Primul maraton. Cum se face un circuit medical

13

Un istoric al bolilor. Analize de sange. Cardiologie. Neurologie. Stoma-. Orl. Oftalmo-. Antropologie sportiva. Lab Psihologie. Testul de efort. Cam acesta a fost circuitul medical pe care l-au parcurs doua dintre participantele la proiectul “Primul maraton”, pentru a-si evalua starea de sanatate. Un circuit complex, cu ceva investitie de timp, nervi si bani, dar recomandabil pentru oricine doreste sa se supuna unui efort fizic intens.

Foto: Mihaela Dumitrascu

Pentru a alerga o cursa de maraton (si chiar distante mai scurte, de 21 sau 10km, sa zicem) este obligatoriu un consult medical amanuntit, care sa determine daca organismul este apt pentru a se supune unei probe de rezistenta.

Laura si Ioana (Jo) au tinut sa parcurga un circuit complet la Institutul de Medicina Sportiva din Bucuresti, trecand prin mai multe cabinete si supunandu-se la diferite teste. Din experienta lor, rezumata mai jos, se pot trage cateva concluzii interesante.

O decizie buna si o asteptare lunga. “Am fost si la vizita medicala. Vizita medicala serioasa, facuta la Institutul National de Medicina Sportiva. In afara de scopul evident pentru care am ales sa fac vizita medicala acolo (adica obtinerea certificatului medical care atesta ca sunt apta sa alerg la maraton) chiar am vrut sa vad cum stau: cum stau cu sanatatea, cum stau cu rezistenta la efort si daca in starea actuala corpul meu chiar ar face fata unui maraton. In plus, am aflat  si cum stau cu rabdarea, pentru ca a trebuit sa cam asteptam pe la usi pana am trecut pe la toate cele vreo 12 cabinete, totul durand peste cinci ore, cu tot cu plata si alergat intre etaje si cabinete”, spune Jo.

Informatie: Pretul circuitului medical este de 250 Ron.

Start in circuit. “Circuitul a inceput la camera 18, unde o doamna completeaza fisa in  functie de raspunsurile mele. Apoi la “Interne”. O asistenta ia fisa si dupa un timp sunt invitata inauntru, dupa niste perdele. Mi se ia tensiunea, sunt pusa sa respir adanc, mi se asculta pulsul. Mi se pun intrebari despre bolile din copilarie, daca parintii sau bunicii au boli grave, daca am fost operata, ce boli am, ce medicamente, vitamine, minerale iau, daca dorm bine, ce ma supara. Pentru ca ma dor genunchii mi s-a spus: <<Neaparat sa spui ortopedului>>. Am primit cateva indicatii: bea mai multa apa, mananca normal de sarat, pentru ca ai tensiunea mica. <<Tensiunea creste in timpul efortului dar organismul se obisnuieste in timp>>. Multa caldura la aceasta doamna doctor cam de varsta mea, draguta si cu un machiaj curajos dar foarte frumos”, este experienta Laurei.

Vrr, vrr, circuitul continua. “Apoi laboratorul de analize. Mi s-a recoltat sange, am platit analizele suplimentare si, pentru ca am cerut, am primit si un plasture. Un asistent de la ortopedie m-a invitat sa intru. I-am spus doctorului despre durerea de genunchi. <<Este din cauza asfaltului>>. Sa imi iau incaltaminte buna si sa evit asfaltul. Am intrat la cabinetul de “Neurologie”. A trebuit sa urmaresc cu ochii un ciocanas si sa imi ating cu un deget varful nasului, avand ochii inchisi. Mi s-a pus un electrod care a masurat forta de reactie a piciorului. Sau ceva asemanator.

Apoi stomatologie, unde nu am probleme pentru ca merg regulat la dentist. Apoi cabinetul ORL. Am o rinita cronica. Am spus cum se manifesta, ce tratament am primit si cand. D-na asistenta, serioasa, constiincioasa, a notat in fisa. Am primit si o reteta: vitamina A si ulei de catina pentru nasul meu. Apoi discutia despre coafuri si bijuterii dintre d-na doctor si inca o doamna musafir, in halat alb, a continuat. Oftalmologie. Fara ochelari nu vad nimic de pe panou, cu ochelari corectia e buna. Dioptronul confirma. Cu vederea de aproape nu am probleme. D-na asistenta a notat”, relateaza tot Laura.

