PRO ŞI CONTRA: Cu mașina la serviciu în București

11

Automarket și Think Outside the Box lansează astăzi o serie de dezbateri care își propun să analizeze modul în care reușim să ne adaptăm la cerințele secolului 21 în materie de mobilitate personală.

de Mircea Meşter şi Ionuţ Dulămiţă

Vom discuta împreună și vă vom cere opinia în legătură cu subiecte care ne afectează pe toți în mod direct, vom analiza modul în care șoferii și ceilalți participanți la trafic trebuie să se adapteze pentru a trăi împreună și ideile care își propun să salveze rolul mijloacelor de transport de orice tip. Pentru astăzi, întrebăm aşa: Cu ce mergi în fiecare zi la serviciu? Preferi confortul mașinii sau te gândești la faptul că ești o piesă dintr-un mecanism care blochează străzile și recurgi la un alt mijloc de transport? Automarket și Think Outside the Box te invită la dezbatere.

AUTOMARKET: Nu maşinile, ci oamenii omoară oraşul

Nu, nu, nu! Refuz să deschid discuția încercând să merg pe aceleași argumente care marșează pe ideea de confort, de abordare personală, cât mai personală a situației. Refuz să discut încă o dată – oare a câtea? – în contradictoriu despre “războiul” dintre mașină și bicicletă, dintre mașină și mijlocul de transport în comun, dintre mașină și trotinetă, dintre mașină și orice altă soluție individuală sau nu de transport. Mai “curată” sau nu. Mai “verde” sau nu. Mai asumată sau nu. Nu!

Mașina este pur și simplu una dintre alternative. Expresia “merg la serviciu cu X în locul Y”, unde cele două necunoscute ale ecuației sintactice reprezintă orice fel de mijloc de transport la care ne putem gândi în acest moment, trebuie să dispară. Nu, nu mergi cu X pentru a înlocui Y, așa cum nu mergi cu Y pentru a înlocui X. Pur și simplu alegi în funcție de context, de preferințele punctuale, de condițiile meteo, de ceea ce ai de făcut, de locul și domeniul în care muncești și de ce planuri ți-ai făcut pentru ziua sau seara zilei respective. Să terminăm naibii cu “ecumenismul” verde asumat sau mai puțin asumat pentru spectacol. Toți – rețineți: toți! – vrem un oraș mai ecologic, mai plăcut, mai cuminte, mai primitor. Așa cum toți vrem să ne plimbăm prin el în confort, în condiții cât mai umane, cât mai plăcute, fără a fi nevoiţi să împărțim metrul cub de aer care ni se cuvine marginal și așa infestat până peste limită.

Haideți să înțelegem mașinile înainte de a le înjura, de a le considera principalele elemente perturbatoare ale orașului. Veniți să educăm un popor a cărui cultură auto se oprește în cel mai bun caz într-un oraș din Germania. Iar primul pas pentru a vedea tabloul așa cum trebuie el văzut este cel prin care România trebuie să renunțe la metehnele estetice și să se concentreze pe o logică practică atunci când vine vorba de mașini și de aportul lor la transportul în oraș. Discuția despre utilitatea mașinii într-un oraș mare din România – fie el București, Cluj-Napoca, Iași sau Timișoara – trebuie să plece de la definiția mașinii ca mijloc de transport. Să ne înțelegem: pentru a conștientiza mecanismele transportului urban independent motorizat, trebuie să evoluăm mental. Iar asta presupune invariabil cunoașterea segmentelor, a claselor mașinilor. Fiecare mașină este făcută pentru ceva anume. Iar dacă românii sunt adepții conceptului falimentar All in one, Europa și marii constructori auto ne învață în ultimii ani că orașul este mediul propice pentru mașinile de oraș. Atât și nimic mai mult.

Nu mașinile sunt cele care gâtuie orașul, ci oamenii din spatele lor care nu le înțeleg rostul. Vecinul tău de la etajul șase pleacă la serviciu cu X5, soția sa are un Passat, iar fiul lor – aflat în anul întâi la facultate – merge până acolo într-un tanc second-hand cumpărat la ocazie din Germania. Dar asta nu este vina mașinilor. V-ați gândit vreodată că familia românului ar fi trebuit să fie una îndeajuns de inteligentă încât să preia din exterior lucrurile care contează cu adevărat? Și dacă vecinul care se laudă cu o suită relativ nelimitată de cunoștințe din domeniul motorizat ar fi gândit mai departe de propriul ego cretin în fața rudelor rămase pe de o parte cu gurile deschise în fața avuției vizibile din parcare, pe de altă parte repetente la școală și la cursurile obligatorii de bun simț, totul ar fi avut sens. Nu, familie românească lăudată în reclame până la extrem! Nu așa se face. Sunteți trei și aveți bani de mașini pentru fiecare? Marșați pe ideea de a împăca foarte coerent și simplu nevoile familiei. Două mașini mici, de segment A și B, adică undeva până la 3.5 metri lungime, și una de cursă lungă, dar aleasă cu cap din mulțimea de opțiuni cu dinamică și performanțe ecologice echilibrate.

