Trebuie să începem brusc; cum să vă explic? Gonzo este specia aceea (de porno) în care spectatorul este introdus direct în atmosferă, fără ocolişuri, fără subtilităţi inutile, fără poveste, fără personaje, numai sex; ca şi-n gonzo journalism, autorul nu este un ochi obiectiv care se ţine la distanţă, ci e foarte implicat, e părtaş – mai exact, e băgat până-n gât. Dar ajungem şi acolo.
de Mădălina Roşca
Realizam pentru Televiziunea Română, în anii ei buni (2005-2007), emisiuni despre lumea cinematografică de la noi: un fel de porno şi „lumea” asta a cinematografiei româneşti, un fel de gonzo şi emisiunile noastre despre ea. Într-o atmosferă destul de aridă, unde show-urile de „artă şi cultură” mi se păreau mai degrabă snoabe şi laşe, am zis că este maxim-distractiv să strecurăm pe TVR Cultural (şi pe TVR 1, dar asta nu mai era tot atât de haios) o serie de emisiuni despre industria porno de la noi. În ideea: dacă industrie de film nu e, poate totuşi industrie de porno…?
Cu gândul la audienţă, strategia a fost să dăm drumul săptămânal ba la un calup despre vânzările din industrie (care „merg prost, pentru că românul e obişnuit să fure de pe internet”), ba la unul despre regularea DVD-urilor.
Îmi amintesc acele săptămâni de research ca pe un lung şi straniu circuit balcanic. Nu cred că exagerez când îndrăznesc să spun că există nenumărate similitudini între industria filmului porno românesc (asumat) şi industria de film şi-atât. Amândouă sunt aproape inexistente, nu vând, funcţionează din inerţie, cu ajutor din străinătate, şi uneori cu fix aceiaşi oameni.
Doar un exemplu din multe: persoana care dădea viza de „Interzis sub 18” pentru filmele porno era o bătrânică de la Centrul Naţional al Cinematografiei. Adică domnia ei, bătrânica, trebuia într-adevăr să se uite cu atenţie la o mulţime de filme XXX, nu doar să zapeze peste acţiune, până la secvenţele de conversaţie. Pentru că în jobul ăsta domnia sa, bătrânica, avea nevoie de vigilenţă, nu pudoare, ca să identifice accente nepermise, de zoofilie, pedofilie, şi alte „filii” care nu-şi au locul în industria respectabilă. Dar destul despre asta. Un gonzo adevărat începe în forţă, cu acţiune.
Am „documentat” prima dată pe platouri la o coproducţie internaţională: producătorul-regizor ungur de origine română, cameramanul şi fotograful nemţi, actorii (sau „actorii”?) majoritatea din Ungaria, iar fetele, evident, românce. În România, da, cu aceeaşi motivaţie pentru care producţii mari de ficţiune se mai întâmplă aici: locaţia şi „mâna de lucru” sunt ieftine. Locaţia era undeva pe Valea Prahovei şi, deşi la genul acesta de filme, fără poveste şi dialog, nu e nevoie nici de scenografie, o canapea de piele şi un candelabru luxos, plus Carpaţii care se văd pe fereastră dau destul de bine. V-aţi gândit ce se întâmplă toamna cu vilele de pe Valea Prahovei de închiriat vara pentru vacanţe şi iarna pentru ski? Eh… În vila în care s-a filmat atunci, proprietarul nu avea prejudecăţi nefondate, „numa’ să nu filmaţi de-afară, că recunosc clienţii”.
Echipa mea era formată exclusiv din băieţi, mai entuziasmaţi ca oricând de o zi de filmare care începea la 7 de dimineaţa. Până şi monteurul mi-a explicat că prezenţa lui la filmare ar putea fi necesară în acest caz particular.
Pe drumul spre locaţie, producătorul (numit în continuare Pornograful) le explica băieţilor mei cum stă treaba în aceasta ramură a industriei audio-vizuale. „E de lucru? – întrebau băieţii mei. Seamănă cu ce facem noi?” Pornograful răspundea în linia: „Uite care-i faza. Noi, băieţii, avem nevoie să futem, to fuck, you know, şi să tragem de fiare. Like, lift weights, I mean. Altfel, ni se urcă la cap, mă-nţelegi?”
Foto:
Mădălina Roşca: Strada Haşdeu din Constanţa împărţea în două casele de ţigani şi blocurile de români. Care români erau bine segregaţi: aveam prieteni tătari la parter, noi, machidonii, stăteam la doi, turcii la patru. Copiii de vaporeni aveau prin casă casete video, şi-aşa se face că am crescut cu filme. Aşa am văzut prima oară oameni făcând sex. Şi dacă ajungeam acasă târziu, bunica fulgera: Iar te-ai jucat cu tătarii!
Acest fragment face parte din antologia Primul meu porno, coordonată de Marius Chivu şi aflată în curs de apariţie la Editura ART, în cadrul colecţiei Prima dată. În acest volum semnează: Matei Badea, Lavinia Bălulescu, Aron Biro, Marius Chivu, Adrian Cioroianu, Silviu Dancu, Ionuţ Dulămiţă, Florin Dumitrescu, V. Leac, Lubriq, Cristi Luca, Cosmin Manolache, Maria Manolescu, Dezdemona Mihăescu, Roxana Moroşanu, Delia Panait, Radu Pavel Gheo, Matei Pleşu, Alina Radu, Antoaneta Ralian, Adina Rosetti, Mădălina Roşca, Bogdan-Alexandru Stănescu, Stoian G. Bogdan, Bogdan Şerban, Robert Şerban, Lucian-Dan Teodorovici, Alex Tocilescu, Călin Torsan, Luiza Vasiliu, Constantin Vică.
Mai puteţi citi şi:
Primul meu porno: Lucian-Dan Teodorovici – Ştiuleţi, bostani, video
Primul meu porno: Luiza Vasiliu – Porno şi groază
Primul meu porno: Radu Pavel Gheo – Adevărul despre şampanie
Primul meu porno: Constantin Vică – Sexul de bibliotecă
Primul meu porno: Marius Chivu – La video, cu icoana întoarsă
Primul meu job: Costi Rogozanu – În loc să loveşti cu ciocanul, trebuia să loveşti cu tastatura
Primul meu job: Iulian Comănescu – O revistă, două revoluţii
Primul meu job: Marius Cosmeanu – Colăptar. Sau adjunct de lăptar
Primul meu job: Luiza Vasiliu – Găină de primăvară
Primul meu job: Florin Dumitrescu – Memoriile unui caras auriu
Primul meu job: Caricaturistul Ion Barbu scria poveşti la 1 leu
AUDIO Prima mea călătorie în stăinătate: Matei Pleşu dă startul
AUDIO Prima mea călătorie în stăinătate: Ionuţ Dulămiţă – Fratele mai mare din Mexic