Antropologia, partea interesanta. Pentru Jo, la cabinetul de antropologie sportiva au fost cele mai interesante teste si calcule. “In afara de obisnuitele masuratori de greutate si inaltime (facute cu foarte mare acuratete), acolo se mai masoara anvergura bratelor, flexibilitatea, forta avuta in fiecare mana si in intreg corpul, daca exista sau nu asimetrii ale corpului, grosimea stratului de grasime din corp, masa musculara etc. Tot acolo se stabileste daca constitutia corpului este potrivita sau nu pentru sportul ales si ce anume trebuie sa faci ca sa poti ajunge sa practici sportul respectiv in siguranta si fara risc de accidentare”.

Laura este din nou mai personala in relatarea sa. “Am primit fisa si m-am asezat la coada la Antropologie Sportiva. Aici mereu stai mai mult. Mi-am scos sendvisul pentru ca nu mancasem de dimineata din cauza analizelor. In afarsit am intrat.

Sunt pusa sa ma dezbrac pana la lenjerie. Mi se masoara inaltimea in picioare si sezand pe un scaun. D-na asistenta imi da indicatii scurte si clare. Apoi se masoara cat ma pot apleca fara sa indoi genunchii. Cu un aparat mi se masoara forta cu care pot strange, cu fiecare mana in parte. Apoi greutatea: 48,3kg. Mi se masoara plicile de grasime de pe abdomen, brat, spate, coapsa. Trec apoi in spatele unei plase care are o oglinda in spate si una pe peretele de vizavi.

D-na Gurau, cu fisa in mana, se ridica sa vada proportiile, simetria probabil. Stau cu fata, apoi cu spatele. <<As vrea sa mai dai jos doua kg de grasime si sa pui doua de masa musculara. Plicile tale sunt de 8 si 9mm. Ar fi bine sa fie de 7-8. De aici ar fi cam doua kg. Sa iti intaresti abdomenul, spatele, pentru ca te ajuta la alergare, mai ales pe ultima parte. De asemenea si muschii care sustin coloana>>. I-am spus de durerile de genunchi si m-a sfatuit ca un antrenament sa il fac pe iarba sau pe stadion. <<Alergatul pe asfalt, mai ales pentru cineva care s-a apucat mai tarziu, inseamna in timp, moartea articulatiilor>>. Mi-a recomandat sa fac tractiuni pentru spate. Si sa merg la sala pentru cresterea masei musculare”.

Noi circuite. “A urmat apoi cardiologia. O doamna doctor fara asistenta. Calma, calda si in acelasi timp aflata undeva la limita rabdarii. Mi-a luat tensiunea din culcat si din picioare, pulsul si m-a conectat la un aparat de unde a rezultat o hartie cu niste trasee de linii (scuzati-mi nestiinta). Mi-a mai pus apoi intrebari despre cum suport efortul, cate antrenamente fac. M-a avertizat ca maratonul nu e o proba usoara: <<Nu degeaba primul care a facut asta a spus <Victorie!> si si-a dat duhul>>. Ca ar trebui sa avem un indrumator/antrenor pe acest parcurs. Mi-a urat succes”, spune Laura.

E randul Ioanei sa traga primele concluzii: “Unele teste au fost instructive si interesante iar altele au fost cam inutile pentru ca vizita medicala a fost facuta destul de rapid si fara vreo atentie deosebita din partea medicilor respectivi. E drept ca sportivii profesionisti trebuie sa faca tot acest <<circuit medical>> la fiecare 6 luni si atunci doctorii probabil ca asteapta intrebari directe legate de probleme sportive specifice, in caz contrar discutia cu doctorul fiind mai mult formala”.

Lipsa de empatie, tocmai la psihologie. Cum Laura este pasionata de psihologie, se astepta ca experienta sa la cabinetul “Lab Psihologie” sa fie una pozitiva. Nu a fost chiar asa. “Eu, care ma intalnesc saptamanal cu peste 20 de psihologi si psihoterapeuti, am intrat vesela in cabinet. O doamna dreapta batz, mi-a zis: “Luati loc aici.” La un birou cu spatele la ele. Si ele erau cu spatele la restul cabinetului. Cu o voce lipsita de orice unda de empatie sunt intrebata: “Ati suferit vreodata lovituri la cap cu pierderea constiintei?” “Nu”, raspund eu. “Repet! Ati suferit vreodata lovituri la cap cu pierderea constiintei?!” “Nu’, raspund din nou. “ “De ce v-ati apucat la aceasta varsta de alergat?” Am ramas inmarmurita. “Repet!” – se aude din nou vocea. “De ce v-ati apucat la aceasta varsta de alergat?” Am incercat sa ma adun si sa dau un raspuns. Nu m-am straduit sa fie coerent.

