul că amenda reprezintă echivalentul patrimonial al unei fapte pe care societatea o califică la un moment al evoluției sale ca fiind ilicită, contrară unor principii pe care le promovează. Astfel, considerăm că amenzile ar trebui să reflecte gradul de pericol social al acestor fapte, iar valoarea lor ar trebui apreciată strict relativ la gravitatea și la circumstanțele generale în care fapta a fost comisă, fără a le raporta la patrimoniul făptuitorului. În plus, reglementarea propusă ar fi inutilă; și la ora actuală amenzile contravenționale au prevăzut un minim și un maxim, iar organele abilitate au posibilitatea de a alege cuantumul pe care ele îl consideră optim.

1. Sancționarea se face deja diferențiat, iar măsura propusă nu este eficientă

Există studii1 care demonstrează că impunerea unor consecințe negative mai oneroase, în loc să reducă comportamentul care le-a generat, duce la propagarea acestui comportament. De asemenea, s-a arătat și că înlăturarea ulterioară a acestor consecințe negative nu determină o scădere a comportamentului ilicit, ci menținerea lui ca urmare a desconsiderării scopului amenzii. Astfel, o sancționare mai dură nu este neapărat și una mai eficientă. Mai mult, ineficiența măsurii devine și mai evidentă odată cu analizarea costurilor (mari!) implementării ei raportat la (posibilele) rezultate.

Deoarece important este scopul sancțiunii și nu doar patrimonialitatea acesteia, dorim să subliniem și finalitatea pe care o urmărește societatea prin aplicarea amenzii – sancționarea unei fapte comise de către o persoană și traducerea ei în bani. Pentru atingerea acestui deziderat, legiuitorul prevede un minim și un maxim al amenzii, pentru ca individualizarea pedepsei să se poată face în funcție de circumstanțele concrete în care a fost comisă fapta (care includ și persoana făptuitorului!) – putând opta pentru majorarea limitelor pedepsei legale dacă aceasta este în pericol de a nu mai fi efectivă. Așadar, amenda va fi aplicată diferit de către agentul competent pentru un șofer care se grăbea la serviciu pentru a nu risca să fie dat afară, în ciuda faptului că situația lui financiară este mult peste medie, depășind astfel viteza legală, față de aceeași contravenție săvârșită pentru simplu amuzament de un șofer care nu are mijloace financiare semnificative.

2. Egalitatea juridică e aparentă, dar total inexistentă în cazul măsurii propuse

Echipa afirmatoare susține că deși măsura ar putea fi considerată discriminatorie, ea este în fapt impunerea egalității prin proporționalitate, dar nu reușește să ne explice cum anume intervine egalitatea în cazul sancționării diferite a două persoane pentru aceeași faptă, săvârșită în aceleași circumstanțe, diferită fiind doar situația materială a celor implicați. Mai mult, nu înțelegem de ce ar trebui sancționați cei care câștigă mai mult, taxându-le astfel hărnicia – considerăm imoral să sancționăm bogăția unei persoane în acest caz, dat fiind că nu vorbim de un impozit, care are o natură total diferită, ci despre sancționarea unei greșeli. Prin aplicarea măsurii propuse, am ajunge la situații absurde, în care am sancționa o faptă mai ușoară mult mai oneros decât una gravă, pentru simplul motiv că făptuitorul lucrează mai mult și astfel are o situație materială mai bună. Mai mult, implicațiile măsurii merg mai departe decât nivelul superficial bogat-sărac. Astfel, va fi sancționat mai drastic cel care are în grijă o familie, care fiind obligat să asigure întreținerea mai multor persoane va urmări să câștige mai mult decât cel care nu trebuie să se hrănească decât pe sine și astfel va fi pasibil de o amendă mai mare decât o persoană care câștigă mai puțin, dar are un trai mai bun.

3. Acest sistem va duce la desconsiderarea legii

Implementarea unui sistem discriminatoriu, care nu asigură de fapt egalitatea în fața legii, va duce la desconsiderarea legii de către cei pe care îi defavorizează, creând mediul pentru creșterea incidenței contravențiilor. Cu cât este considerată mai nedreaptă o prevedere, cu atât va fi mai încălcată, dat fiind că nu mai reprezintă un posibil barometru pentru balanța bine-greșit și nu mai apelează la conștința morală a făptuitorului.2 Astfel, în situațiile în care este puțin probabil să fie prins, scade probabilitatea ca cel în cauză să aleagă să nu facă ce este interzis – miza nu mai este sancțiunea, ci doar măsura până la care persoana consideră că este imoral să facă ceva – ori dacă ceva nu este corect, egal, cum mai poate fi greșit să acționezi în contra lui?

Datorită implicaților pe care măsura propusă le poate avea: creșterea incidenței contravențiilor, situații absurde de discriminare socială și modificarea total ineficientă a unui sistem funcțional – considerăm că amenzile nu ar trebui să fie proporționale cu veniturile.

Referințe:

1 Gneezy, U., Rustichini, A., 2000. ‘A Fine is a Price’. Journal of Legal Studies., vol. 29 pp1-17, http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=1&cad=rja&ved=0CCoQFjAA&url=http%3A%2F%2Fwww.socio.ethz.ch%2Feducation%2Ffs12%2Fenvirsoc%2FGneezy_Rustichini_A_fine_is_a_price.pdf&ei=w1WRUf-oKcPeswbiyYCgDA&usg=AFQjCNGeVyeF7qMGQBkp8idD55U-NEpOeA&sig2=aPSGuTbBLqaH-GxgaJ3PMg&bvm=bv.46340616,d.Yms

2 Cianfrocca, Francis, ‘Wealth Creation Under Attack’, Commentary, June 2009, http://www.commentarymagazine.com/article/wealth-creation-under-attack/

 

Foto: Flickr/°Florian


3 comentarii

  1. Pingback: Closer to Oxford: România de astăzi în viziunea tinerilor | TOTB.ro - Think Outside the Box

  2. Pingback: România de astăzi în viziunea tinerilor | TOTB.ro - Think Outside the Box

  3. Contra

    – Costurile implementarii ar fi mult prea mari raportate la incasarile prezumptive (o infrastructura informatica performanta si raspandita pe intreg teritoriul).

    – Data fiind economia gri din tara, cum poti amenda o persoana avuta insa cu venituri mici declarate.

    – Va ramane mereu decisiv factorul uman care incadreaza fapta si aplica coercitia. Nu de multe ori la noi nu se da amenda pentru fapta savarsita ci pentru mai putin.

    – Cum ramane totusi cu protectia informatiilor personale. Salariul trebuie sa ramana o informatie confidentiala la care sa aiba acces cat mai putine persoane.

    Ce solutii alternative gasim?

Leave A Reply