Primul Maraton. Bilant provizoriu dupa o luna

3

Emotii de inceput, apoi inevitabila febra musculara, schimbari destul de mari in programul zilnic, descoperirea treptata a bucuriei de a alerga. Tot mai multi kilometri parcursi. Incertitudine, speranta, dar si dezamagire. Dupa o luna de la inceperea oficiala a proiectului Primul Maraton, patru dintre participanti isi prezinta primele concluzii. Si cu bune si cu rele.

Laura

In intervalul 18 iunie – 18 iulie a efectuat 13 antrenamente de alergare. A parcurs, cu aproximatie, 95,3 km.

Schimbari in viata de zi cu zi? Destul de multe.
“Au existat, evident, cateva schimbari. A trebuit sa aloc timp pentru alergare. Cum timpul este o problema pentru fiecare si cum printre dorintele cele mai mari, dupa ce plec de la serviciu, este sa ma ocup de hobbyurile mele, nu a fost deloc usor sa imi rup din acest timp – pe care il consider oricum insuficient – si sa ma ocup de alergat.

Si inainte de a intra in acest proiect aveam momente in care ma infuria tot ce ma tinea departe de pasiunile mele. Acum este si mai delicat. Alergatul da o senzatie placuta si cred ca este un drum spre o stare de sanatate mai buna si constanta. De exemplu, cred ca aceste antrenamente ma vor ajuta sa diminuez cantitatea de colesterol, care la mine este un pic peste limita. De asemenea, de cand m-am apucat de alergat au disparut niste suparatoare dureri de glezna (medicul de familie a presupus ca au aparut datorita lipsei de miscare). Insa au aparut alte dureri, de genunchi, datorita alergatului pe asfalt. Intre timp, durerile de genunchi au trecut si ele.

In privinta alimentatiei, in saptamanile in care am avut si antrenamente la sala, am simtit ca am o pofta de mancare sesizabil mai mare. In saptamanile numai cu alergat, parca nu am observat ceva semnificativ in privinta asta. Recunosc ca nici nu acord mereu timp observarii alimentatiei. Si, din pacate, nici prepararii hranei. Mananc cam in graba si ce am la indemana, din lista alimentelor pe care le accept (nu mananc carne, prajeli, mancaruri grele). In general, mananc mai multe mese pe zi, o cantitate mica de mancare. Nu sar peste mese. Pofta de mancare e uneori influentata si de cantitatea de stress din timpul zilei”.

Este obiectivul alergarii celor 42,195km realizabil?
“Incep sa cred tot mai mult ca, pentru mine, in acest moment, alergarea unui prim maraton nu e o tinta valabila. Aceasta, pentru ca nu imi pastrez constanta antrenamentelor in fiecare saptamana”.

Stefania

In intervalul 24 iunie – 25 iulie a efectuat 21 antrenamente. A parcurs, cu aproximatie, 187 km pe asfalt, in parcuri. 4,3 km au fost in concurs la crosul Hospice de la Brasov.

Schimbari? Intre durere si bucurie.
“Am reusit sa imi (re)includ alergarile in programul zilnic si sa ma tin de ele aproape fara abatere. Ma sculam devreme si inainte, dar de obicei ma postam deja la laptop si ma apucam de lucru. Acum stau mai putin la calculator si, cind incep lucrul, am un alt tonus si mai multa energie pentru toata ziua, chiar simt o lipsa in zilele fara alergari.

Am inceput sa imi cunosc mai bine corpul si cum sa am grija de el, sa vad cum primeste efortul si cum reactioneaza, care ii sint limitele de rezistenta si cum pot fi ele educate. Am descoperit un ritm al lui, in care respiratia nu se altereaza, iar alergarea este in continuare naturala si fara nimic fortat, chiar si dupa mai multi kilometri.

Am descoperit durerile de genunchi, m-au tinut cam 10 zile atunci cind am crescut kilometrajul mai mult, dar au inceput sa imi treaca catre finalul celei de-a treia saptamini. Am slabit doua kilograme si ma simt mai fit, am inceput sa maninc mai multa carne decit de obicei, organismul a cerut-o. Dorm un pic mai bine, in ultima vreme aveam insomnii si nu reuseam sa ma odihnesc, de cind alerg calitatea somnului este mai buna.

Cu fiecare zi a inceput sa imi placa sa alerg din ce in ce mai mult, nu stiu daca alergarea e o chestiune de dependenta, dar are efectul unei detasari foarte clare de rutina zilnica si imi creeaza un spatiu de libertate foarte confortabil si revigorant. Cind am inceput nu eram intr-o forma psihica prea grozava, intre timp mi-a crescut nivelul de optimism si speranta. Si imi place ca asta a avut efect si asupra citorva dintre prietenii mei apropiati”.

Este obiectivul alergarii celor 42,195km realizabil?
“Dupa ce am alergat a doua oara 18 km mi-a devenit clar ca obiectivul maratonului este realist si ca nu mi-am propus ceva ce nu as putea face. Invat acum cum sa il fac posibil in conditiile cele mai bune si sigure pentru mine”.

Ioana (Jo)

In prima luna a efectuat 10 antrenamente de alergare. A parcurs, cu aproximatie, 52,4 km, cei mai multi in parc, dar si pe banda sau in concurs.

Schimbari? Atingerea unei limite, dar si pierderi…
“In luna care a trecut am invatat cum sa alerg, am invatat sa imi controlez respiratia si postura corpului, am invatat ce imi face bine sa mananc inainte de a alerga si cata apa e bine sa beau. Durerile au aparut si ele (in general, dupa ce ma opream din alergare) ca si primele basici la degete. De cele mai multe ori am avut dureri ale tibiei si o sensibilitate in acea zona, insa de regula a trecut cu odihna, nimic grav pana acum.

Tot in prima luna am alergat si la un cros. Atunci, cred ca am trecut nu numai linia de sosire, ci si un prag in viata mea de pana acum. Mi-am vazut limitele cu ochii si chiar m-am speriat putin. Insa pentru mine a fost foarte bine ca le-am vazut. M-a impulsionat sa incerc sa le depasesc. Cred ca am devenit si ceva mai ferma cu mine insami si poate si mai motivata. Si asta in special dupa ce am vazut ca multa lume, desi e capabila de multe lucruri si de eforturi mari, nu are motivatie sau se teme de esec.

Si mie mi-e uneori teama de esec, dar in fond si la urma urmei, nu am de dat socoteala nimanui, doar mie. Si mai ales am observat ca multi oameni nu se bucura cand reusesc ceva, in schimb sunt nemultumiti ca nu au facut si mai mult.

Sa nu ma intelegeti gresit, nu pledez pentru multumirea de sine fara motiv si pentru ingamfare, insa cred ca e foarte important sa ai si satisfactia a ceea ce ai realizat, chiar daca de multe ori se poate si mai mult si mai bine. Si doar de fiecare din noi depinde ca data viitoare sa facem si mai mult si mai bine. Si bineinteles sa fim si mai bucurosi.

Cred ca bucuria e o parte importanta din viata. Asa ca am inceput sa ma bucur si mai mult de tot ce ma inconjoara si de tot ce am.  Inclusiv de antrenamente si de faptul ca am pierdut 2,5 kg. Le declar nule :)”.

Este obiectivul alergarii celor 42,195km realizabil?
“Da, mult mai aproape J . In ceea ce ma priveste, progresul este total neasteptat, am trecut de la alergat in jur de 500 metri cu sufletul la gura , la alergat continuu 4 km. Nu pare mult, dar pentru mine este si de abia astept sa vad ce mai urmeaza”.

Gabriela

In prima luna a efectuat 10 antrenamente de alergare. A parcurs, cu aproximatie, 42 km, numai in parc.

Schimbari? Intre durere si bucurie.
“In prima faza, eram destul de organizata, dar ulterior au inceput unele probleme de respiratie si nici oboseala generala nu m-a ajutat. Cred ca si faptul ca am schimbat job-ul cam in aceeasi perioada in care am inceput antrenamentele a contribuit la acumularea oboselii. In zilele in care eram foarte stresata si randamentul fizic scadea destul de mult. Obiceiurile alimentare nu s-au modificat considerabil. Alte dureri, in afara de febra musculara, nu am resimtit”.

Este obiectivul alergarii celor 42,195km realizabil?
“Avand in vedere problemele de respiratie, nu sunt foarte sigura ca voi progresa foarte mult pana in octombrie”.

Text de Marian Chiriac. Fotografii de Mihaela Dumitrascu.

Tags:



3 comentarii

  1. Cum ati scapat de durerile de genunchi? Au trecut de la sine sau ati facut ceva special.
    Am reluat si eu alergatul dupa o pauza de sport de 3 ani si am avut surpriza sa am dureri mari de genunchi. Este un semn ca trebuie sa o las mai moale sau durerile trec pe masura ce avansez cu antrenamentele?

Leave A Reply