La începutul acestei săptămâni, preşedintele Estoniei, Toomas Hendrik Ilves, a participat la o ceremonie organizată la Tallinn, în cadrul căreia i-a oferit lui Edward Lucas, editor la Economist, titlul de primul “locuitor electronic.” Cardul de e-rezidenţă, pe care îl puteţi vedea mai jos, nu este un permis de rezidenţă fizică şi nu poate fi folosit, de pildă, ca act de identitate. El astestă, potrivit The Atlantic, o formă de identitate digitală supranaţională, autoritazată pentru prima oară în lume de Estonia, ţară recunoscută pentru inovaţiile ei tehnologice.
Cardul de “rezidenţă electronică” primit de Lucas, care în anii 90 a lucrat ca jurnalist la Tallinn, nu-i oferă cetăţenie estonă, ci îi facilitează accesul la o serie de servicii online. Fiind dotat cu un microcip de autentificare şi însoţit de un cititor de carduri care poate genera semnături digitale, acest document permite, printre altele, înregistrarea unei forme în Estpnia, derularea unor tranzacţii printr-un cont bancar din Estonia, solicitarea unor prescripţii farmaceutice, semnarea unor documente. Toate acestea se pot face online, prin intermediul cardului, permiţând posesorilor să aibă acces la aceste servicii fără a mai fi nevoiţi să fie prezenţi în Estonia şi să treacă printr-un complex parcurs birocratic.
După părerea jurnalistului stabilit la Londra, cel mai mare beneficiu al acestui statut este posibilitatea de a avea o semnătură electronică validă în întreaga Uniune Europeană. “Mă pot identifica online şi îi pot identifica astfel şi pe alţii,” arată Lucas, citat de The Atlantic. “Aceasta este una dintre cele mai mari slăbiciuni ale internetului. Nu pot şti dacă cei care îmi trimit emailuri sunt cu adevărat cei care pretind să fie (poate sunt cyberingractori care mi-au spart căsuţa de email). La fel, şi mie îmi e greu să dovedesc că sunt eu.”
Oricine din lume poate face o cerere pentru a primi e-rezidenţă în Estonia, însă solicitanţii trebuie înainte de toate să facă o vizită la oficiul pentru Poliţie şi Pază a Graniţelor din Estonia, unde trebuie să completeze anumite documente, să plătească o taxă de 50 de euro şi să ofere datele biometrice (imaginea feţei şi amprentele) necesare verificării cazierului juridic. Cardul poate fi apoi ridicat, în măsura în care cererea a fost a probată, la două săptămâni de la depunerea dosarului. Date fiind costurile ridicate pe care le presupune acest demers din partea unui cetăţean din afara Estoniei, autorităţile intenţionează ca până la finalul anului viitor, o parte din procesul de solicitare să se deruleze online şi să emită astfel de documente prin intermediul ambasadelor din alte ţări. Deocamdată, în Estonia s-au înscris circa 13.000 de doritori, însă oficialii speră că demersul lor va atrage milioane de cereri şi zeci de mii de companii interesate să facă afaceri în Estonia şi în UE.
“E-rezidenţa nu este concepută ca o inovaţie care să revoluţioneze idee a de cetăţenie. Noi rezolvăm pur şi simplu o problemă practică cu care se confruntă oamenii, permiţându-le să desfăşoare afaceri sau să-şi ducă vieţile mai eficient. Adică digital,” explică Siim Sikkut, consilier pe probleme de tehnologia informaţiei şi comunicării, în guvernul eston.
Sursa: The Atlantic