Prin portavocea unui "tânăr mânios": De la "Salvați Roșia Montană!", la "Kapitalism, rețeta voastră secretă!"

0

Pe Alex Boguș l-am cunoscut la Cluj, în timpul protestelor din ianuarie, când împreună cu ceilalți tineri care aveau să devină, oficial, mânioși chiar de a doua zi, elabora “Revendicările protestatarilor din Piața Unirii”. Asta după ce dezbătuseră dacă “Vă interzicem să ne interziceți!”, lozinca din mai ’68, e mai bună decât “S.R.I., lasă-ne / Bani de educație!”.

 

de Andra Matzal

 

După ce a scris pe un banner reciclat “Solidaritate” în trei limbi – română, maghiară și germană, găsirea echivalentului romani dovedindu-se ceva mai dificilă – am plecat spre Piață cu pancartele din dotare și de atunci l-am întâlnit cam la fiecare protest care a avut loc în ultima vreme la Cluj. Iar începutul lui 2012 a fost, cu siguranță, unul dintre cele mai active la “ocuparea” spațiului public. Aproape de fiecare dată, Alex era la epicentru : cu portavocea în mână, dând tonul la “USL și PDL, / Aceeași mizerie!”, “Nu corporația face legislația!”  sau afișând pancarte cu mesaje studiate și chiar scandate sacadat înainte, de probă. A fost în piață în aproape fiecare zi de protest, indiferent de popularitatea cauzei: a fost unul dintre cei 2000 de clujeni care au spus ”Haideți cu noi, ACTA la gunoi! ”, dar și unul dintre puținii solidari cu sindicaliștii clujeni, ieșiți să manifesteze în fața Prefecturii.

Când ne-am întâlnit să stăm de vorbă, în ”hub”-ul studențesc Insomnia din centrul Clujului, tocmai venise de la protest al sindicaliștilor, dezamăgit de lejeritatea prestației – ”aveau trei portavoci, dar n-a vorbit nimeni la ele”, îmi spune, mărturisind că l-ar fi tentat mult să ia cuvântul și să lanseze niște sloganuri mai creative. Își comandase o bere și verifica mersul lucrurilor pe Facebook – de pe alt cont, căci unul personal nu-și va face niciodată, după cum spune convins, gata să invoce o avalanșă de argumente pentru care spațiul privat n-ar trebui în niciun caz transformat în statistici de către marile companii. În timp ce stăm de vorbă, îi salută pe mulți dintre cei care vin sau pleacă, iar pe câțiva dintre ei îi recunosc de la proteste – sunt cei pe care ”te poți baza” atunci când vine vorba de prezență și acțiune în numele Roșiei Montane, al libertăților cetățenești sau împotriva cenzurii online. Un protestatar pe care-l văzusem demulte ori fluturând steagul ”Salvați Roșia Montană” sau strigând același mesaj în megafon, vine și-i aduce mărțișoare cu deja cunoscutul logo anti-cianuri, pe care să le dea mai departe, contra unor donații simbolice.

Alex Boguș are 24 de ani și e în primul an de doctorat la Facultatea de Filosofie a Universității Babeș Boylai din Cluj. Îl studiază pe Heidegger, însă ar vrea să-l scoată din tabăra abstractă și să arate că ”filosofia nu e ceva ce se petrece într-un turn de fildeș, în afara căruia toți ar fi niște mojici și filistini care nu înțeleg nimic,” spune el, adăugând imediat că respinge elitismul de orice fel. În aceeași linie, crede că adevărata politică se face cu oameni simpli, în piață, prin deliberări și participare directă, iar în ultima vreme a avut destule ocazii să testeze terenul negocierii publice, Clujul fiind, alături de București, cea mai importantă forță protestatară din România. Singura lui problemă este proasta acoperire media a orașului în care acum, când activismul e ceva mai închegat, piețele sunt revendicate aproape săptămânal în numele vreunei cauze.