Mi s-a dat apoi o foaie cu un parcurs de linii incalcite. Pornind din stanga, sa urmaresc traseul si sa pun numarul in casuta in care ajung in dreapta. “Ati inteles ce aveti de facut? Testul este contra cronometru.” I-am dat apoi rezultatele cu seninatate. O treime necompletate si restul, probabil pe jumatate, proaste. Nu ma asteptam ca tocmai in cabinetul psihologilor sa intalnesc cea mai putina empatie si cea mai mare frica de a simti si de a exprima ceva uman. Probabil doamnele de acolo nu au aflat ca, de niste ani, exista un <<Cod deontologic al profesiei de psiholog>. in care sunt scrise niste obligatii pe care le au in relatia cu pacientii. Si ce sa mai zicem de o baterie de teste relevante…? Ce rezulta oare din acea unica foaie completata?”.

Testul de efort, cel mai greu. Sa incepem tot cu Laura: “A urmat mult asteptata proba de efort. Ultimul cabinet. Mi s-a luat tensiunea din culcat si din picioare. M-am suit pe bicicleta. <<Pastrati la 58-59. Patratelul sa fie verde, nu rosu>>. Puterea cu care trebuia sa pedalez era fluctuanta, sarind de la usor la greu, la mediu, al usor la greu… fara nici o regula. In linistea cabinetului se auzea doar respiratia mea zgomotoasa si neregulata. <<Ati obosit de tot>>, a zis asistenta la finalul probei. <<Da>> am raspuns si a zambit si ea. Mi-a luat tensiunea si pulsul imediat. Apoi dupa cateva minute din nou. A comunicat rezultatele doctorului care le-a trecut in fisa. <<Veniti peste trei zile, mi-a zis el. Veti primi raspunsul dupa ce vor fi analizate toate rezultatele>>.

Si pentru Ioana (Jo) cel mai greu a fost testul de efort. Dar totul e bine cand se termina cu bine. “Doar trei-patru minute pe bicicleta la gradul de intensitate si in ritmul ales de asistenta au fost suficiente sa-mi faca picioarele sa tremure si  sa-mi faca inima sa o ia razna (si nu de fericire de data asta…).

Iar cel mai amuzant a fost sa vad surpriza tuturor cand la intrebarea de cat timp practicati sport (de performanta), intrebare repetata in aproape fiecare cabinet, raspunsul meu era : de o luna… sau surpriza secretarei la auzul raspunsului meu cand in momentul platii taxei m-a intrebat daca fiica mea face testele.

Altfel, reactia in general a fost una foarte pozitiva, aproape toata lumea de acolo a fost cu zambetul pe buze si mi-au urat mult succes si chiar m-au chemat sa mai vin dupa cateva luni sa vedem cum am evoluat. Si probabil ca o sa fac si acest lucru, poate chiar inainte de cursa de la maratonul Bucuresti.

Tragand linie, cred ca a fost util sa fac acest control pentru ca am aflat lucruri noi despre corpul meu si reactiile lui. Poate nu as mai trece prin toate cabinetele daca nu as avea nevoie de un certificat de aptitudine, dar cu siguranta examenul cardiologic, testele de efort si masuratorile antropologice pot oferi o imagine mai clara si o intelegere mai buna a functionarii corpului nostru cel de toate zilele”.

Rezultatele analizelor

Ioana (Jo). Sanatoasa clinic. Apta pentru efort, sub supraveghere. Are nevoie de alimentatie bogata in legume, fructe hepato-protectoare. Hidratare corespunzatoare. Capacitate de efort: 63% sub cerinte.

Laura.  Sanatoasa clinic. Apta pentru efort. Are nevoie de regim alimentar hipocolesterolomiant, bogat in legume, fructe. Capacitate de efort: 87%, conform cerintelor.

Tags:



13 comentarii

  1. Pingback: Control medical complet. În circuit « alerg, deci exist

  2. concluzia e ca ioana nu poate participa la proiect -cu acel rezutat de 63%?
    F bun articol, altfel nu as fi constientizat complexitatea analizelor necesare…

  3. In judete s-au desfiintat cabinetele de medicina culturii fizice din policlinici.
    De cativa ani.
    Nici medici cu specializarea asta nu gasesti prea usor.

    Tocmai acum, cand o gramada de oameni supraponderali ar fi avut nevoie de indrumare pentru practicarea regulata a unei activitati fizice (alergare, inot s.a.). Rau e ca exista foarte multi copii supraponderali.

    Las’ ca-i bine. Auzii ca se vor deschide cabinete medicale in… hypermarketuri.
    Oamenii sa cumpere & consume cu spor OMG-uri si E-uri sub atenta supraveghere medicala … … …

  4. Concluzia cred ca ar fi ca pot sa continui sa alerg, dar trebuie sa am grija. Iar capacitatea de efort momentan e sub cerinte ceea ce inseamna ca daca ar fi sa particip la maraton azi, probabil ca nu as putea sa o fac fara riscuri destul de mari. Sau si mai probabil nu as fi in stare sa o fac. Insa mai sunt 3 luni, iar capacitatea de efort, ca si conditia fizica, se pot imbunatati. Oricum voi repeta testul la inceput de octombrie si mai vedem. Multumim pentru interes 🙂

  5. Cred ca asta e provocarea de fapt. Sa poti sa alergi un maraton in conditii de siguranta, plecand de la o capacitate mai scazuta de efort. Maratonul este oricum o provocare mare, care nu sta la indemana oricui, atat fizic cat si psihic. Pana atunci, mai sunt crosuri si alte alergari care vor cali otelul. Va tin pumnii

    • sunt perfect de acord. oricum, multumesc pentru presupunerea ca este “otel” undeva pe dinauntru. momentan la mine nu se vede, e bine ascuns, dar muncesc sa il scot la iveala 🙂

  6. S-au schimbat vremurile. Cand am inceput eu sa alerg pe distante ceva mai lungi, in liceu, acum aproape 40 de ani, asta era considerat sportul saracului. Nu aveai nevoie decat de un sort, tricoul si ceva tenisi fiind optionale. La prima competitie organizata de 21 km am participat acum 8 ani, fara control medical dar cu zeci de ani de practica si supravietuire pe distante ceva mai mici. Chestia cu betonul sau asfaltul e adevarata si nu o poti constientiza pentru ca apare dupa multi ani. Leziunile de ligamente sau rupturile de menisc, chiar usoare, sunt periculoase si te pot opri din alergat. Daca poti sa-ti permiti pantofi de calitate asta face toti banii in timp. Succes, si nu uitati sa fiti voi cei mai buni observatori ai comportamentului la efort pe teren, nu doar medicii din laboratoare. Asta va ajuta sa va conservati puterea de a alerga multi ani si sa treceti mai usor de la starea de spirit a celui ce vizeaza podiumul la starea de spirit a celui care e bucuros ca trece linia de sosire alaturi sau in fata copiilor sau a nepotilor, chiar daca podiumul e departe.

  7. Oricine are voie sa-si faca teste la Institutul de Medicina Sportiva din Bucuresti? Nu este necesar ca sa fii sportiv de performanta legitimat?

  8. Multumesc pentru incurajari 🙂 Clar, cel putin pentru mine podiumul nu e vizat, as fi foarte bucuroasa si multumita doar sa particip 🙂
    @Florin: da, asa am crezut si eu initial, insa e posibil pentru oricine sa faca aceste teste. Am vazut chiar si copii acolo. Diferenta e ca pentru noi restul (sportivi nelegitimi 🙂 ) testele costa si in plus sportivii au prioritate la intrarea in cabinet. Laura a sunat si a facut programare pentru noi doua, e necesar pentru ca altfel se poate sa fie foarte aglomerat si sa nu te primeasca.

    • Multumesc pt raspuns Jo.
      Sa stii ca marele pericol sunt tendoanele aheliene. Tartanul si asfaltul sau alte suprafete dure le pot afecta. E bine sa alergi cat de mult poti pe iarba sau pamant. Ai putea participa in toamna la stafeta de 10 km si abia peste 2-3 ani de antrenament sa incerci maratonul.

      • Multumesc si eu pentru informatii. O sa studiez si potentialele probleme sugerate de voi. Norocul meu este ca sunt destul de rezistenta (zic eu) si nu am avut decat foarte rar probleme de sanatate, chiar comparativ cu persoane mai atletice 🙂 Intr-adevar, la inceput a fost destul de dificil, si am avut dureri mai ales in zona tibiei, insa pentru mine cel putin progresul a fost uimitor si neasteptat. Deocamdata ma pregatesc si o sa vedem dupa inca 3 luni pana unde pot sa ajung 🙂

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger