Nici macar Franta, care se bazeaza pe energie nucleara mai mult decat oricare tara din Europa, n-a rezolvat problema depozitarii reziduurilor nucleare. O parte este deversata in mare, in timp ce alte cateva sute de tone de uraniu folosit sunt transportate in Siberia, ca “materiale reciclabile”.
Intr-o mica localitate de pe coasta Normandiei, in apropierea Canalului Manecii, Franta isi sorteaza deseurile nucleare, relateaza Deutsche Welle. “Criteriile sunt foarte stricte si le respectam cu sfintenie pentru a reduce cat mai mult riscurile”, afirma Jaques-Emmanuel Saulnier, purtator de cuvant al celui mai mare concern producator de energie nucleara din lume, Areva.
In ciuda acestor declaratii linistitoare, reprezentantul partii franceze a Greenpeace, Yannick Rousselet, nu crede o iota. Toamna trecuta, impreuna cu o echipa a postului de televiziune Arte, Rousselet s-a deplasat la La Hague, pe coasta Normandiei, si a dezvaluit publicului larg ce se intampla cu adevarat in nordul Frantei.
“In spatele meu se gaseste instalatia companiei Cogema, parte a concernului Areva”, transmitea Rousselet. “Acesta conducta, lunga de patru kilometri si jumatate, intra in mare. Prin conducta respectiva, firma Cogema deverseaza atata material radioactiv in apa cat incape in 33 de milioane de butoaie cu capacitatea de 100 de litri fiecare.”
In replica, reprezentantii Areva au spus ca e vorba despre cantitati mult mai mici. Dar chiar si in aceste conditii, deseurile radioactive ajung in mare, punand in pericol viata organismelor marine si chiar a oamenilor.
O alta parte a reziduurilor nucleare franceze, circa zece procente, ajunge in Siberia, asta chiar daca legislatia internationala spune ca fiecare tara este obligata sa-si depoziteze singura deseurile.
Redenumite “materiale reciclabile”, deseurile sunt depozitate in regiunile extreme din Rusia. Expertii Greenpeace se indoiesc de faptul ca aceste materiale mai pot fi folosite ulterior, asa cum spera Moscova.
“E ca si cum storci un kilogram de portocale in Franta si trimiti cojile radioactive in Rusia. Nici rusii nu prea stiu ce-ar putea face cu ele, dar se gandesc ca poate, intr-o buna zi, o sa mai poata scoate macar un pahar de suc de-acolo”, sustine Yannick Rousselet.
in clipa de fata, expertii din Siberia pot procesa numai 10% din uraniul primit de la francezi. Restul se pastreaza la loc deschis, in apropierea catorva asezari – sustine opozitia de la Moscova.
Franta cauta urgent solutii privind depozitarea reziduurilor nulceare. De 11 ani incoace se fac foraje de proba. In pamant, la o adancime de doar 500 de metri, ar urma sa fie puse la pastrat deseuri care mai emit radiatii timp de 200.000 de ani de-acum incolo, iar containerele de otel si beton se vor fi dezagregat de mult.
Un comentariu
Deşeurile mai multor categorii de reactoare nucleare pot reprezenta, după reprocesare, combustibil pentru alte tipuri de reactoare. Spre exemplu, francezii şi britanicii reprocesează combustibilul nuclear uzat pentru a obţine MOX, care poate fi consumat de un reactor CANDU sau de alte tipuri reactor pentru a produce energie, asemenea uraniului.
De asta nu există un interes prea mare pentru a “îngropa” sau “ascunde pentru vecie” deşeurile, fiindcă nu arunci ceva din care mai poţi extrage energie.
Dintre ţările mari care utilizează energia nucleară, una singură a renunţat la reprocesare, şi acum nu ştie ce poate face cu deşeurile, fiindcă aşa a vrut un oarecare Preşedinte pe nume Jimmy Carter, care s-a speriat văzând cam ce pot face nişte băieţi deştepţi prin Estul Sălbatic din deşeuri. Ceva care bubuie şi produce nori ciupercă 😀
Ruşii, francezii şi britanicii nu s-au împiedicat de mofturi.