 

 

Impulsul de-a ieși în stradă l-a captat în urma unui seminar din facultate, iar primul protest la care a participat a fost anul trecut, legat de mișcarea Democrație Reală, când multe orașe europene s-au sincronizat în semn de solidaritate. Își amintește foarte bine poliția, însă susține că de atunci lucrurile s-au schimbat foarte mult din punctul ăsta de vedere. ”La început, ne-au legitimat pe toți, apoi, în următoarele zile, când rămăsesem numai vreo 30, ne-au și filmat și ne-au spus să ne dispersăm, deși în fața tonetei de înghețată era o coadă mai numeroasă decât grupul de protestatari. De la Occupy Conti, poliția a devenit mult mai pașnică și mai cooperantă cu protestatarii,” spune Alex, care momentan nu face parte din nicio organizație. E membru al Grupului pentru Acțiune Socială (GAS), cochetează cu Protokoll, însă susține că ar face face parte din orice platformă, atâta vreme cât sub această umbrelă se pun probleme care-l interesează. ”Eu nu sunt dogmatic, ci mai degrabă merg pe discursuri fragmentate. Nu voi jura niciodată credință pe vreun steag sau pentru vreo cauză exclusivistă, ” declară împătimit, recunoscând că există un orgoliu al protestatarului și al activistului, așa cum există și  în clanurile și în ”bătăile” din lumea academică. ”Mă delimitez de orice poziție față de aceste dispute,” spune Boguș, care a protestat și protestează împotriva exploatării Roșia Montantă Gold Corporation, a organismelor modificate genetic sau a proastei guvernări.

În timpul protestelor de la Cluj din ianuarie, s-a alăturat grupului informal Tinerii Mânioși, care astăzi, de pildă, ne așteaptă în Piața Unirii să fim pentru câteva ore gunoieri, în semn de protest pentru situația romilor ghetoizați din cartierul clujean Pata Rât și a investiției uriașe pe care primăria intenționează s-o facă la groapa de gunoi printr-un Centru Integrat de Management al Deșeurilor. Printre Tinerii Mânioși se află membri ai campaniei Salvați Roșia Montană, oameni de la Fabrica de Pensule, de la GAS, Protokoll sau oameni fără niciun fel de apartenență, pe care i-au cunoscut în piață. Grupul s-a înființat, așa cum s-a întâmplat de atâtea ori în istorie, într-o cafenea boemă, ca răspuns la nevoia Pieței, devenită în ultimele luni un fel de personaj,  de a-și articula un set de revendicări. Au fost bifate toate zonele esențiale, de la  educație, sănătate și agricultură, până la traseism politic, însă cea mai dificilă parte a dezbaterilor de bucătărie internă a fost stabilirea unui statement și a unui limbaj comun, nepoluat de efectele demagogiei.

La protestele care au început în ianuarie, care atunci când ne-am întâlnit se derulau deja de 45 de zile, participase aproape zilnic. După părerea lui, scânteia a pornit de la Cluj, chiar de dinainte ca oamenii să iasă pe străzile din Târgu-Mureș, însă, din păcate, ”protestele nu au evoluat, ci au involuat. Dacă la început au fost vreo mie de oameni, mulțimea s-a subțiat până acum, în ultimele zile, când au rămas foarte puțini, cu excepția protestului anti-ACTA, la care s-a strâns un număr record de oameni, în jur de 2.000.” O parte din explicațiile acestei tendințe ar putea fi, pe scurt, ”comoditatea, frica, dezinteresul. Unii s-au scos cu banii, alții sunt atât de imbecili încât cred că, dacă ei n-o duc chiar atât de rău, protestul n-are sens,” susține Boguș. De când iese în piață, a întâlnit destui oameni care cred că oamenii care merg zilnic la proteste fie n-au nicio ocupație, fie sunt asistați social sau pur și simplu n-au ceva mai bun de făcut. ”Ca să nu mai spun de cei care cred că suntem plătiți – când strigam PDL și USL, / Aceeași mizerie!, cineva m-a întrebat cu cât mă plătește PDL-ul. Le-am spus că 2 milioane pe oră.”

Îi cunoaște deja destul de bine pe cei care formează nucleul Pieței: sunt bătrânii și sunt tinerii, mânioși sau nu. În rest, sunt cei care vin din când în când, mai mult sau mai puțin întâmplător. ”E trist acest lucru, pentru că protestul de anduranță e foarte util, însă noi nu avem cultura protestului, care să dea manifestațiilor substanță. Eu merg indiferent de amploarea participării, însă e adevărat, atunci când se adună 30-40 de oameni pici puțin în derizoriu,” spune Alex.  Deși povestește înflăcărat că protestul e al nostru, al tuturor, indiferent dacă suntem tineri sau vârstnici, i se pare că pentru generațiile mai înaintate politica se joacă uneori în altă parte. ”De exemplu, dacă noi spunem că PDL sau USL sunt aceeași mizerie, ei ne întreabă imediat Da ce-i asta, anarhie? Cum adică fără partide politice? și aici se naște ruptura. Ce încercăm noi să transmitem însă e că toate partidele sunt, în esență la fel, iar ceea ce altădată se numea monstruoasa coaliție, a devenit o practică la ordinea zilei.”

Cum de fiecare dată când l-am văzut în piață, Alex era printre cei care dădeau tonul, mereu cu portavocea gata să amplifice mesaje prin care ar vrea să rupă din rutina sloganistică, îl întreb despre cum s-a simțit în rol de animator civic și despre ce scandări l-au bântuit după ieșirile în stradă. Deși recunoaște că pentru câteva zile bune auzea și prin casă voci strigând ”Jos Băsescu!”, sloganul de care e foarte atașat e unul pe care l-a inventat chiar el: ”Kapitalism, rețeta lor secretă!”. La protestul de solidaritate cu Grecia, a schimbat sloganul din ”Unitate națională!” – care i se pare o tâmpenie – cu ”Unitate internațională!”, iar cineva l-a întrebat dacă e comunist. ”De fiecare dată când se scanda asta, eu strigam Unitate socială!. Cine suntem noi, românii, astfel încât să ne pretindem uniți, într-o viziune naționalistă de secol IX? Până la urmă, românii au ieșit în stradă pentru un sirian. Erau oameni care strigau România românilor!, însă ceea ce-mi doresc eu e să avem o Românie a oamenilor, nu a corporațiilor, explică el.

 

 

De altfel, pentru protestele sindicale de la care tocmai se întorsese deziluzionat, pregătise clasicul ”Unitate sindicală!”, ”Putere la sindicate, / Nu la stat și patronate!” și ”Referendum național / Pentru tratatul fiscal!”. Oamenilor însă nu le-au plăcut și au revenit la aceleași refrenuri,  ”Jos Băsescu!” sau ”Demisia!”, însă asta e una dintre puținele excepții, când n-a reușit să-și contamineze vecinii de protest. După el, contează mai mult atitudinea și modul în care strigi, decât mesajul ca atare. După protestul împotriva ACTA, de dexemplu, ”m-am bucurat să-i aud apoi și în alte rânduri pe câțiva pensionari strigând ACTA nu! ACTA nu!, deși inițial toți erau străini cauzei.” Dincolo de implicarea propriu-zisă în viața străzii, nu se dă în lături nici de la scenografia manifestațiilor: pancartele se fac cu materiale cumpărate din chete, cu bannere publicitare reciclate de la companii sau cu pânze aduse de activiștii cu vechime, care deja au resurse și know-how. Numai la ACTA s-au făcut vreo 40 de bannere, la care a lucrat împreună cu o echipă de vreo 20 de oameni. Până acum, n-a avut incidente nici cu Poliția, nici cu Jandarmeria, ba chiar subliniază cu fiecare ocazie pacifismul forțelor de ordine clujene din ultima vreme.

Deși nu are profil personal, spune că cea mai mare parte a informațiilor le află de pe Facebook, unde mai intră de pe alte conturi. ”Nu socializez în rețele de socializare, ci în viața reală,” spune Alex Boguș, căruia i-ar plăcea să existe o rețea activistă offline, prin care oamenii să meargă din oraș în oraș, pentru a-și susține cauzele locale. Între timp, cred că a mai participat la alte câteva proteste și va continua s-o facă din ce în ce mai implicat, până când se va decide cum să se integreze în armătura socială. Nu se vede plecând din România, unde e mult de lucru și nici situația nu e prea clară: ar vrea să predea, însă crede că n-ar purea supraviețui și nici politica nu i-ar displăcea cu totul, dacă puterea nu s-ar face după regulile atât de criticate în piețe.

 


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger