În luna septembrie a acestui an s-a născut primul copil în urma unui transplant de uter de la o femeie la alta. Cercetări în această privință s-au făcut pe parcursul mai multor ani și până recent, cele mai promițătoare rezultate au fost obținute de o echipă de la Universitatea din Göteborg. Acest copil a fost purtat în uterul unei femei de 61 de ani, care fusese transplantat cu un an în urmă de către această echipă în corpul unei femei de 35 de ani. Aceasta din urmă este atât mama biologică (pentru că a purtat sarcina), cât și mama genetică (pentru ca ovulul provine de la ea) și mama legală a copilului (pentru că este cea care i-a dat naștere și care urmează să îl crească).
de Daniela Cutaş
Implicațiile etice și legale ale acestei nașteri sunt foarte diverse. Pe de o parte, o astfel de reușită are darul să dea speranță celor care își doresc să devină părinți, dar suferă de infertilitate uterină: nu au uter sau uterul pe care îl au nu are capacitatea de a duce o sarcină la bun sfârșit. Este ușor de empatizat cu suferința acestor femei, mai ales în condițiile în care crearea și creșterea de copii sunt în general valorizate pozitiv în societățile în care trăim și sunt deseori privite ca o parte esențială a unei vieți complete. În același timp, tocmai această valorizare este privită critic de unii dintre noi, care consideră fie că femeile sunt socializate și încurajate să devină mame cu orice preț, fie că accentul pus pe reproducerea proprie este dăunător, în condițiile în care există alte opțiuni de a deveni părinți și alte modalități mai înțelepte de alocare a resurselor, fie că deja suntem mult prea mulți oameni și prea nocivi planetei pe care trăim. Aceste inovații sunt experimentale, foarte costisitoare și riscante: chiar și în cazul grupului din Göteborg, cel mai de succes de până acum, în două din nouă cazuri uterele au trebuit îndepărtate ulterior, iar copilul născut recent este deocamdată singura sarcină dusă până (aproape) la capăt în unul din uterele rămase (copilul a fost născut prematur). În toate aceste cazuri, transplantul este urmat de supraveghere medicală, tratamente de durată și medicație imunosupresoare.
Cu siguranță toate aceste obiecții atrag atenția asupra unor aspecte importante ale acestor inovații, și ele trebuie discutate alături de alte (posibile) implicații. S-a argumentat că faptul că sarcinile sunt purtate (aproape [1]) numai de femei este o inegalitate naturală pe care, dacă o putem corecta, ar trebui să o corectăm. O metodă de a o corecta ar putea consta în realizarea și folosirea ectogenezei: a uterului artficial sau în afara corpului uman. Având în vedere progresele ultimelor decenii în ceea ce privește concepția în afara corpului și salvarea bebelușilor născuți prematur, nu este complet science fiction să ne imaginăm că o astfel de opțiune ar putea exista, chiar în timpul vieții noastre. O astfel de inovație ar putea rezolva și unele din obiecțiile legate de maternitatea surogat, fie că este vorba despre obiecții intrinseci (conform cărora corpurile femeilor nu ar trebui folosite pentru a purta copii pentru alte femei), fie contextuale (formulate în termenii exploatării unor femei de către altele).
Purtarea sarcinilor (și) de către bărbați ar putea fi o altă soluție. Dacă o femeie poate să primească un transplant de uter și să dea naștere unui copil, ar putea exista această posibilitate și pentru bărbați? Și dacă da, nu există argumente în favoarea realizării de transplant de uter la bărbați, cel puțin la fel de bune ca în cazul femeilor? Se poate să existe bărbați care să își dorească această experiență; și indiferent dacă și-o doresc sau nu, dacă doresc să devină părinți, și este posibil, poate ar trebui să o aibă și ei. Așteptările din partea taților și de către tați s-au schimbat mult în ultimele decenii, în majoritatea tărilor europene, în sensul apropierii și implicării mai mari în nașterea și creșterea copiilor lor. Sarcina și nașterea de copii sunt nu doar experiențe riscante și dureroase pentru femei, ci și experiențe formatoare pe care multe femei doresc foarte mult să le aibă (tema acestui articol este o dovadă a acestei dorințe) și la care bărbații, de obicei, nu au acces.
O altă categorie de potențiali beneficiari ai acestor inovații sunt femeile transgender. Numai o foarte mică parte din femeile non-trans care ar putea dori să poarte sarcini suferă de infertilitate uterină: și totuși aceste femei sunt considerate beneficiarele viitoare ale transplantului de uter. Toate femeile transgender suferă de infertilitate uterină: așadar, dacă cineva are nevoie de transplant de uter, aceste femei ar trebui să fie în grupul țintă. Filosoful american Timothy Murphy a formulat și susține acest argument (a se vedea aici și aici).
Nașterea de copii în urma transplantului de uter are implicații și pentru diversificarea tipurilor de conexiuni pe care copiii le au cu adulții. S-ar putea spune despre copilul născut recent că are două mame biologice: cea în al cărei uter s-a dezvoltat, și cea care a purtat sarcina și l-a născut. Dacă ar fi fost folosite ovule donate, ar fi avut trei mame biologice. Dacă ar fi avut loc și un transfer de ADN mitocondrial, unii comentatori ar fi putut spune despre copil că ar fi avut patru mame biologice. În unul din cazurile de la Universitatea din Göteborg transplantul a fost realizat de la mamă la fiică. Ducerea la capăt cu succes a unei sarcini într-un astfel de caz ar însemna că o femeie ar da naștere unui sau unor copii care s-au dezvoltat în același uter ca și mama lor.
Uneori este greu să ne gândim la schimbările pe care le implică noile și viitoarele tehnologii reproductive. Deși ele pot părea înspăimântătoare, și uneori pot să genereze mai multe complicații decât rezolvă, aceste tehnologii sunt deja o parte din viața unora dintre noi. Cum am scris recent și în alt context, orice ocazie este o bună ocazie să reflectăm asupra schimbărilor pe care inovațiile tehnologice le generează în viața noastră și a celorlalți – și în aceeași măsură asupra motivelor pentru care și situațiilor în care aceste tehnologii sunt, sau nu sunt, necesare.
[1] Mai mulți bărbați au purtat deja sarcini și au dat naștere la copii. Cazul lui Thomas Beatie este poate cel mai celebru exemplu. Pe măsură ce tot mai multe țări renunță la obligativitatea sterilizării în cadrul tratamentelor de schimbare de sex, cazurile în care unii bărbați vor da naștere la copii se vor multiplica.
Daniela Cutaș este conferențiară în filosofie practică la Universitatea din Umeå și Universitatea din Göteborg, Suedia. Scrierea acestui articol a fost sprijinită prin grantul “Relațiile personale apropiate, copiii și familia: analiză etică și politică” (421-2013-1306), finanțat de Consiliul Suedez al Cercetării. Mai multe informații despre autoare puteți găsi aici.
Foto: The Lancet
Puteţi citi şi:
Căsătoria între persoane de acelaşi sex, perpetuarea speciei umane şi creşterea de copii