Tiparul familiei cu cai putere trebuie să dispară și să fie înlocuit de tiparul familiei cu nevoi de mobilitate personală. Din arsenalul familiei din România nu are voie să lipsească bicicleta și abonamentul la mijloacele de transport în comun.  Așa cum nu trebuie să lipsească mașina. Iar dimineața, în funcție de nevoi, alegerea le va aparține tuturor. Este o alegere dictată pur și simplu de nevoi, nu un moft. Sau cel puțin așa ar trebui să fie.

În postura mea de bucureștean care conduce zi de zi mașini pentru că așa-mi dictează profesia, sunt fericit când văd un biciclist care merge la birou. La fel cum sunt atunci când văd o parcare a unei clădiri de birouri în care predomină mașinile mici. Pentru mine, o companie este formată din oameni care înțeleg succesul doar dacă acei oameni își înțeleg rostul și discern între rol, nevoie și moft. Din oameni care cunosc rolul pe care fiecare mașină în are în anul 2011 într-un oraș.

Dar educația auto se dobândește în timp. Nici măcar nu trebuie să puneți un “stetoscop” pe întregul tablou al mașinilor dintr-un oraș pentru a vedea asta. Pur și simplu ascultați ce se vorbește în jur. Iar la noi e și mai simplu. Atunci când veți auzi că oamenii din jur încep să accepte faptul că mașinile electrice sunt mici pentru că aceasta este forma perfectă pentru rolul lor, înseamnă că vom fi înaintat cu un pas mai important decât cel prin care conștientizăm faptul că bicicleta este o alternativă. Dar cât timp discuțiile care fac agenda publicului se concentrează în continuare pe taxe auto, mașini de import și cai putere ascunși în fum înecăcios, avem cu toții un semn că problema este a societății și a modului ei eronat de a gândi, nu a mașinilor în sine. Nici nu ar putea fi, într-o țară în care în anul 2012 se anunță lansările a nu mai puțin de 10 mașini nou-nouțe destinate exclusiv orașului. Care mai de care mai ecologică și mai adaptată cerințelor unei metropole.

Data viitoare când vedeți un bărbat sau o femeie îmbracați de birou într-o mașină mică, aruncați-i un zâmbet. De pe bicicletă, din autobuz sau din mașină. Uneori, un astfel de gest echivalează cu o confirmare a unei alegeri corecte.

 

TOTB: Nu eşti blocat în trafic, eşti traficul


Te trezeşti la 6 dimineaţa, undeva în Drumul Taberei. Faci un duş, mănânci ceva, te îmbraci şi pe la 7 fără 10 cobori la maşină să pleci la job, undeva în Piaţa Romană. Afară dai de o briză răcoroasă şi de un soare metalic. Te cuibăreşti pe scaunul şoferului şi îl încălzeşti la o treaptă inferioară (dacă ai opţiunea asta) sau dai drumul la nişte căldură. Porneşti radioul sau pui un CD cu muzică revigorantă. Aşezi cana de plastic cu cafea aburindă în suportul pentru pahare şi cobori puţin geamul, cât să exahalezi fumul de ţigară. Inhalezi prospeţime şi confort. Doi vecini de-ai tăi (…) CLICK AICI pentru a citi restul dezbaterii.



11 comentarii

  1. Pingback: PRO ȘI CONTRA: Cu mașina la serviciu în București | yakaz auto service craiova

  2. Discutii de genul asta le-am inceput acum cativa ani de zile pe forumul celor de la Hotnews, din pacate prea putin “popularizat”:

    http://forum.hotnews.ro/index.php?showtopic=204 si

    http://forum.hotnews.ro/index.php?showtopic=243

    E vorba de mentalitate, pana la urma la asta se reduce totul: ce credem noi ca este mai important pentru noi, asta va prima. Daca eu vad masina ca reprezentare a statutului meu social, atunci o voi folosi zilnic. Daca tin la sanatatea mea, voi alege fie bicicleta fie mersul pe jos acolo unde se aplica.

    Sau, in ultima instanta, e vorba de ce ni se impune.

  3. “În postura mea de bucureștean care conduce zi de zi mașini pentru că așa-mi dictează profesia, sunt fericit când văd un biciclist care merge la birou.” – eu cred că replica asta ar trebui făcută motto-ul șoferului navetist urban. Și eu, ca biciclist, sunt fericit până la orgasm când văd ce fericiți sunt șoferii de bucurești când mă văd cum pedalez vajnic pe bicicleta mea bulgărească. E așa un schimb de fericire rutieră, o orgie a transportului, simfonia sentimentelor frumoase a celor pe 4 roți. Jubilez…

  4. > Două mașini mici, de segment A și B, adică undeva până la 3.5 metri lungime, și una de cursă lungă, dar aleasă cu cap din mulțimea de opțiuni cu dinamică și performanțe ecologice echilibrate.

    Si unde naiba le parchezi? Pe trotuar? Pentru ca sa ai trei masini trebuie sa ai in primul rand trei locuri de parcare.

    Ati numarat vreodata cate masini au un singur ocupant? Nu zic sa nu mergeti cu masina la serviciu, dar adunati-va macar doi sau trei, faceti economie de combustibil si scutiti-ne si pe noi sa inspiram de 3x atatea noxe.

  5. Astfel de afirmatii si idei sunt mai valoroase cand te poti da pe tine (macar) drept exemplu. Nu e prea drept sa le spui altora: -Vedeti ca nu faceti bine! Spun astea in calitate de student cu masina, cu abonament pe mijlocul in comun dar care prefera sa bata cei 8 km pana la facultate si alti 8 inapoi (daca nu merg la prietena sa se faca 20 dus-intors sau la bunica sa fie 40) fara probleme. Ajung inaintea autobuzului, nu pedalez ca un animal sa transpir… singurul dezavantaj e pericolul la care sunt supus de soferii neatenti si de lipsa pistelor dedicate. Cu drag, din Cluj.

  6. Eu merg cu transportul in comun, masina o folosesc doar in weekend (cumparaturi sau iesiri din Bucuresti) sau daca ploua rau afara. De ce fac asta?
    1. cu masina e mai scump (benzina, uzura)
    2. metroul e singurul loc unde pot sa citesc linistit
    3. nu-mi place sa stau la semafor, mi se pare un timp efectiv mort

    Sunt optiunile mele, nu-i judec pe cei care merg zilnic cu masina, e treaba lor ce fac cu banii si cu nervii lor. Pe mine numai sa ma lase sa traversez strada, sa nu parcheze pe trotuarul meu si daca se poate sa nu foloseasca claxonul ca disperatii.

  7. Pingback: PRO ŞI CONTRA: Cu maşina la serviciu în Bucureşti | yakaz auto service craiova

  8. Am folosit foarte mult o trotineta pliabila (gen cele de la Decathlon) anul acesta din mai pana la inceputul in octombrie. Mergi cam de 2-3x mai repede decat pe jos cu efort considerabil mai mic; o poti plia s-o iei pe transportul public, la orice ora, daca n-ai chef sa dai la picior. Nu trebuie s-o legi, o pliezi si-o pui sub masa/scaun. E perfecta pentru distante pana la 5-6 km, dar se poate combina foarte usor cu transportul public mai ales cand ai de mers 2-3 statii cu un autobuz/tramvai pe care-l schimbi apoi cu altceva. Poti folosi infrastructura pentru biciclete si trotuarul. Nu poti folosi trotuarele cu biscuiti sau piatra cubica. E destul de usor de derapat cu ea cand e ud pe jos pentru ca rotile din silicon derapeaza usor pe ud, mai ales in curbe. In rampa accentuata e mai greu cu ea dar poti merge pe langa. Daca te folosesti si de balansul piciorului la deplasare e destul de eficienta. Nu e nevoie de casca, intrucat cazaturile trotineta sunt comparabile cu cele din picioare cand te impedici in alergare. De regula se lasa cu cateva julituri.

  9. In Paris a fost o adevarata minune sa vad un Audi A4! Numai masini de clasa mica, preponderent franceze. Poate copiaza si Buucrestiul ceva inteligent o data…

  10. Bucurestiul este un oras foarte aglomerat, mai ales la orele de varf din cursul saptamanii si nu cred ca este foarte avantajos sa mergi la munca cu masina, deoarece pierzi mult timp in trafic.

Reply To Tomas Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger